Anulare act. Sentința nr. 1982/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1982/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1982/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1982
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. DUMITRIȚA S.
GREFIER: C. L.
Pe rolul instanței se află judecarea acțiunii civile formulate de reclamantul M. A., în contradictoriu cu pârâtele STAȚIUNEA DE C. ȘI PRODUCȚIE PENTRU CREȘTEREA BOVINELOR, S.C. B. S. S.R.L., .. și S.C. C. R. S.R.L., cu citarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect anulare contract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul convențional al reclamantului, avocat R. I., reprezentanta convențională a pârâtei Stațiunea de C. și Producție pentru Creșterea Bovinelor, avocat C. E., precum și reprezentanta convențională a pârâtelor S.C. B. S. S.R.L., .. și S.C. C. R. S.R.L., avocat G. A., lipsă fiind reprezentantul Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța invocă din oficiu și pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tîrgu M., în temeiul art. 94 pct. 1 lit. j) coroborat cu art. 95 din Codul de procedură civilă, având în vedere faptul că valoarea de impunere a imobilului care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 768/2007 era, în anul 2013, de 261.085,00 lei.
Domnul avocat R. I. lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate din oficiu.
Doamna avocat C. E. solicită admiterea excepției.
Doamna avocat G. A. solicită admiterea excepției, apreciind că Tribunalul M. este competent material a soluționa prezenta acțiune.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare, asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tîrgu M., invocată din oficiu.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 16.01.2015, prin declinare de la Tribunalul M., potrivit sentinței civile nr. 2218/07.11.2013, reclamantul M. A. a chemat în judecată pe pârâtele Stațiunea de C. și Producție pentru Creștere a Bovinelor, S.C. B. S. S.R.L., .., S.C. C. R. S.R.L. și a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 768/21.06.2007 și a actului adițional nr. 885/20.07.2007, având ca obiect diferite construcții situate în S. de M., ., evidențiate în C.F. nr. 1371/I S. de M., nr. top 630, în realitate aflat în C.F. nr. 1371 S. de M., transcrise în C.F. nr. 5539/N S. de M., iar apoi în C.F. nr._ S. de M., nr. cad. 1027, nr. top 592/2/2, 594/2. Totodată, a solicitat a se dispune rectificarea evidențelor de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al pârâtelor de rând 2, 3 și 4 din evidențele de carte funciară.
În motivarea cererii, s-a arătat că imobilul situat în S. de M., ., jud. M. a fost înscris în C.F. nr. 1371 S. de M., a format proprietatea tatălui reclamantului și a trecut abuziv în proprietatea Statului, în baza Legii nr. 187/1945, cu aceeași ocazie fiind trecute în proprietatea statului aproximativ 230 ha teren, 100 ha păduri și toate construcțiile aflate pe teren, inclusiv castelul și cele 14 clădiri anexe care au constituit ferma de producție agricolă. Ulterior, întreaga proprietate a fost dată în administrarea fostei Stațiuni de cercetare pentru nutrețuri din S. de M., transformată mai apoi în Stațiunea de cercetare și producție pentru creșterea bovinelor S. de M., unitate căreia, prin Legea nr. 290/2002, i-a fost acordat dreptul de administrare.
În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantului i-au fost restituite clădirile și anexele – cu terenul aferent, prin Dispozițiile nr. 211/ 2003, nr. 641/13.10.2006, nr. 835/16.07.2007 și nr. 895/15.08.2007 emise de primarul comunei S. de M.. Aceste dispoziții au fost anulate prin sentința penală nr. 743/08.07.2011 a Judecătoriei Tîrgu M., rămasă definitivă.
În consecință, reclamantul, în temeiul Legii nr. 10/2001 a depus notificarea prin intermediul B.E.J. V. M. – A., care a fost înregistrată la data de 15.03.2012 la Stațiunea de cercetare și producție pentru creșterea bovinelor.
Reclamantul a menționat că terenul aferent construcțiilor, în suprafață de 5 ha și 9.000 mp, formează în continuare proprietatea statului, Stațiunii de cercetare și producție pentru creșterea bovinelor fiindu-i conferit doar un drept de administrare, nu de proprietate.
