Acţiune în constatare. Sentința nr. 3636/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3636/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 3636/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3636
Ședința publică din data de 15 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: N. S.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de reclamantul D. L. T., în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect acțiune în constatare.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 iulie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, 15 iulie 2015, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.01.2015, sub nr._, reclamantul D. L. T., a solicitat în contradictoriu cu intimata ., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în conformitate cu prevederile art. 3 din OUG nr. 9/2000, asupra fiecărei sume plătite pârâtei cu titlu de comision de risc și administrare, de la data plății a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către pârâta a sumelor și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului.
În motivare reclamantul a arătat că prin cererea de chemare in judecată care a format obiectul dosarului nr._ având ca obiect acțiune în constatare, dosar soluționat definitiv și irevocabil de către Judecătoria Târgu M., s-a admis în parte cererea și s-a dispus:
- Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune;
- Admite în parte acțiunea civilă (...) iar în consecință, constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art. 5 lit. a) din condițiile speciale ale convenției de credit si 3.5 condițiile generale ulterior redenumit comision de administrare - prin clauza inserata la art.3 pct. 5.1 lit. a din actul adițional.
- Constată nulitatea clauzei contractuale privind plata comisionului de risc, sens în care dispune restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc de la încheierea convenției de credit - 17.07.2010 - până la data implementării actului adițional din 16.09.2010 .
- Constată nulitatea clauzei privind comisionul de administrare sens în care dispune restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare calculată de la data implementării actului adițional și până la data de 16.11.2013;
- Obligă pârâta la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;
Reclamantul a arătat că prin motivarea largă a hotărârii instanța a expus detaliat argumentele pentru care a considerat întemeiată acțiunea, respectiv a faptului că acest raport juridic este încheiat între un profesionist și un consumator, că este supus cadrului normativ privind protecția consumatorilor, că clauzele arătate sunt abuzive în acord cu dispozițiile Legii nr. 193/2000, că nu există un risc purtat de bancă privind nerestituirea împrumutului și accesoriilor, că respectiva cauza juridică a clauzei respective contravine legii, că lipsește caracterul sinalagmatic al contractului sub aspectul acestor sume și implicit că nu exista o contraprestație din partea băncii corelativă plății pe care împrumutații o fac cu acest titlu și, nu în ultimul rând, că acest comision a fost că în mod nelegal redenumit în comision de administrare. Cu referire la comisionul de administrare, instanța a constatat în mod expres că a avut loc o redenumire contrară cerințelor bunei-credințe fiind vorba despre același comision. Simpla redenumire a acestuia nu este de natură a conferi acestuia un caracter legal, toate motivele de nelegalitate aduse în contra comisionului de risc constituie tot atâtea motive de nelegalitate în ce privește perceperea comisionului de administrare.
Referitor la pretenția asupra dobânzii legale care curge la data plății a fiecărui comision în parte si până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume, reclamantul susține că repunerea în situația anterioară este o „restitutio in integrum”, deci restituirea prestațiilor trebuie să fie totală, doar în acest mod părțile fiind repuse în integralitate în situația anterioară.
Astfel, reclamantul a arătat că prin plățile percepute abuziv, a suferit și o însărăcire cauzată de lipsa folosirii acelor sume de bani, de la momentul respectivelor plăti a fiecărui comision în parte, însărăcire care se întinde până la momentul restituirii efective de către bancă a respectivelor sume de bani.
In mod corelativ, trebuie reliefat faptul că banca a beneficiat de o îmbogățire fără justă cauză prin faptul că a folosit si va folosi respectivele sume de bani începând cu momentul fiecărei plăti a consumatorului si pană la momentul la care banca va restitui in mod efectiv consumatorilor fiecare sumă de bani in parte, încasata. Este de esența activității băncii folosirea sumelor de bani încasate de la clienți. Valoarea însărăcirii respectiv îmbogățirii fără justă cauză în discuție, pentru intervalul de timp marcat de momentul fiecărei plăți efectuate și momentul restituirii efective de către bancă a fiecărei sume de bani in parte, este evaluabilă în bani, într-un mod exact.
