Actiune in regres. Sentința nr. 4297/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4297/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 4297/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4297
Ședința publică din data de 1 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. P.
GREFIER: I. M. C.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta S.C. A. ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., în contradictoriu cu pârâtul U. A. TERITORIALĂ JUDEȚUL M. prin președintele Consiliului Județean M., având ca obiect acțiune în regres.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.09.2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 24.09.2015 și apoi pentru data de azi, 1.10.2015 încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.02.2015 sub nr._, ca urmare a declinarii cauzei de la Judecatoria Brasov, reclamanta . Vienna Insurance Group S.A. - București a solicitat în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială a Județului M. prin Președintele Consiliului Județean Târgu M., instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.065 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin evenimentul rutier din data de 28.03.2013, pe temeiul art.1349 din Codul Civil, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie profesională din data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă a debitului datorat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, în data de 28.03.2013 a avut loc un eveniment rutier pe un drum public aflat în administrarea pârâtului (pe DJ 151D la . pe sensul de mers din direcția Acățari înspre Ungheni) datorită stării necorespunzătoare a carosabilului (groapă de 25 cm adâncime în carosabil) în urma căruia autovehiculul marca VOLVO FH42 TB FH440 cu nr._, aflată în proprietatea asiguratului său CASCO FIT SPED S.R.L. a suferit avarii, astfel cum rezultă din Declarația de avizare nr._ / 2013 și constatarea de daună eliberată pe baza acestuia.
În urma evenimentului s-a avariat autovehiculul marca VOLVO cu numărul de înmatriculare_, asigurat la societatea de asigurare CASCO contract ._/14.12.2012 încheiat cu asiguratul FIT SPED S.R.L. și în urma prejudiciului cauzat, societatea de asigurare a achitat despăgubiri în valoare de 2.065 lei, evaluate și stabilite în Dosarul de daune_/2013 .
Pentru faptele cauzatoare de prejudicii persoanele fizice și juridice răspund civil delictual, temeiul răspunderii fiind dispozițiile art.1349, 1357-1371 și 2210 din Codul Civil, și față de fapta (omisiunea) administratorului drumului public care nu și-a executat obligația de a reface viabilitatea drumului public cu executarea lucrărilor de reabilitare a carosabilului pentru a nu constitui o situație generatoare de pericole pentru siguranța circulației sau de a limita ori semnaliza accesul temporar al autovehiculelor pe locația respectivă se angajează răspunderea legală a acestuia .
Temeiul legal al răspunderii civile pentru administratorul drumului public îl constituie prevederile art. 5(2) (6) din O.U.G. 195/2002 astfel cum era în vigoare la data accidentului, art.3 art.5, 66, 123, 124 din Anexa 1 la H.G. nr. 1391/2006, art.68 (1) lit. q) din Legea 215/2001, art.1349, 1357-1371 și 2210 din Codul Civil, dispoziții legale incidente în această materie fiind și art. 22, 40 din O.G.43/1997 privind regimul drumurilor publice și H.G.540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii funcționale a drumurilor publice.
Având în vedere această situație de fapt intervine aplicabilitatea dispozițiilor art. 2210 din Codul Civil, privind dreptul de regres a societății de asigurare contra celor răspunzători de producerea pagubei în cazul în care s-au achitat despăgubiri.
Pârâtul a fost notificat pentru plata pagubei și informat cu privire la avantajele medierii prin Adresa cu nr._/21.10.2013 dar a transmis un răspuns din care rezultă că a fost într-adevăr necesar să plombeze gropile pe acel sector de drum public dar nu are nicio intenție pentru asumarea responsabilității față de producerea și cauzalitatea acestei pagube .
Societatea a achitat despăgubirile menționate prin Ordin de plată prin sistem de e-plați din 04.06.2013.
Pe baza dispozițiilor O.G. 13/2011 urmează a se calcula dobândă legală în materie profesională, având în vedere data introducerii acțiunii și până la data plății efective a debitului datorat.
Prin urmare a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor solicitate.
