Plângere contravenţională. Sentința nr. 3786/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3786/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 3786/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR nr._
Sentința civilă nr. 3786/2015
Ședința publică din data de 29 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. M. G.
Grefier: C. Elianne B.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de către petentul C. G. S., cu domiciliul în Sâncraiu de M., ./D, jud. M. în contradictoriu cu intimatul I. M. - Secția 2 Band, Postul Sîncraiu De M., cu sediul în Tg. M., ., jud. M..
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 08.07.2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 15.07.2015, iar ulterior pentru azi 29.07.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 23.12.2014, sub nr._, petentul C. G. S. a chemat în judecată pe intimatul I. M., și a solicitat admiterea prezentei cereri si judecând pe fond cauza, prin hotărârea care se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ atacat, cu consecința exonerării sale de la plata amenzii contravenționala aplicata in cuantum de 200 de lei.
În motivare petentul a arătat că, a primit procesul verbal prin poștă și faptele reținute de către agentul de poliție nu corespund realității, el nefiind de față la întocmirea procesului verbal contestat, a fost lipsit de a se putea apăra, de a face obiecțiuni.
De asemenea a mai arătat petentul că, prin procesul verbal contestat s-a reținut că împreună cu tatăl său C. G. a jignit și a îmbrâncit oameni pe care nu i-a văzut în viața sa și încă în fața casei sale.
Petentul susține că nu a provocat și nu a participat la nici un fel de scandal și nu s-a aflat nici un moment într-un loc sau local public.
În drept a invocat art.31 și următoarele din OG nr.2/2001.
Intimatul I. M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de petent.
În motivare a arătat că, procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanță.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta în urma apelului la 112 efectuat de către S. M., iar procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
În fapt acesta a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 2, pct. 24 din Legea 61/1991, anume pentru faptul că, împreuna cu tatăl său, a provocat scandal cu S. M. pe care a îmbrâncit-o și i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare ca urmare a unor neînțelegeri mai vechi.
În plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe, petentul a solicitat anularea procesului-verbal fără a-și susține cererea inițială cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franța, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu j atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea I lin 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice), în lumina cauzei A. c. României sa intre în sfera "acuzațiilor in materie penala ", atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționată cu închisoare contravenționala. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În baza dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său.
Petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare și concluzii scrise.
În probațiune au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: copie CI (f.3), copia procesului verbal contestat (f.4,19), plic (f.5), chitanța (f.12), raportul agentului constatator (f.21), declarații (f.22,23), fișa intervenției la eveniment (f.23), confirmare de primire (f.24), adrese (f.26,27), plic (f.28).
Au fost audiați martorii D. D.-I. fila 47 și S. M. fila 54 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 25.11.2014, ora 1830 de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 republicată, și sancționată de art. 3 alin 1 lit. ”d”
din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că la data 25.11.2014, aflându-se pe . Sâncraiu de M. în dreptul imobilului cu nr. 23 D, împreună cu tatăl său C. G. a provocat scandal cu numita S. M. M., pe care a îmbrâncit-o și căreia i-a adresat cuvinte și expresii jugnitoare, din cauza unor neînțelegeri legate de un schimb de mașini, solicitându-se intervenția poliției.
Instanța reține că în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele care țin de legalitatea procesului de contravenție și în subsidiar în măsura în care nu există un motiv de această natură care să atragă nulitatea actului atacat se va trece la examinarea, pe bază de probe, a temeiniciei situației de fapt astfel cum a fost reținută.
Instanța constată că la întocmirea actului atacat au fost respectate dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, ce prevăd cazurile de nulitate expresă (absolută) susceptibile de a fi invocate și din oficiu de instanță, conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de textul normativ indicat.
În ceea ce îl privește pe petent, instanța reține că acesta a criticat doar aspectele legate de starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, neindicând vreun motiv de nulitate care să necesite a fi analizat de către instanță.