În baza proceselor-verbale din 17.06.1996 și nr. 3856/1998, în mod eronat supra-edificatele de pe teren au fost evidențiate în proprietatea pârâtei Stațiunea de cercetare și producție pentru creșterea bovinelor, deși, conform prevederilor art. 494 Cod civil, proprietar al acestora este S. R.. De asemenea, s-a susținut și că imobilele au fost identificate greșit ca fiind situate pe nr. top 630, când, în realitate, așa cum rezultă din documentațiile cadastrale ulterioare, ele se situează pe nr. top 592 și 594 – actualmente nr. top 592/2/2 - 594/2, iar nr. top 630 greșit identificat a fost transcris în C.F. nou înființat nr. 1371/I S. de M..
Reclamantul a arătat că, în cursul lunii iunie 2007, în ciuda notificării pe care acesta a depus-o la Direcția Generală a Finanțelor Publice M., s-a procedat la vânzarea în cadrul executării silite pornite de D.G.F.P. M. în dosarul execuțional nr._/2006 prin înțelegea părților, vânzarea fiind permisă de creditor prin adresa nr._/ 2320.
Astfel, în urma înstrăinărilor produse în cadrul executării silite s-a creat situația în care S., prin D.G.F.P. M., a vândut proprietatea statului pentru a recupera niște datorii către fisc ale celui care administra averea statului.
Având în vedere prevederile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, care sancționează cu nulitatea absolută înstrăinările bunurilor care formează obiect al notificărilor formulate în temeiul legii, având în vedere că reclamantul a formulat anterior adjudecării imobilelor notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a solicitat admiterea cererii introductive.
În drept, au fost invocate prevederile art. 21 alin. 5, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Alăturat cererii introductive au fost depuse copii de pe: contractul de vânzare-cumpărare nr. 768/21.06.2007 și actul adițional la contract (f. 6-7), procesul-verbal nr. 495/ 26.06.2007 al D.G.F.P. M. (f. 8), notificarea adresată de reclamant prin intermediul B.E.J. V. M. A. către Stațiunea de C., dezvoltare și creștere a bovinelor M. (f. 9-12), C.F. nr. 1371/I S. de M. (f. 13-57), anunț privind vânzarea pentru bunuri imobile din data de 21.05.2007 (f. 58), C.F. nr. 1371 S. de M. (f. 59-75).
P. întâmpinarea depusă la data de 10.06.2013, pârâta .. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. Sub acest aspect, s-a arătat că acțiunea în constatare formulată de reclamant este inadmisibilă prin prisma prevederilor art. 35 din Noul Cod de procedură civilă, cu atât mai mult cu cât demersul judiciar al reclamantului este argumentat doar pe prevederile Legii nr. 10/2001. Pârâta a invocat și excepția prematurității, întrucât nu a fost încă soluționată notificarea formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că a devenit proprietară asupra imobilului în litigiu în mod legal, prin vânzare-cumpărare, fiind cumpărătoare de bună-credință și, odată cu achitarea integrală a prețului vânzării, și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară a fost supusă cenzurii judecătorești în cadrul plângerii formulate de către reclamantul din prezenta cauză, iar instanța a respins irevocabil plângerea acestuia, iar, pe de altă parte, chiar prin cererea introductivă reclamantul a recunoscut anularea dispozițiilor emise în favoarea lui potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001.
Invocarea noii notificări adresate pârâtei de rândul I în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a apreciat că nu poate avea nicio relevanță sau concludență în cauză, noua notificare neputând fi calificată decât ca tardivă.
Pârâta a mai susținut că o restituire în natură a imobilului în cauză nu ar fi posibilă, întrucât construcțiile ce fac obiectul litigiului au fost edificate de S. R. în anii 1970, nefiind preluate de la antecesorul reclamantului, iar terenul pe care s-au edificat construcțiile este proprietate publică a Statului R..