Astfel, echivalentul bănesc al acestei însărăciri respectiv îmbogățiri fără justă cauză îl reprezintă dobânda legală calculată asupra fiecărei sume de bani contestate, de la data plății fiecărei sume de bani in parte, și până la data restituirii efective de către pârâtă a fiecărei sume de bani în parte. OG nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare, reglementează dobânda legală, ce reprezintă fără îndoială echivalentul bănesc cauzat de nefolosirea unei sume de bani într-un anumit interval de timp determinat.
La data de 02.02.2015, reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculate până in prezent la cuantumul de 1.637,07 CHF, respectiv 6.947,39 lei (la cursul I CHF = 4,2438 lei, de la data precizării) în conformitate cu prevederile art. 3 din OUG nr. 9/2000, asupra fiecărei sume plătite pârâtei cu titlu de comision de risc și administrare, de la data plății a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către pârâta a sumelor și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului.
În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei: convenția de credit nr._/17.07.2008 (f.4-16), act adițional nr. 1/16.09.2010 (f.17-24), plan de rambursare (f.25-35), sentința civilă nr. 1690 (f.36-44), cererea de executare silită (f.45), tabel calcul dobânda (f.51-52).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1690/09.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. M., irevocabilă prin respingerea recursului, s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de risc, redenumit comision de administrare, inserate în Convenția de credit nr._/2008, și s-a dispus restituirea de către pârâtă a sumelor achitate cu acest titlu de reclamant.
Cum inserarea unor clauze abuzive în cuprinsul amintitei convenții de credit este de natură a angaja răspunderea delictuală a pârâtei, grefată pe nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, cu modificările și completările ulterioare, pârâta fiind de drept în întârziere, instanța reține că aceasta datorează- cu titlu de beneficiu nerealizat de reclamant prin indisponibilizarea respectivelor sume- dobânda legală de la data plății fiecărei sume achitate cu titlul de comision de risc/comision de administrare și până la data restituirii efective a sumelor.
În consecință, ținând seama de modul de calcul depus la f. 51-52 dosar, necontestat de pârâtă, instanța va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 1637,07 CHF cu titlu de dobândă legală asupra sumelor achitate de reclamant cu titlu de comision de risc/comision de administrare, in baza Convenției de credit nr._/17.07.2008, calculată de la data plății de către reclamant a fiecărei sume achitate cu acest titlu și până la data de 01.10.2014, precum și la plata dobânzii legale calculate în continuare, până la data restituirii efective a sumelor de către pârâtă.
Potrivit prevederilor art. 453 Cod proc civil, partea care pierde procesul va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată, iar potrivit prevederilor art. 451 alin (2), instanța poate să reducă motivat onorariul avocaților.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține faptul că prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activitatii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut in pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț in raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid si exigibil.
În sensul celor arătate este si jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse si onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute in limita unui cuantum rezonabil.
Având în vedere aspectele mai sus invocate, instanța va reduce cheltuielile privind onorariul avocatului, efectuate de reclamant, de la suma de 1000 lei cat a fost solicitat conform chitanței nr. 495/07.07.2015 depuse la fila 68 dosar la suma de 300 lei, având în vedere pe de o parte valoarea obiectului cererii, pe de altă parte faptul că prezenta cauză nu a presupus dezbateri procesuale îndelungate sau complicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul D. L.-T., cu domiciliul în Tg. M., .. 22, . și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F. S., cu sediul în Tg. M., ., jud. M., în contradictoriu cu ., cu sediul în București, ., etaje 3-8, 10, sector 2.
Dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 1637,07 CHF cu titlu de dobândă legală asupra sumelor achitate de reclamant cu titlu de comision de risc/comision de administrare, in baza Convenției de credit nr._/17.07.2008, calculată de la data plății de către reclamant a fiecărei sume achitate cu acest titlu și până la data de 01.10.2014, precum și la plata dobânzii legale calculate în continuare, până la data restituirii efective a sumelor de către pârâtă.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată diminuate.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg M..
Pronunțată în conditiile art. 396 alin. (2) C. pr. civ., astăzi, 15.07.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
C. D. | N. S. |
Fiind plecată în concediu, semnează Grefier șef Secție civilă, | |
I. M. C. |
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3669/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3705/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