Față de cele menționate a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și cu cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 5 alin. (2)(6) din O.U.G.195/2002, art.3, 5, 66,123, 124 din Anexa 1 la H.G. nr.1391/2006, art.68 (1) lit. q) din Legea 215/2001, art.1349,1357-1371 și 2210 din Codul Civil, art.194 ,451 Cod Procedură Civilă.
Pârâta a depus întâmpinare prin care, pe cale de exceptie a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea intampinarii a aratat ca obiectul prezentului litigiu îl reprezintă obligarea pârâților la achitarea contravalorii despăgubirilor acordate de reclamantă asiguratului, în calitatea sa de asigurător, precum și a dobânzilor legale și cheltuielilor de judecată. In prezenta cauză este vorba despre exercitarea dreptului de regres al reclamantei, reglementat expres în art.2210 din Codul civil.
Deși, potrivit art.116 din Codul de procedură civilă, reclamanta are dreptul de a alege instanța competentă teritorial, această alegere nu poate fi făcută cu ignorarea celorlalte norme de competență teritorială prevăzute de legea procedurală. Astfel, conform dispozițiilor art. 107 din C.pr.civ., în stabilirea competenței teritoriale a instanțelor regula este aceea că acțiunea se promovează la instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Referitor la o eventuală competență alternativă, a învederat că în speță sunt prezente un raport contractual din asigurarea facultativă (CASCO) și un eventual raport de răspundere civilă delictuală. In cauză însă, nu sunt în discuție obligațiile născute din contractul de asigurare și care vizează obligațiile dintre asigurătorul CASCO și persoana asigurată, nefiind astfel incidente prevederile art.115 din C.pr.civ., care vizează raporturile de asigurare.
În continuare, a învederat că reclamanta își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.1349, 1357-1371 din Codul civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală, sens în care consideră că ar putea fi incidente prevederile art.113 pct.9 din C.pr.civ., care stabilește ca instanță competentă în astfel de cauze, pe cea în circumscripția căreia s-a săvârșit presupusul fapt ilicit.
Față de cele de mai sus, se observă că Judecătoria B. nu este competentă după nici unul din criteriile menționate mai sus, nici după sediul pârâtului - conform art. 107 C.pr.civ., și nici după locul săvârșirii presupusului fapt ilicit - conform art.113 pct.9 C. pr. civ.
În sprijinul admiterii excepției, a invocat soluția Judecătoriei Sectorului 1 București într-o cauză similară cu cea care face obiectul prezentului dosar, respectiv Sentința civilă nr._/2011 pronunțată în Dos. nr._ - anexată în copie.
Având în vedere aspectele mai sus arătate, a solicitat admiterea excepției invocate și în consecință declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Tîrgu-M., ca instanță competentă potrivit textelor de lege mai sus indicate.
În ceea ce privește fondul cauzei, a arătat în fapt, că reclamanta susține că în data de 28.03.2013 a avut loc un eveniment rutier pe DJ 151 D, la . din direcția Acățari spre Ungheni, în urma căruia s-a avariat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, proprietatea asiguratului S.C. FIT SPED S.R.L., iar răspunzător pentru producerea pagubei ar fi administratorul drumului pentru nesemnalizarea corespunzătoare a obstacolelor de pe carosabil.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta se prevalează, printre altele, de prevederile art.2210 din Noul Cod Civil, conform cărora în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
Astfel, subrogându-se în drepturile asiguratului, reclamanta înțelege să pretindă pârâtului suma de 2.065 lei, acordată cu titlu de despăgubiri, precum și dobânzi legale și cheltuieli de judecată, susținând în mod cu totul eronat și nejustificat și față de dispozițiile textului de lege citat pârâtul are obligația de a achita sumele pretinse. Ori, aceste dispoziții legale stabilesc doar calitatea procesuală activă a asigurătorului, adică dreptul acestuia de a se întoarce cu acțiune în regres împotriva celor ce se vor face vinovați de producerea evenimentului rutier care a dus la acordarea despăgubirilor, nefiind prin ele însele izvor de obligații, de natură să ducă la angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului și, pe cale de consecință, la obligarea acestuia la plata sumelor pretinse.