Alăturat întâmpinării, a fost depus extras C.F. pentru informare nr. 1371/I S. de M. ( filele 96-98).
P. întâmpinarea depusă la data de 03.06.2013, pârâta Stațiunea de C. Dezvoltare și Creștere a Bovinelor a invocat, în primul rând, excepția necompetenței materiale a Tribunalului M., potrivit prevederilor art. 94 alin.1 lit. j Cod de procedură civilă, având în vedere că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare, valoarea construcțiilor care au format obiectul licitației este sub 200.000 lei.
Având în vedere că vânzarea imobilului s-a făcut în cursul unei proceduri execuționale speciale, s-a solicitat introducerea în cauză a Statului R. – prin D.G.F.P. M., potrivit art. 12 alin. 4 și 5 din Legea nr. 213/1998.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că unitatea pârâtă nu a fost notificată decât la data de 16.03.2013, iar, pe de altă parte, bunul care formează obiectul actului de adjudecare a fost edificat în anul 1975 de către pârâtă și, prin urmare, nu putea să formeze obiect al exproprierii din anul 1947.
S-a mai arătat că regimul juridic al bunurilor care au format obiectul licitației și al actului de adjudecare a fost adus la cunoștința organelor de executare, iar în ceea ce privește adresa depusă de reclamant la D.G.F.P. M., pârâta a arătat că, în calitate de unitate deținătoare, nu a primit nicio notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, iar decizia invocată ca titlu de proprietate a fost anulată.
Alăturat întâmpinării au fost depuse copii după H.G. nr. 35/2006 (f. 103), lista cu bunurile din domeniul public și din administrarea Stațiunii de C. și Producție pentru Creșterea Bovinelor (f. 104-105), sentința penală nr. 743/8 iulie 2011 a Judecătoriei Tîrgu M. (f. 106-108), procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile și fișa mijlocului fix (f. 109-113) .
La data de 06.06.2013, pârâtele S.C. B. S. S.R.L. și S.C. C. R. S.R.L. au depus, de asemenea, întâmpinare, prin care au invocat în primul rând excepția lipsei calității procesual active a reclamantului ca urmare a lipsei interesului în formularea prezentei cereri, în contextul în care chiar acesta a arătat că dispozițiile emise în favoarea sa potrivit Legii nr. 10/2001 au fost anulate.
Pârâtele au invocat și excepția inadmisibilității, întrucât faptul că reclamantul a depus o nouă notificare la B.E.J. V. M. A., în afara oricăror termene legale și în temeiul unor prevederi legale care nu conțin nicio repunere în termenul de formulare a unei noi notificări, nu conferă acestuia niciun drept pentru a formula prezenta cerere.
S-a invocat de către pârâte și excepția prematurității, întrucât posibilitatea apariției unor noi prevederi legale nu conferă reclamantului niciun drept pentru formularea unei noi notificări.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu poate justifica un drept de proprietate asupra bunului ce face obiectul cauzei.
P. răspunsul la întâmpinările pârâtelor, reclamantul a arătat că, în primul rând, competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului M., având în vedere că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001; mai mult, s-a susținut că, fiind vorba de construcții cu destinație de grajd, transformate ulterior în ateliere de producție și închiriate unor societăți comerciale, sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 550/2002, care atrag competența secției de contencios-administrativ a tribunalului, conchizându-se că, în cauză, nu operează criteriul valoric pentru stabilirea competenței materiale .
Reclamantul a mai solicitat respingerea cererii de introducere în cauză a Statului R., întrucât Stațiunea de C., Dezvoltare și Creștere a Bovinelor este deținătoarea imobilului în litigiu.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că, în anularea dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001 prin sentința penală cu 743/08.07.2011 a Judecătoriei Tîrgu M., s-a avut în vedere faptul că emitentul dispozițiilor nu avea competența necesară, nefiind deținătorul legal al imobilului, fără a fi negat dreptul reclamantului de a obține restituirea imobilului revendicat.
