Contestaţie la executare. Sentința nr. 633/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 633/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 633/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 633
Ședința publică din data de 13 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA C. DE ECHITAȚIE SCORILLO în contradictoriu cu intimata M. FINANȚELOR PUBLICE – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. B., având ca obiect contestație la executare.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 6.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 13.02.2015
I N S T A N ȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-M. la data de 03.02.2014, sub nr._, contestatoarea ASOCIAȚIA C. DE ECHITAȚIE SCORILLLO, a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. FINANȚELOR PUBLICE – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. B., ca prin hotărârea pe care se va pronunța, să se dispună admiterea contestației, cu consecința anularii Somației si a Titlului Executoriu purtând nr. 26/_ /_, emisa in Dosarul de executare nr. A2330/26/_ /_, emisa sub nr._, respectiv sub nr. 242.161, ambele din data de 24.12.2013 ca nelegal emise, anularea Deciziilor nr. 156.677 din data de 14.11.2013 si respectiv cu nr. 157.158 din 17.12.2013 referitoare la pretinse obligații de plata accesorii, emisa in Dosarul fiscal nr. A2330, de asemenea ca nelegal emise, si a Deciziei nr. 361 din data de 23.07.2013 emisa de intimata ca nelegala, anularea PVC nr. 50.676 din data de 08.07.2013, respectiv Decizia de accesorii nr. 156.215 din data de 17.10.2013 ca nelegale. In cazul executării sumelor menționate in actele de executare silita menționate mai sus ( 2.278 Iei pentru petitul 1 si 4; 315 pentru petitul nr. 2; 371 Iei pentru petitul 3), solicită sa se dispună restabilirea situației anterioare. 6. In caz de opunere solicită si cheltuieli de judecata.
În motivare a arătat că, la data de 16.01.2014 respectiv la 23.01.2014 i s-au comunicat toate actele de executare silita pe care le-a menționat in cadrul petitelor prezentei contestații.
Contestatoarea susține că nu i s-au comunicat in mod distinct si separat fiecare dintre aceste acte de executare silita fiscale, in condițiile art. 141 alin. 1 din C.proc.fisc.
Dar mai mult decât atât, nu are la baza un titlu de creanța care sa ființeze juridic. Cum titlul de creanța care ar trebui sa preceadă si sa dea consistenta titlului executoriu la care se face trimitere, nu exista la rândul sau, a mai arătat că intimata se afla in culpa instituita de dispozițiile art. 141 alin. 1 ind. 1 din C.proc.fisc.
In egala măsura nici dispozițiile art. 146 din C.proc.fisc. nu au fost respectate de intimata care, nu a putut indica titlul de creanța ce a generat obligația fiscala, nu a comunicat titlul executoriu aferent, dar nu a comunicat nici somația care sa o pună in întârzierea necesara purcederii la executarea silita in continuare.
Șirul neconcordantelor din actele de executare silita contestate nu se opresc insa la aceste aspecte.
Din analiza Deciziei nr._ din 14.11.2013 se observă ca suma imputata de 315 lei apare când ca reprezentând „ impozit pe profit „ când cu titlu de „ dobânda ,„ situația repetându-se si in situația Deciziei nr. 157.158 unde de asemenea suma de 371 lei apare in prima parte ca reprezentând „impozit pe profit „ iar mai apoi tot ca „ dobânda „.
Este astfel destul de evident ca intimata emite acte de executare silita fiscala cu indicarea unor naturi a obligațiilor fiscale contradictorii, sens in care, pana la lămurirea naturii, a originii acestor obligații fiscale, contestatoarea nu poate face obiect al executării silite.