În ceea ce privește temeinicia stării de fapt reținută de agentul constatator, instanța reține că petentul a contestat starea de fapt astfel cum aceasta a fost reținută în procesul verbal, la rubrica alte mențiuni din procesul verbal de contravenție, fiind inserate următoarele mențiuni ale agentului constatator “ contravenientul a fost sancționat în lipsă, plecând de la fața locului înainte de sosirea organelor de poliție”
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 republicată constituie contravenție “provocarea ori participarea efectivă la scandal în locuri sau localuri publice”.
Sub aspectul stabilirii sarcinii probei în dovedirea temeiniciei procesului verbal de contravenție atacat, în prezenta cauză instanța reține faptul în măsura în care acesta nu cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul verbal nu are forță probantă prin el însuși și nu constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Rezultă așadar că în prezenta cauză operează în favoarea petentului prezumția de nevinovăție, prezumție legală relativă care conduce la răsturnarea sarcinii probei în cadrul plângerilor contravenționale, astfel încât cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
În acest sens intimatul a adus ca dovadă în vederea susținerii temeiniciei procesului verbal atacat, declarațiile extrajudiciare ale numiților S. M. M. și S. M., luate imediat după producerea faptelor imputate petentului din prezenta cauză și deplasarea agentului constatator la fața locului.
Din declarațiile date de persoanele mai sus arătate, instanța reține faptul că starea conflictuală a fost declanșată pe fondul unui schimb de mașini intervenit între numitul D. D. I. și martorii din prezenta cauză.
Declarația extrajudiciară a numitului S. M. (f. 54) se coroborează cu cele declarate de acesta cu ocazia audierii sale în fața instanței, ocazie cu care a arătat că petentul a vorbit urât și a împins-o pe soția sa, numita S. M. M..
În ceea ce privește forța probantă a declarației testimoniale a numitului D. D. I. (f. 47), instanța reține că în concret martorul D. D. I. este cel care a realizat schimbul de mașini cu soții S., iar întâlnirea acestora a avut loc pe fondul nemulțumirilor legate de modul de funcționare a autoturismului transmis de acesta soților S.. Faptul că martorul D. D. I. este fostul cumnat al petentului, precum și faptul că inclusiv socrul acestuia a fost sancționat contravențional în aceeași împrejurare ca și petentul, are puterea de a naște probabilitatea faptului pretins și anume că declarația sa este una subiectivă, atâta timp cât faptele imputate petentului au fost generate de modul de acțiune al martorului.
Pe de altă parte, existența stării de fapt descrisă în procesul verbal contestat pe calea plângerii de față a fost reținută și în considerentele Sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ care deși nu are caracter definitiv se bucură în mod provizoriu de puterea lucrului judecat.
Faptul că atitudinea petentului ar fi fost eventual generată de acțiunile provocatoare ale numitei S. M. M., așa cum aceasta a afirmat în fața instanței, nu constituie o cauză care să înlăture caracterul contravențional al faptei, în sensul art. 11 alin 1 din OG nr. 2/2001, petentul având posibilitatea să apeleze la organele abilitate să ia măsuri împotriva unor acte sau fapte reprobabile, cu caracter contravențional sau penal.
Întrucât pe parcursul judecății petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal de contravenție, apte să inducă cel puțin un dubiu, in dubio pro reo, cu privire la veridicitatea celor descrise în procesul verbal, instanța constată așadar că starea de fapt reținută de agentul constatator nu a fost înlăturată, astfel încât va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/25.11.2014.
Având în vedere dispozițiile art. 453 Cod de procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 9 C., instanța va lua act de act de faptul că intimatul nu a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. G. S., cu domiciliul în Sâncraiu de M., ./D, jud. M. în contradictoriu cu intimatul I. M. - Secția 2 Band, cu sediul în Tg. M., ., jud. M., împotriva procesului verbal de constatare a contravenție . nr._/25.11.2014.
Ia act de faptul că intimatul nu a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 C., azi 29.07.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
M. M. G. | C. ELIANNE B. |
Red. M.M.G.
Tehnored. L.M.
4ex./14.09.2015.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3804/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3053/2015.... → |
|---|