Ca efect al anulării dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001, în fapt, notificarea adresată de reclamant nu este în prezent soluționată, astfel că reiterarea notificării a fost în spiritul celor stabilite prin hotărârile judecătorești prin care s-au anulat dispozițiile anterioare.
În ceea ce privește momentul la care au fost edificate imobilele construcții, s-a arătat că în actele întocmite cu ocazia preluării de către S. R. a proprietății antecesorului său, se face referire la cele 14 clădiri are au fost predate în folosința Institutului de Cercetări Agronomice al României - fiind vorba în fapt tocmai de clădirile retrocedate în baza Legii nr. 10/2001 prin dispozițiile anulate, singura clădire care a fost construită de S. R. fiind cea în care își are sediul Stațiunea de C., Dezvoltare și Creștere a Bovinelor.
Față de celelalte excepții invocate în cauză, s-a solicitat respingerea lor, având în vedere că reclamantul dispune atât de calitate procesuală activă cât și de un puternic și solid interes. Reclamantul a mai precizat că excepția inadmisibilității nu poate fi primită, întrucât nu este vorba de o repunere în termenul de formulare a unei notificări, ci de o continuare a procedurii administrative și, respectiv, judiciare de retrocedare. Referitor la excepția prematurității, s-a arătat că aceasta nu poate fi primită.
La data de 07.11.2013, s-a depus la dosar certificatul de atestare fiscală pentru pârâta S.C. C. R. S.R.L. (f. 146) privitor la imobil, potrivit căruia valoarea contabilă a imobilului este de 183.000 lei.
P. sentința civilă nr. 2218/07.11.2013, Tribunalul M. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Tîrgu M..
La data de 27.03.2015, reclamantul a depus la dosar note de ședință, referitoare la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâte, arătând că susținerile pârâtelor sunt nefondate, prin raportare la prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, art. 17 alin. (3) din cuprinsul aceluiași act normativ, art. 2537 din Noul cod civil și specificând că, prin introducerea cererii de chemare în judecat pentru anularea formelor de executare silită privind vânzarea imobilelor în litigiu și care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tîrgu M., s-a întrerupt cursul prescripției extinctive. Pe de altă parte, reclamantul a subliniat că notificarea transmisă la data de 16.03.2013 pârâtei de rând I a avut doar rolul de a urgenta procedura de soluționare a notificării de retrocedare inițiale formulate în august 2001.
Anexat notelor de ședință, reclamantul a depus copia contestației la executare care formează obiectul dosarului nr._ (f. 166) și precizarea și extinderea contestației la executare (f. 167-171, f. 173-178), înștiințarea formulată de reclamant și adresată A.J.F.P. M. (f. 172), anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr. 429/17.05.2007 (f. 179), copia cererii de chemare în judecată care formează obiectul dosarului nr._ (f. 180-181).
La data de 27.03.2015, pârâta de rând I a depus la dosar note de ședință, prin care a expus prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 și a învederat că nu sunt îndeplinite cele două cerințe esențiale pentru formularea unei cereri întemeiate pe Legea nr. 10/2001. Și în situația în care s-ar dispune anularea actului atacat, imobilul în cauză nu ar reveni reclamantului în baza Legii nr. 10/2001, deoarece aceasta a fost edificată cu autorizație de construcție de către Stațiunea Experimentală – antecesoarea pârâtei, imobilul fiind exceptat de la restituirea în natură. Un alt argument adus de către pârâtă se referă la faptul că imobilul nu poate fi atribuit reclamantului și pentru faptul că acesta a fost adjudecat în cadrul procedurii de executare silită de către pârâta de rând II.
În continuare, pârâta a formulat apărări cu privire la invocarea, de către reclamant, a faptului că a depus la organele financiare notificarea cu privire la existența unei notificări pentru bunurile supuse executării silite pe Legea nr. 10/2001. Or, pârâtei nu i-a fost comunicată nicio notificare pe Legea nr. 10/2001, cu excepția celei depuse în anul 2013. De asemenea, prin înștiințarea depusă de reclamant la Direcția Finanțelor Publice, acesta a arătat că este proprietarul imobilului înscris în C.F. nr. 1371 S. de M., în baza Dispoziției nr. 211/31.03.2003, care a fost anulată, însă executarea silită a avut loc asupra construcțiilor din C.F. nr. 1371/1 S. de M..