Atâta timp cât nu există o hotărâre judecătorească definitivă prin care să fie stabilită vinovăția exclusivă a administratorului drumului pentru producerea evenimentului rutier, susține că față de Județul M. nu este născută obligația de a plăti contravaloarea despăgubirii solicitate prin prezenta acțiune în regres, astfel nu exista nici raport juridic obligațional între cele două părți.
Cu toate că, în cazul producerii unui eveniment rutier, există posibilitatea angajării răspunderii administratorului drumului public, antreprenorului sau a executantului lucrărilor, totuși, prin prisma prevederilor art.2210 coroborat cu cele ale art. 1357- 1358 din NCC, pentru a fi angajată răspunderea civilă a unei persoane, trebuie să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv să existe un prejudiciu, o faptă ilicită, raportul de cauzalitate între primele două elemente și vinovăția.
Față de aceste texte legale, consideră că nu sunt întrunite toate elementele necesare angajării răspunderii civile a administratorului drumului (chiar dacă există un prejudiciu), întrucât:
a) Fapta ilicita, respectiv neîndeplinirea obligației legale de întreținere a stării tehnice a drumului sau de semnalizare corespunzătoare a obstacolelor sau lucrărilor de pe acesta, nu este probată în nici un fel.
Sub un prim aspect, referitor la starea drumului județean DJ 151 D, învedereaza faptul că, la momentul de referință (28.03.2013), pe tronsonul de drum între localitățile Ungheni și Acățari, unde s-ar fi produs așa-zisul eveniment rutier, fără a putea fi reținut cu certitudine locul exact al acestuia, erau montate indicatoare de drum cu denivelări, în vederea atenționării conducătorilor auto asupra defecțiunilor cauzate de circulația intensă a mașinilor de mare tonaj.
În fiecare an, intre lunile octombrie și martie, adică pe timp de iarnă, nu se pot efectua reparații prin asfaltare, din cauza condițiilor meteo nefavorabile pentru astfel de operațiuni.
Ulterior, au fost efectuate reparații în baza Contractului nr.23/23.04.2013 având ca obiect „Lucrări de întreținere plombări și covoare bituminoase - pe drumurile județene din zona Sîncrai, Județul M.”.
Astfel, autoritatea publică județeană a luat măsuri de precauție și a îndeplinit toate obligațiile pe care le are în calitate de administrator al drumurilor județene, în raport de cele mai sus arătate, nu se poate reține săvârșirea de către administratorul drumului a unei fapte ilicite (acțiune sau inacțiune) de natura celei prevăzute de art.5 alin.(6) al O.U.G. nr. 195/2002.
b)Din perspectiva celor expuse la lit. a.), nu este, de asemenea, probata nici vinovăția (culpa) administratorului drumului. Din contră, având în vedere gravitatea avariilor produse autovehiculului, mai degrabă, în speță, ar putea fi reținută culpa conducătorului auto care nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum semnalizate, nerespectând astfel prevederile art.48 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, conform căror „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și avarierea autoturismului, a învederat că nici acest aspect nu a fost dovedit.
Astfel, nu există un proces-verbal de constatare întocmit de un organ de poliție în care să fie specificat faptul că evenimentul rutier s-ar fi produs exclusiv din cauza stării tehnice necorespunzătoare a drumului. In practica judiciară s-a reținut că legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu se dovedește cu înscrisurile emise de organele de poliție (proces-verbal, autorizație de reparație) în care se consemnează cauzele și împrejurările producerii accidentului și că declarația pe proprie răspundere este numai un început de dovadă până la proba contrară. Declarația pe propria răspundere dată în fața reprezentantului societății de asigurări, nu precizează împrejurările producerii evenimentului rutier, ca de ex: viteza de deplasare, condițiile meteo, starea carosabilului etc.
