Contestaţie la executare. Sentința nr. 4097/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4097/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 4097/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR nr._
Sentința civilă nr. 4097/2015
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M. G.
GREFIER C. Elianne B.
Pe rolul instanței se află soluționarea acțiunii civile formulate de către contestatoarea S.C. E. S.A., cu sediul în Tîrgu M., ., ., C._, cu sediu procesual ales la Cabinet Avocat Gogolak H. C., cu sediul în Tîrgu M., .. 67, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Tîrgu M., .. 1-3, jud. M., și DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Tîrgu M., .. 1-3, jud. M., având ca obiect contestație la executare.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data 16.09.2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de astăzi, 23.09.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.06.2015, sub nr._, contestatoarea .., în contradictoriu cu intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a formulat contestație la executare împotriva adresei de înființarea a popririi nr. 2 din 18.05.2015 emisă în dosarul fiscal nr. E 1439/2015 de către intimată și împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 472/14.05.2015, solicitând anularea actelor atacate, suspendarea măsurilor asigurătorii cu stabilirea unei cauțiuni în sumă de 17.515 RON conform art. 718 alin (2) pct. d.) Cod procedură civilă.
În motivarea în fapt a acțiunii, contestatoarea a arătat că prin actele atacate s-au instituit măsuri asigurătorii constând în poprire asiguratorie și sechestru asigurător asupra conturilor bancare ale societății și asupra bunurilor mobile ale acesteia.
În motivarea deciziei s-a arătat că în urma unui control fiscal s-au cuantificat datorii ale contestatoarei în sumă totală de 4.015.771 RON și că există pericolul ca aceasta să se sustragă, să-și ascundă sau să își risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând considerabil colectarea creanțelor datorate la stat. În sprijinul acestei afirmații s-a arătat că contestatoarea are în patrimoniu numai mijloace de transport în valoare totală de 304.932 RON, invocându-se o disproporție între disponibilitățile contestatoarei și obligațiile suplimentare estimate, faptul că clienții încasați nu au domiciliul fiscal pe teritoriul României și faptul că nu a calculat și vărsat la bugetul de stat creanțe care s-au însumat la valoare totală de 4.015.771 RON.
Contestatoarea consideră decizia ca fiind nemotivată și neîntemeiată pericolul sustragerii, al ascunderii și al risipirii bunurilor fiind doar enunțate nu și dovedite de către intimată.
S-a mai arătat faptul că având în patrimoniu numai mijloace de transport neavând disponibilități mari comparative cu creanța alegată nu poate conduce automat la concluzia pericolului sustragerii contestatoarei, a ascunderii sau risipirii bunurilor.
De asemenea, nu are nici o relevanță faptul că clienții de încasat au domiciliul fiscal în străinătate din moment ce până la această dată nu a avut nici o problemă cu încasarea lor așa cum acest lucru rezultă din chiar evidențele părții adverse (declarațiile privind veniturile încasate).
Contestatoarea a arătat că nu înțelege cum se poate invoca pericolul sustragerii când a cooperat cu organele fiscale pe toată procedura controlului punându-le la dispoziție toate actele contabile solicitate.
A mai arătat contestatoarea că lunar a achitat și își achită toate datoriile bugetare fără întârziere (aspect care rezultă de asemenea din evidențele pârâtei) pentru prea simplul motiv că clienții săi din străinătate practică această condiție de plată, precizând totodată că este agent de muncă temporară, angajând persoane care ulterior sunt puse la dispoziția unor utilizatori din străinătate dar rămân angajații contestatoarei conform legii cu obligația de a achita toate contribuțiile aferente relațiilor de muncă. Achitarea acestor contribuții este o condiție de plată instituită de clienții contestatoarei - utilizatori - din străinătate).
În continuare, contestatoarea a menționat că toate creanțele stabilite de organele fiscale, la data de 25 mai 2015 s-au emis și actele de impunere în acest sens - sunt generate de interpretarea pârâtei conform căreia contestatoarea nu poate deduce cu titlu de cheltuieli sumele privind diurnele de deplasare în străinătate, cazare și transport.
