Contestaţie la executare. Sentința nr. 1033/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1033/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 1033/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1033
Ședința publică din 9.03.2015
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul K. B. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect contestație la executare.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13.02.2015, încheiere prin care s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii judecătorești pentru data de 27.02.2015, iar ulterior pentru data de 6.03.2015, iar apoi pentru data de 9.03.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Târgu-M., înregistrată la data de 08.10.2014, contestatorul K. B. a solicitat în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M., ca instanța să admiterea contestației și anularea procesului verbal de sechestru din data de 16.09.2014 în dosarul nr._.
În motivare reclamantul a arătat că în conformitate cu procesul verbal emis de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus sechestrarea bunurilor sale imobile, figurează în evidența Administrației Finanțelor Publice M. cu un debit de 16.967 lei, a cărei existență nu îi era cunoscut, nefiind înștiințat în acest sens de pârât.
De asemenea a precizat că nu desfășoară activități aducătoare de venit, care să determine depunerea unor declarații în acest sens, pe cale de consecință, nu îi este cunoscută proveniența acestui debit.
Pentru aceste motive, solicită să se dispună ca intimata să verifice legalitatea și temeinicia debitului în cauză și să suspende executarea pe durata desfășurării procesului.
Reclamantul nu și-a întemeiat în drept cererea.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 13.11.2014 reclamantul a formulat completare la contestația depusă, prin care a reiterat solicitările formulate.
În motivare a arătat că debitul de 16.976 lei a fost calculat de către instituția pârâtă, neputând preciza modul de calcul și proveniența acestuia.
Reclamantul nu și-a motivat cererea în drept.
În probațiune a depus la dosarul cauzei: dovada achitării taxei de timbru (f.10).
La data de 09.12.2014 pârâta a formulat întâmpinare la contestația la executare promovată de reclamant, prin care a solicitat instanței respingerea contestației ca tardiv introdusă și ca neîntemeiată, precum și respingerea cererii de suspendare a executării silite.
În motivare a arătat că procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._ din data de 16.09.2014 emis de ea a fost încheiat în temeiul art. 154 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
De asemenea, a precizat că au fost comunicate somațiile cu nr._ la data de 30.05.2014, nr._ la data de 29.01.2014, nr._ la data de 26.04.2013, nr. 2450 la data de 07.09.2011 și nr.136 de la data de 13.12.2007, însă reclamantul nu a efectuat plata sumelor datorate constând în contribuție de asigurări sociale de stat.
În continuare a arătat că procesul verbal contestat a fost trimis reclamantului, fiind confirmat de primire prin semnătură în data de 24.09.2014. În conformitate cu dispozițiile art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003 contestatorul avea posibilitatea de a introduce contestație la instanța de judecată în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință. Pe cale de consecință, contestația reclamantului a fost tardiv introdusă, fiind înregistrată la instanța de judecată în data de 13.11.2014.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, pârâta a arătat că nu sunt îndeplinite cele două condiții de admisibilitate prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri.
Referitor la proveniența obligației de plată a arătat că obligațiile de plată principale au fost stabilite în sarcina reclamantului, de către Casa Județeană de Pensii M., pentru care competența de administrare, potrivit O.U.G nr. 125/2011 privind modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, începând cu data de 01.07.2012 revine instituției pârâte.
Astfel, Casa Județeană de Pensii M. a emis și comunicat reclamantului în urma depunerii de către acesta în baza art.5 alin (1), pct. IV din Legea nr. 19/2000 a Declarației de asigurare nr. 2534/01.04.2001, Decizia referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._/2534/01.11.2007 și Decizia referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._/2534/27.06.2011, prin care a fost stabilită contribuția de asigurări sociale, în cuantum total de 6687 lei și dobânzi, majorări și penalități în cuantum total de 4082 lei.
De asemenea a arătat că în urma expirării termenelor de plată al obligațiilor fiscale sus menționate, Casa Județeană de Pensii M. a emis Somația cu Titlul Executoriu nr. 136/13.12.2007 și Somația cu Titlul Executoriu nr. 2450/07.09.2011, care au fost comunicate reclamantului.