Prin urmare, aprecierea reclamantei că avariile s-ar fi produs exclusiv din cauza stării tehnice necorespunzătoare a drumului este nefondată. Având în vedere aceste aspecte, apreciem că se impune efectuarea unei expertize pentru a se putea stabili cu mai mare claritate cauzele și împrejurările avarierii autoturismului.
Pentru aceste motive, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, nefiind dovedit niciunul din cele 3 elemente expuse mai sus, sens în care nu poate fi angajată răspunderea civilă a administratorului drumului în producerea evenimentului rutier care a dus la avarierea autovehiculului, și astfel, nu putem fi obligați la plata sumelor pretinse.
De altfel, contractul de asigurare CASCO este un contract aleatoriu, la încheierea căruia părțile își asumă atât posibilitatea realizării unui câștig, cât și cea a suportării unei pierderi.
Pe cale de consecință, a solicitat respingerea acțiunii formulată de S.C. A. Românească ASIROM Vienna Insurance Group S.A. în contradictoriu cu Județul M. ca nefondată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.2210 coroborat cu cele ale art. 1357-1358 din Codul civil (corespunzător art.998-999 din vechiul C. civ.) și art.48 din OUG nr.195/2002.
În conformitate cu prevederile art.411, alin.(1), pct. 2 - teza finală din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea pricinii și în lipsă.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat cu privire la exceptia de necompetență teritorială a Judecătoriei B. ca solicită ca instanța de judecată să respingă această excepție ca nefondată față de dispozițiile art. 111 Cod Procedură Civilă care prevede că cererile îndreptate împotriva unei persoane juridice de drept public pot fi introduse la sediul reclamantului sau la sediul paratului, reclamantul având dreptul de a alege și investi instanța competentă cu judecarea cererii. Sediul său procesual civil ales este la B., motiv pentru care instanța civilă legal investită cu judecarea cererii este la B..
Cu privire la semnalizarea rutieră existentă pe sectorul de drum public DJ151D la momentul accidentului rutier nu au fost prezentate dovezi scrise cu prilejul parcurgerii procedurilor prealabile sesizării instanței judecătorești, adică fotografii cu indicatoare rutiere temporare instalate pe baza unor procese verbale semnate de comun acord cu reprezentanții poliției rutiere, asemenea indicatoare de avertizare se amplasează la o distanță între 100 - 250 m în amonte de locurile periculoase pentru siguranța circulației rutiere (art.66(4) din Regulamentul de circulație pe drumurile publice).
Pârâta a învederat prin invocarea Contractului de lucrări publice nr.23/23.04.2013 că imediat după producerea evenimentului rutier a efectuat lucrările de reparații întreținere - plombări și covoare bituminoase pe sectorul de drum județean din zona Sîncrai, Județul M. - probă scrisă care poate fi coroborată cu conținutul fotografiilor executate de inspectorii constatatori relativ la starea de degradare a sectorului de drum public aflat în discuție .Prin urmare, este evident că acest drum județean necesita reparații urgente la data respectivă .Această situație însă nu exonerează pe pârâtă de răspunderea civilă delictuală.