Toate sumele au fost considerate nedeductibile sau reconsiderate venituri în natură cu consecința calculării impozitelor și contribuțiilor suplimentare, aferente.
În opinia contestatoarei, această reconsiderare s-a făcut însă în contradicție cu interpretarea oficială a regimului fiscal al acestor cheltuieli materializate prin Adresa nr._/15.09.2011 emisă de DGFP M. - AFP Tg. M. !! (anexată)
În aceeași ordine de idei, contestatoarea a arătat că în urma acestei adrese a tratat aceste cheltuieli conform interpretării pârâtei care ulterior schimbându-și interpretarea, evident conform tematicii impuse pe linie ierarhică în acest sens de instituțiile fiscale centrale - invocându-și propria sa culpă și atitudine care a indus-o în eroare, i s-a calculat datorii bugetare suplimentare de un cuantum de aproximativ 1.000.000 EUR a cărei plată pur și simplu este imposibilă!!
Creanțele nefiind certe, toate titlurile de creanță fiind stabilite ulterior instituirii măsurilor asigurătorii fiind încălcate și drepturile la apărare ale contestatoarei în privința nedescrierii sumelor la data instituirii măsurilor asigurătorii, impunându-se anularea actelor atacate și suspendarea executării măsurilor asigurătorii până la judecarea prezentei contestații nefiind îndeplinite condițiile art. 129 Cod procedură fiscală.
În drept, contestatoarea a invocat art. 129 alin. 2), 11), art. 172, 173, art. 2 din O.G. 92/2003, art. 711, 713, 718.
Intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestatiei la executare ca neîntemeiată, menținerea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 472/14.05.2015 emisa de Inspecția Fiscala din cadrul A.J.F.P. M., pentru suma de 4.015.771 lei, menținerea masurilor asigurătorii instituite de organul de executare competent, in baza popririi asigurătorii asupra conturilor bancare detinute de contestatoare, ca temeinice si legale; respingerea cererii de suspendare a masurilor asigurătorii.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că prin cererea formulata, contestatoarea a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 472/14.05.2015 emisa de Inspecția Fiscala din cadrul A.J.F.P. M., pentru suma de 4.015.771 lei, anularea masurilor asigurătorii instituite de organul de executare competent - Serviciul Colectare, Executare Silita Persoane Juridice, in speța, adresa de înființare a popriri asigurătorii nr. 2/18.05.2015, asupra conturilor bancare detinute de contestatoare la Raiffeisen Bank S.A., precum si suspendarea executării actelor atacate.
Cu privire la solicitarea contestatoarei de anulare a deciziei de instituire a masurilor asigurătorii si respectiv a masurilor asigurătorii in sine, intimata a învederat faptul că argumentele aduse de contestatoare, in susținerea cererii sale, nu pot fi retinute de instanta investita cu soluționarea prezentei cauze.
În susținerea întâmpinării intimata a arătat că în urma verificărilor efectuate de organele specializate din cadrul acesteia, s-a constatat că societatea se regăsește în situația de a fi debitor față de bugetul general consolidat al statului cu suma estimată de 4.015.771 lei. De asemenea s-a apreciat, dat fiind faptul că în proprietatea contestatoarei există bunuri care pot fi înstrăinate, există pericolul ca aceasta să se sustragă, să-și ascundă sau să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea acestor creanțe, s-a procedat, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 4 din OG nr. 92/2003 la emiterea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 472/18.05.2015 precum și la instituirea măsurilor asigurătorii dispuse, masuri concretizate prin emiterea adresei de înființare a popririi asigurătorii asupra conturilor bancare detinute de contestatoare la Raiffeisen Bank S.A.
A mai precizat intimata ca poprirea asiguratorie a fost emisa in temeiul art. 129 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, care stipuleaza, in mod expres, ca „Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”.