Având în vedere aspectele arătate mai sus, pârâta a precizat că a asigurat conformitatea cu prevederile legale prin acțiunile întreprinse.
În drept a invocat dispozițiile art. 154 și art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003, O.U.G. nr. 125/2011, Legea nr. 571/2003.
Conform art. 223 alin. (3) din codul de procedură civilă a solicitat judecarea în lipsă.
În probațiune s-a depus la dosarul cauzei: adresă trimisă de pârât (f.15-16), declarație de asigurare nr.2534/23.10.2001 (f.17-18), Decizie referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._/2534/27.06.2011(f. 14), dovada comunicării (f.20), titlul executoriu nr. 2450/07.09.2011 (f.21-22), dovada comunicării (f.23), Decizie referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._/2534/01.11.2007(f. 24), titlul executoriu nr. 136/13.12.2007 (f.25-26), dovada comunicării (f.27), Decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.2534/01.07.2012 (f.28), somația nr._/29.01.2014 (f.29), titlul executoriu nr._/29.01.2014 (f.30), Decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2012 (f.31), somația nr._/26.04.2013 (f.32), titlul executoriu nr._/26.04.2013 (f.33), Decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013 (f.34), somația nr._/30.05.2014 (f.35), titlul executoriu nr._/30.05.2014 (f.36), proces verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/16.09.2014 (f.37-38), dovadă comunicare (f.39).
Prin Încheierea pronunțată la data de 13.02.2015, instanța a respins motivat excepția tardivității formulării contestației la executare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Procesul Verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/16.09.2014, contestatorul a fost înștiințat de înființarea sechestrului pentru bunurile sale imobile, pentru datoria cumulată în cuantum de_ lei, conform titlurilor executorii_/30.05.2014,_/29.01.2014,_/26.04.2013, 2450/7.09.2011, 136/13.12.2007.
Potrivit art. 141 alin. 1 și 2 ale OG 92/2003, „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. […](2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Principala critică adusă de contestator acestor acte o constituie faptul că nu i-au fost cu nici o ocazie comunicate, astfel că dânsul nu are cunoștință de proveniența sumei ce se execută.
În această privință sunt aplicabile disp. art. 44 OG 92/2003, care prevăd: „(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. (2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.”
Raportat la această omisiune semnalizată de contestator, intimata apreciază că deciziile de impunere au fost în mod legal comunicate acestuia.
Din cuprinsul Dosarului de executare depus de intimată la prezentul dosar ( f. 17- 39), observăm că, în baza Declarației de asigurare nr. 2534/23.10.2001, depusă de contestator la CAS M., s-a emis Decizia nr. nr._/2534/1.11.2007 (f. 24), în baza căreia s-a emis apoi Titlul executoriu nr. 136/13.12.2007(f. 25), și Somația nr. 136/13.12.2007 (f. 26), acte comunicate petentului la data de 27.12.2007 (conform dovezii de la f. 27).
Din cuprinsul dosarului execuțional depus de intimată, însă, se remarcă faptul că după emiterea titlului executoriu și a somației, intimata nu a mai făcut nici un act de executare cu privire la suma de 4442,21 lei indicată de aceste acte. Prin urmare, raportat la dispozițiile art..131 din OG 92/2003, prescripția executării cu privire la această sumă a intervenit la data de 1 ianuarie 2013. Constatarea acestui fapt se impunea a fi făcută de către intimată, potrivit art. 134 din OG 92/2003, care prevede: (1) Dacă organul de executare constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare și la scăderea acestora din evidența analitică pe plătitori. (2) Sumele achitate de debitor în contul unor creanțe fiscale, după împlinirea termenului de prescripție, nu se restituie.”, consecința intervenirii prescripției fiind prevăzută de art. 24 din OG 92/2003: „Creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege.”
De vreme ce obligația de plată a sumei de 4442,21 lei s-a stins, urmare a intervenirii prescripției, se confirmă cu privire la această sumă critica adusă de contestator, anume că nu se explică în prezent de unde rezultă acest debit. Cu privire la această sumă se impune, așadar, a se admite contestația formulată și a se anula actele de executare efectuate.