Pârâta a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată aratand ca fața de prevederile art. 1357-1358 din Codul civil, precum și în raport de probatoriul administrat în cauză, nu sunt întrunite elementele necesare angajării răspunderii civile a Județului M..În acest sens, a aratata ca se impune a se avea în vedere că:
1. Nu a fost dovedită fapta ilicită. Dimpotrivă, s-a făcut dovada îndeplinirii de către Consiliul Județean M. a obligațiilor pe care le are în calitate de administrator al drumurilor județene, respectiv că, la momentul de referință (28.03.2013), pe tronsonul de drum unde s-ar fi produs așa-zisul eveniment rutier, fără a putea fi reținut cu certitudine locul exact al acestuia, erau montate indicatoare de drum cu denivelări, în vederea atenționării conducătorilor auto asupra defecțiunilor cauzate de circulația intensă a mașinilor de mare tonaj. Ulterior, au fost efectuate reparații în baza Contractului nr.23/23.04.2013 având ca obiect „Lucrări de întreținere-plombari și covoare bituminoase - pe drumurile județene din zona Sîncrai, Județul M.”. Mai mult, a învederat că între lunile octombrie și martie, adică pe timp de iarnă, nu se pot efectua lucrări de reparații prin asfaltare, din cauza condițiilor meteo nefavorabile pentru astfel de operațiuni.În consecință, nu se poate reține săvârșirea de către administratorul drumului a unei fapte ilicite (acțiune sau inacțiune) de natura celei prevăzute de art.5 alin.(6) al O.U.G. nr.195/2002.Nu a fost probată nici vinovăția (culpa) administratorului drumului.Din contră, având în vedere gravitatea avariilor produse autovehiculului, în speță, se impune a fi reținută culpa conducătorului auto, care nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum semnalizate, nerespectând astfel prevederile art.48 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, conform cărora „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel incât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”.Nu a fost dovedit nici raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și avarierea autoturismului.În practica judiciară s-a reținut că, singură declarația conducătorului auto nu poate fi luată în considerare pentru dovedirea raportului de cauzalitate, întrucât declarația pe propria răspundere dată în fața reprezentantului societății de asigurări, nu precizează împrejurările producerii evenimentului rutier, ca de ex: viteza de deplasare, condițiile meteo, starea carosabilului etc.Prin urmare, aprecierea reclamantei că avariile s-ar fi produs exclusiv din cauza stării tehnice necorespunzătoare a drumului este nefondată.
Pentru aceste motive, a arătat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, nefiind dovedit niciunul din cele 3 elemente expuse mai sus, sens în care nu poate fi angajată răspunderea civilă a administratorului drumului în producerea evenimentului rutier care a dus la avarierea autovehiculului și astfel, nu pot fi obligați la plata sumelor pretinse.
În ceea ce privește petitele vizând achitarea dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată, aceste petite urmează calea pretenției principale și ca atare se impune a fi respinse.
Având în vedere aspectele mai sus arătate, a solicitat să se dispună în sensul celor arătate.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: planșe foto (f.6-10), permis de conducere, autorizație de reparație (f.11), adresă (f.12-13), factură (f.14), notificare de plată (f.15), poliță de asigurare (f.17), borderou (f.19), cerere de plată a despăgubirii (f.20); facturi fiscale (f.21-23), ordin de plată (f.24), contract de asigurare facultativă (f.25), notă constatare (f.26-27), declarația conducătorului auto (f.28), avizare/înștiințare (f.29), copia CI . nr._ (f.30), copii CI (f.32), talon (f.33-34), sentința civilă nr._/2011 (f.50-52), contract subsecvent de lucrări (f.53-57), anexă (f.58), notă de evaluare (f.99) si cu expertiza tehnica in specialitatea auto (f.100-109), factură (f.110) si interogatoriu paratei (f.114-115).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In data de 28.03.2013 a avut loc un eveniment rutier pe un drum public aflat în administrarea pârâtului- DJ 151D la . pe sensul de mers din direcția Acățari înspre Ungheni datorită stării necorespunzătoare a carosabilului (groapă în carosabil nesemnalizata) în urma căruia autovehiculul marca VOLVO FH42 TB FH440 cu nr._, aflată în proprietatea asiguratului CASCO FIT SPED S.R.L. a suferit avarierea jentii rotii fata dreapta astfel cum rezulta din cuprinsul raportului de expertiza in specialitatea auto depus la filele 100-109 dosar.
Autovehiculul marca VOLVO cu numărul de înmatriculare_, era asigurat la societatea de asigurare CASCO contract ._/14.12.2012 încheiat cu asiguratul FIT SPED S.R.L. societatea de asigurare reclamanta a achitat despăgubiri în valoare de 2.065 lei, evaluate și stabilite în Dosarul de daune_/2013 insa a avut in vedere si alte avarii respectiv cele mentionate in avizarea /instiintare de eveniment din 02.04.2013 depusa la fila 29 dosar, care insa nu au fost confirmate prin raportului de expertiza in specialitatea auto intocmit in prezenta cauza, acesta confirmand cu certitudine doar janta rotii fata dreapta, prin urmare instanta va retine ca prejudiciul suferit de asiguratul FIT SPED S.R.L. consta in contravaloarea janta Volvo in cuantum de 550 lei mentionata in factura fiscala OCO844/09.04.2013 depusa la fila 21 dosar.