Totodată, potrivit alin. 3 al aceluiași articol “aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanța, inclusiv in cazul efectuării de controale sau antrenării răspunderii solidare.”
A mai învederat intimata ca, afirmația contestatoarei, in opinia careia, la momentul dispunerii masurilor asigurătorii, nu se incadra in nici una dintre situatiile sus aratate, este, cel puțin, neconforma cu realitate, avand in vedere ca poprirea asiguratorie a fost instituita la propunerea organelor de control care, au constatat cu ocazia verificării faptul ca exista o discrepanta semnificativa intre sumele constatate si cele declarate de contestatoare, aspecte probate de însăși documentele financiar contabile puse la dispoziția organelor de control de contestatoare.
Intimata a mai precizat ca, prin emiterea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii cu consecința instituirii popririi asigurătorii asupra sumelor de bani existente in conturile reclamantei, organele fiscale au urmărit protejarea creanței pe care debitoarea o datorează bugetului general consolidat al statului, neprejudiciind in nici un fel reclamanta, aceasta putându-si desfașura nestingherita activitatea.
A mai menționat intimata că, contestatoarea nu face distinctie intre masurile asigurătorii si masurile executorii. In acest context, a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 3, ultimul paragraf, din O.G. nr. 92/2003 “ odată cu individualizarea creanței si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplății, masurile asigurătorii se transforma in masuri executorii”, urmând ca, in situația in care, contribuabilul nu respecta termenele de plata, organele de specialitate sa procedeze la declanșarea executării silite potrivit cap. VIII din Codul de procedura fiscala.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, intimata a precizat, pe de o parte că prevederile art. 718 Cod procedura civila, invocate de contestatoare, nu sunt aplicabile in cazul masurilor asigurătorii, întrucât textul de lege anterior citat se refera la suspendarea executării silite si nu a masurilor asigurătorii, acestea fiind masuri preliminare etapei de executare silita care, potrivit art. 145 Cod de procedura fiscala începe prin comunicarea somației.
Pe de alta parte, suspendarea executării silite este o măsura de excepție, care poate fi dispusa doar in cazurile si cu îndeplinirea condițiilor expres si limitativ prevăzute de lege, una dintre acestea fiind aceea ca actul a cărui executare se cere sa fie efectuat in cadrul procedurii de executare silita.
În aceeași ordine de idei, intimata a menționat că prin suspendarea masurilor asigurătorii s-ar încălca însuși scopul acestora, in speța, punerea la adăpost a creditorului de pericolul iminent al imposibilității recuperării creanței datorita actelor debitorului despre care exista cel puțin indicii ca va încerca să se sustragă de la executare ori își diminuează patrimoniul pana la obținerea titlului executoriu, arătând totodată că în susținerea cererii de suspendare, contestatoarea nu aduce nici un argument apreciind, probabil, ca simpla cerere este suficienta pentru acordarea suspendării executării silite.
Intimata a subliniat că pentru a putea beneficia de o astfel de măsura, contestatorul este condiționat de plata cauțiunii. In acest sens, in conformitate cu dispozițiile art. 718 alin. 2 Cod procedura civila Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației, după cum urmează: b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 10.000 lei.”
Față de cele de mai sus menționate, intimata a solicitat admiterea cererii sale așa cum a fost formulată.
În drept intimata a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile textelor de lege la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.
În temeiul art. 223 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: adresa de înființare a popririi (f. 3), natura obligației fiscale (f. 4-5), decizia de instituire a măsurilor asigurătorii (f. 6-8), adrese (f. 9-11, 31-32, 33), Decizia de impunere (f. 35-104), facturi fiscale emise (f. 105-160), stat de plată (f. 161-322).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 14.05.2015 intimata a emis decizia de instituire a măsurilor în asigurătorii, în dosarul fiscal nr. E 1439/2015, constând sechestru asigurător asupra bunurilor mobile proprietatea contestatoarei și poprire asiguratorie asupra disponibilităților bănești din conturile la bănci, în temeiul art. 129 alin. 4 din OG nr. 92/2003.