Mai reține că Decizia nr._/2534/27.06.2011 (f.19) a fost comunicată contestatorului la data de 6.07.2011 (f. 20), și în baza ei s-au emis titlul executoriu nr. 2450/7.09.2011 (f. 21), și Somația nr. 2450/7.09.2011 (f. 22) pentru suma de 6327,17 lei, care au fost comunicate contestatorului la data de 27.09.2011 (f. 23).
Cu privire la această sumă de 6327,17 lei, reținem că s-au comunicat în mod legal contestatorului decizia de impunere, titlul executoriu și somația aferentă, astfel că se infirmă susținerea acestuia că nu ar avea cunoștință de proveniența respectivei sume pretinse de intimată.
În ce privește susținerea că sumele înscrise în conținutul acestuia sunt nedatorate de dânsul, instanța reține că aspectele de fond referitoare la natura sumei și cuantumul acesteia, trebuie invocate în procedura contestației împotriva titlului de creanță fiscală, reglementată de art. 205 Cod procedură fiscală. A admite contrariul, ar însemna, ca instanța de executare să se substituie instanței competente să cenzureze actele administrativ fiscale, ceea ce este inadmisibil.
Față de cele arătate anterior, și prin raportare la prevederile art. 172 alin.3 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, contestația împotriva titlului executoriu, în baza căruia a fost pornită executarea, în cazul în care, aceasta nu este o hotărâre judecătorească, poate fi făcută, dacă pentru contestarea lui nu este o altă procedură prevăzută de lege, instanța va respinge apărările de fond împotriva titlului executoriu, ca inadmisibile, reținându-se, pe cale de consecință, că în mod legal s-a pornit executarea silită pentru suma de 6327,17 lei indicată în Decizia nr._/2534/27.06.2011.
În ce privește Decizia nr. 2534/1.07.2012 (f. 28), în baza căreia s-au emis titlul executoriu nr._/29.01.2014 (f. 30), și Somația nr._/29.01.2014 (f. 30), Decizia nr._/31.12.2012 (f. 31), în baza căreia s-au emis Somația nr._/26.04.2013, și titlul executor nr._/26.04.2013 (f. 33), și Decizia nr._/31.12.2013 (f. 34), în baza căreia s-au emis Somația nr._/30.05.2014 (f. 35), și Titlul executoriu nr._/30.05.2014 (f. 36) – observăm că nici unul dintre aceste acte nu a fost comunicat contestatorului.
Ori, potrivit art. 141 alin. 1 și 2 ale OG 92/2003, „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. […](2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Instanța apreciază că se confirmă critica adusă de contestator executării silite pornite împotriva lui cu privire la aceste acte, în sensul că executarea silită nu are la bază un titlu de creanță – respectiv un titlu executoriu ajuns la scadență, contestatorului necomunicându-i-se deciziile de impunere puse în executare de către intimată. Față de aceste considerente, executarea silită pornită împotriva contestatorului fără a avea la bază un titlu executoriu, este nelegală, impunându-se anularea actelor de executare.
Pentru considerentele expuse, se impune admiterea în parte a contestației la executare formulate și anularea în parte a Procesului verbal de sechestru nr._ încheiat la data de 16.09.2014, în ce privește suma de_,83 lei; se va menține ca valabil Procesul verbal de sechestru nr._ încheiat la data de 16.09.2014 pentru suma de 6327,17 lei, indicată în Decizia nr._/2534/27.06.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul K. B., CNP_, domiciliat în Tîrgu M., ., jud. M., în contradictoriu cu Direcția Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul ales în Tîrgu M., .. 1-3, jud. M., C._.
Anulează în parte Procesul verbal de sechestru nr._ încheiat la data de 16.09.2014, în ce privește suma de_,83 lei; menține ca valabil Procesul verbal de sechestru nr._ încheiat la data de 16.09.2014 pentru suma de 6327,17 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 2 NCPC azi, 9.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. C. R. A. M.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1040/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1048/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