Conform art. 5 alin.1 si 6 din OUG nr.195 /2002 forma in vigoare la data evenimentului rutier -28.03.2013
(1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competențelor ce îi revin, cu avizul poliției rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare.
(6) În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.,,
Potrivit art. 2210 alin.1 din Noul Cod civil,
,, (1) În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.,,
Art. 1349 alin.1-2 si 1357 din Noul cod civil stipuleaza ca
,,(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.,,
,, (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.,,
Instanta retine ca in cauza sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale a paratului respectiv exista fapta ilicita a paratului, exista prejudiciu, raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia paratului, respectiv:
-existenta faptei ilicite a paratului care, in calitate de administrator a drumului public DJ 151D la . pe sensul de mers din direcția Acățari înspre Ungheni, nu a executat obligația de a reface viabilitatea drumului public cu executarea lucrărilor de reabilitare a carosabilului pentru a nu constitui o situație generatoare de pericole pentru siguranța circulației sau de a limita ori semnaliza accesul temporar al autovehiculelor pe locația respectivă;
-existenta prejudiciului in patrimoniul asiguratului reclamantei constand in avarierea jentii rotii fata dreapta astfel cum rezulta din cuprinsul raportului de expertiza in specialitatea auto depus la filele 100-109 dosar in valoare de 550 lei;
-existenta vinovatiei paratului care prin nerespectarea dispozitiilor prevazute de art. 5 alin.1 si 6 din OUG nr.195 /2002 a cauzat prejudiciul din cuprinsul raportului de expertiza rezultand ca evenimentul rutier putea fi evitat doar daca soferul avea posibilitatea sa opreasca inaintea acestui obstacol daca groapa ar fi fost semnalizata ;
-existenta lagaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu astfel cum rezulta si din cuprinsul raportului de expertiza intocmit in cauza ;
Apararile paratei din cuprinsul intampinarii si concluzii scrise sunt neintemeiate deoarece nu a facut dovada ca a semnalizat groapa existenta in carosabil la data de 28.03.2013 pe drumul public aflat în administrarea pârâtului- DJ 151D la . pe sensul de mers din direcția Acățari înspre Ungheni avand ca reper de identificare indicatorul localitatii Leordeni.
F. de toate considerentele mai sus retinute, instanta va admite in parte cererea formulata reclamanta . Vienna Insurance Group SA Bucuresti si va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 550 lei cu titlu de despagubiri, urmand a respinge restul pretentiilor de pana la 2065 lei solicitate de reclamanta, ca neintemeiate avand in vedere ca prejudiciul efectiv retinut de instanta.
Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 43,5 lei cheltuieli de judecata reprezentand taxa de timbru datorata reclamantei raportat la valoarea pretentiilor admise si ca urmare a admiterii in parte a cererii reclamantei fiecare parte isi va suporta cheltuielile de judecata constand in onorariu expert astfel cum le-au achitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte cererea formulata reclamanta . Vienna Insurance Group SA Bucuresti cu sediul secundar si procesual in Brasov, ..11, inregistrata la ORC sub nr.J_ in contradictoriu cu parata U. A. Teritoriala Judetul M., cu sediul in Tg-M., P-ta Victoriei, nr.1, jud.M..
Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 550 lei cu titlu de despagubiri .
Respinge restul pretentiilor solicitate de reclamanta, ca neintemeiate.
Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 43,5 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Tg-M..
Pronunțată în conditiile art.396 alin.2 C.pr.civ., azi, 01.10.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
S. P. | I. M. C. |
4 ex./Red. S.P./Tehnored. C.M./23.10.2015.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3817/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4303/2015.... → |
|---|