În baza deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii mai sus arătată, la data de 18.05.2015, intimata a emis către ., adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ale contestatoarei.
În cauză însă instanța reține că actul atacat a fost emis de către un organ competent, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 129 alin 1 din OG nr. 92/2003 rep, “măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.”
Reiese din dispozițiile legale invocate și raportarea lor la situația speței deduse judecății că actul atacat a fost întocmit de către persoane care au potrivit legii competența materială necesară.
În privința temeiniciei deciziei atacate se reține că potrivit art. 129 alin 2 din OG nr. 92/2003 măsurile asigurătorii se dispun asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Totodată, aliniatul 5 al aceluiași articol, prevede că: “decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.”
Or, din analiza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă de intimata din prezenta cauză la data de 14.05.2015, nu rezultă că ar fi îndeplinite cerințele textului de lege menționat, nefiind pertinent motivată existența pericolului ca contestatoarea să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Mențiunile făcute de intimată în acest sens, referitoare la disproporția între disponibilitățile contestatoarei și obligațiile suplimentare estimate a se stabilii, nu pot duce în mod automat la concluzia că debitoarea va avea o conduită viitoare necorespunzătoare, prin care va îngreuna colectarea.
În general, suspiciunea că un debitor se va sustrage de la plata creanțelor sau că își va ascunde ori risipii patrimoniul, trebuie să rezulte în concret din acțiunile pe care le întreprinde în acest scop, acțiuni care să îmbrace caracterul unor acte juridice sau materiale, nefiind suficientă simpla temere a organului care instituie măsura, cauzată de disproporția vădită între disponibilitățile debitorului și valoarea creanțelor de plată.
În aceste condiții, în cauza de față, instanța apreciază că se impune admiterea contestației la executare, anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 472 din 14.05.2015, precum și adresa de înființare a popririi nr. 2/18.05.2015 emisă în dosarul fiscal nr. E 1439/2015.
Instanța va respinge și cererea de suspendare a executării silite, ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere faptul că s-a soluționat capătul de cerere având ca obiect contestația la executare, iar potrivit prevederilor art. 719 alin (1) Cod proc.civilă, suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea.
Având în vedere că pentru soluționarea cererii privind suspendarea executării silite, contestatoarea a achitat cu titlu de cauțiune suma de 17.515 lei, în temeiul dispozițiilor art. 1064 alin 4 Cod proc. civ, instanța va dispune restituirea către contestatoare a sumei de 17.515 lei consemnată cu titlu de cauțiune, precum și recipisa de consemnare nr._/1 din data de 07.07.2015, emisă de CEC Bank SA, sucursala Tîrgu-M., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. E. S.A., cu sediul în Tîrgu M., ., ., C._, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat Gogolak H. C., situat în Tîrgu M., .. 67, în contradictoriu cu intimata Direcția Regională A Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană A Finanțelor Publice M., cu sediul în Tîrgu M., .. 1-3, jud. M..
Anulează Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 472 din 14.05.2015 și adresa de înființare a popririi nr. 2/18.05.2015 emisă în dosarul fiscal nr. E1439/_.
Respinge ca fiind rămasă fără obiect cererea privind suspendarea măsurilor asiguratorii instituite prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 472 din 14.05.2015.
Dispune restituirea către contestatoare a sumei de 17.515 lei consemnată cu titlu de cauțiune, precum și recipisa de consemnare nr._/1 din data de 07.07.2015, emisă de CEC Bank SA, sucursala Tîrgu-M., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. .
Ia act de faptul că contestatoarea nu a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de aple se depune la Judecătoria Tg. M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 Cod proc. civ., azi 23.09.2015.
P., GREFIER,
M. M. G. C. ELIANNE B.
Red: MMG
Tehnored: MB
4 ex/15.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3705/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 5203/2015.... → |
|---|