Anexat notelor de ședință formulate, pârâta a depus la dosar, în copie, autorizații pentru executare de lucrări (f. 185-196).
La data de 02.06.2014, pârâta de rând I a depus o precizare referitoare la forma și temeiul juridic al cererii de intervenție formulate în cauză. Astfel, a arătat că este vorba despre o cerere de intervenție forțată a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întemeiată pe art. 68 din Codul civil.
La data de 19.09.2014, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a depus la dosar întâmpinare la cererea de intervenție formulată de pârâta de rând I, sub forma chemării în judecată a altei persoane, prin care a solicitat, în principal, decăderea pârâtei din dreptul de a mai formula cererea, cu consecința anulării cererii potrivit art. 185 din Codul de procedură civilă. Pe cale de excepția, a invocat inadmisibilitatea cererii întemeiate pe prevederile art. 68 din Codul de procedură civilă. În subsidiar, în ipoteza admiterii cererii pârâtei, a solicitat constatarea întrunirii condițiilor art. 139 din codul de procedură civilă referitoare la excepția de conexitate cu dosarul nr._ al Judecătoriei Tîrgu M., precum și admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului. În ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 25.09.2014, pârâtele de rând II, III și IV au depus la dosar copii după declarațiile fiscale aferente anului 2014 (f. 223-230).
La data de 11.11.2014, Primăria S. de M. a comunicat că valoarea totală de impunere la imobilele deținute de către pârâtele de rând II, III și IV în S. de M., ., se ridică la suma de 499.959,00 lei.
La data de 27.11.2014, reclamantul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal nr. 255/15.07.1946 (f. 247) și o situație de inventar (f. 248).
La aceeași dată, pârâta de rând I a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și sinteză raport de evaluare (f. 251-256).
La data de 15.01.2015, Primăria S. de M. a comunicat faptul că valoarea totală de impunere în anul fiscal 2013 pentru imobilele deținute de pârâtele de rând II, III și IV, având destinația „Grajd tineret taurin faza a II-a”, situat pe ., se ridică la valoarea de 261.085,00 lei.
La dosarul cauzei au mai fost depuse certificat de grefă pentru dosarul nr._ al Tribunalului M. (f. 207), certificat de grefă pentru dosarul nr._ al Judecătoriei Tîrgu M. (f. 208), extras de pe portalul Curții de Apel Tîrgu M. (f. 209-210), copia de pe dispozitivul sentinței civile nr. 508/08.04.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ (f. 211), extras de pe portalul Judecătoriei Tîrgu M. (f. 257-258).
Instanța, la termenul de judecată din data de 23.04.2015, verificându-și din oficiu competența, a invocat excepția necompetenței materiale, excepție pe care, în temeiul art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevede că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, o va soluționa cu precădere față de fondul pricinii.
Analizând actele dosarului, instanța constată că excepția este întemeiată, din următoarele considerente:
P. cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, acesta a solicitat, în principal, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 768 din data de 21.06.2007 și a actului adițional nr. 885 din data de 20.07.2007, având ca obiect diferite construcții situate în S. de M., ., jud. M..
În drept, potrivit art. 101 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății, și aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Totodată, conform art. 104 din Codul de procedură civilă, în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale.
Instanța constată că, în prezenta cauză, s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 768 din data de 21.06.2007 (f. 6), prin care s-a înstrăinat un imobil, Grajd tineret taurin faza II, în cotă de câte 1/3 pârâtelor S.C. B. S. S.R.L., .. și S.C. C. R. S.R.L.. Însă, prin sentința prin care s-a dispus declinarea prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Tîrgu M. s-a luat în considerare doar certificatul de atestare fiscală pentru pârâta S.C. C. R. S.R.L. (f. 146) privitor la imobil, potrivit căruia valoarea contabilă a imobilului este de 183.000 lei. Or, astfel cum rezultă din adresa nr. 5879/30.12.2014 a Primăriei S. de M., valoarea totală de impunere în anul fiscal 2013 pentru imobilele deținute de pârâtele de rând II, III și IV, având destinația „Grajd tineret taurin faza a II-a”, situat pe ., se ridica la valoarea de 261.085,00 lei. De altfel, instanța constată faptul că și prețul de vânzare – cumpărare al imobilului menționat în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare atacat depășea suma de 200.000 lei cu T.V.A. inclus (f. 6).
În aceste condiții, instanța reține faptul că, potrivit art. 94 pct. 1 lit. j din Codul de procedură civilă, judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști. Așadar, din punct de vedere al valorii obiectului cererii, Judecătoria Tîrgu M. nu este competentă în soluționarea prezentei cauze. Având în vedere acest aspect, instanța constată faptul că, potrivit Codului de procedură civilă, competența materială de drept comun aparține tribunalului, potrivit art. 95 pct. 1 din acest act normativ, care prevede că tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Or, văzând că prezenta cauză nu se încadrează între cauzele date în competența judecătoriei conform art. 94 pct. 1 lit. j din Codul de procedură civilă, instanța constată faptul că aparține tribunalului competența de soluționare a pricinii.
Având în vedere aceste aspecte, instanța, în temeiul art. 132 alin. 3 din Codul de procedură civilă, va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tîrgu M., invocată din oficiu, privind soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect anulare contract de vânzare-cumpărare, formulată de către reclamantul M. A., în contradictoriu cu pârâtele Stațiunea de C. Dezvoltare și Creștere a Bovinelor, S.C. B. S. S.R.L., .. și S.C. C. R. S.R.L., și va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului M., Secția Civilă.
În condițiile în care, prin sentința civilă nr. 2218/07.11.2013 pronunțată în acest dosar, Tribunalul M. a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Tîrgu M., în temeiul art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va constata intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul M., Secția Civilă, și Judecătoria Tîrgu M. și va dispune înaintarea prezentului dosar instanței imediat superioare și comună instanțelor aflate în conflict, respectiv Curții de Apel Tîrgu M. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tîrgu M., invocată de către instanță din oficiu, privind soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect anulare contract de vânzare-cumpărare, formulată de către reclamantul M. A., având CNP_, cu domiciliul în 406-2045 Lakshore Blvd. West Toronto, ON, Canada M8V 2Z6, cu domiciliul procesual ales în Tîrgu M., ., jud. M., la mandatar R. I., în contradictoriu cu pârâtele Stațiunea de C. Dezvoltare și Creștere a Bovinelor, cu sediul în S. de M., ., jud. M., având C.U.I._, S.C. B. S. S.R.L., cu sediul în S. de M., ., jud. M., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, având C.U.I._, .., cu sediul în Tîrgu M., ., jud. M., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, având C.U.I. RO_, și S.C. C. R. S.R.L., cu sediul în S. de M., ., jud. M., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, având C.U.I._, ultimele trei pârâte cu sediul procesual ales în Tîrgu M., . D., nr. 10, jud. M., la Cabinet de Avocat G. A..
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată având ca obiect anulare contract de vânzare-cumpărare, formulată de către reclamantul M. A., în contradictoriu cu pârâtele Stațiunea de C. Dezvoltare și Creștere a Bovinelor, S.C. B. S. S.R.L., .. și S.C. C. R. S.R.L., în favoarea Tribunalului M., Secția Civilă.
Constată intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul M., Secția Civilă, și Judecătoria Tîrgu M..
Dispune înaintarea prezentului dosar Curții de Apel Tîrgu M. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
M. DUMITRIȚA S. | C. L. |
Fiind plecată în concediu, semnează Președinte Secție civilă, | Fiind plecată în concediu, semnează Grefier șef Secție civilă, |
A. L. B. | I. M. C. |
7 ex./12.08.2015
Redactat: M.D.S.
Tehnoredactat: C.L.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2028/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2030/2015. Judecătoria... → |
|---|