Intimatul M. FINANȚELOR PUBLICE – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
Pe cale de excepție,
-necompetenta materială a Judecătoriei Tg. M., în soluționarea petitelor 2,3, si 4 deduse judecății;
- respingerea petitului 2, 3 si 4 ca fiind inadmisibile în ceea ce privește solicitarea de anulare a Deciziilor nr. 156.677/14.11.2013, nr. 157.158/17.12.2013, si nr. 361/23.07.2013, precum si cea de anulare a procesului - verbal de contravenție nr._/08.07.2013, respectiv Decizia de calcul accesorii nr. 156.215/17.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de organele de inspecție fiscală din cadrul acesteia:
- pe fondul cauzei,
- respingerea, ca neîntemeiată a contestației la executare silita, respectiv a solicitării de anulare a somației si a titlului executoriu emise de organele de executare din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice M. și, in consecință menținerea acestora ca fiind temeinice si legale,
- respingerea petitului privind plata cheltuielilor de judecata.
Relativ la excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Tg. M., a făcut trimitere la dispozițiilor art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003r.
În aceeași ordine de idei și în susținerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Tg.-M., învederează faptul că potrivit dispozițiilor art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 republicată "(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii."
Având in vedere aspectele invocate si luând in considerare faptul ca solicitarea din petitele 2, 3, si 4 este îndreptata împotriva unui titlu de creanță si nu împotriva unor acte de executare, considera ca instanța investita cu soluționarea cauzei pendinte, respectiv Judecătoria Tg.-M. nu este competentă material, fapt pentru care solicită admiterea excepției necompetenței materiale invocate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii deduse judecății, învederează faptul că in cauza, contestatoarea, in cuprinsul acțiunii, solicita instanței de judecata anularea unor Decizii de impunere fara a promova contestație pe cale administrativă împotriva Deciziilor de impunere nr. 156.677/14.11.2013, nr. 157.158/17.12.2013, si nr. 361/23.07.2013.
În fapt a arătat că, prin acțiunea promovată, contestatoarea solicită instanței investita cu soluționarea cauzei pendinte anularea somației nr. 26/_ /_ din data de 24.12.2013, precum si a titlului executoriu nr._ din data de 24.12.2013 ambele emise de intimată, precum si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
Relativ la solicitarea contestatoarei de anulare a actelor de executare emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., învederează faptul că argumentele aduse de aceasta, in susținerea cererii sale, nu pot fi reținute de instanța investita cu soluționarea prezentei cauze, acestea neavând nici un fundament de natura juridica.
Pentru o deplină edificare a instanței de judecată învederează faptul că, in urma controlului efectuat de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul subscrisei, a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 3/29.06.2007, din care rezultă că Asociația a desfășurat activități comerciale pentru care nu au fost calculate și înregistrate obligațiile fiscale corespunzătoare. In consecința, a fost emisă Decizia de impunere nr. 361/29.06.2007, prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 85.040 lei.
Pentru neachitarea sumei de 28.081 lei, reprezentând debit aferent impozitului pe profit, rămasă nestinsă din Decizia de impunere anterior menționată, prin Deciziile de calcul a accesoriilor nr._ din 17.10.2013, nr._ din 14.11.2013, respectiv nr._ din 17.12.2013 au fost stabilite și individualizate dobânzi și penalități de întârziere în cuantum total de 2.494 lei.
De asemenea, a învederat ca, in speța, nu pot fi reținute susținerile contestatoarei cu privire la faptul ca nu i-au fost comunicate actele de executare in condițiile prevăzute de dispozițiile legale. In acest sens, menționează ca, potrivit bazei de date informatizată, Decizia de calcul a accesoriilor nr._ din 17.10.2013 în sumă de 1.808 lei a fost confirmată de primire de către contestatoare la data de 21.11.2013, Decizia de calcul a accesoriilor nr._ din 14.11.2013 în sumă de 315 lei a fost confirmată de primire la data de 23.12.2013, iar Decizia de calcul a accesoriilor nr._ din 17.12.2013 în sumă de 371 lei a fost confirmată de primire la data de 27.12.2013.
A mai arătat, totodată, si faptul că termenele de plată a sumelor cuprinse în deciziile de calcul a accesoriilor anterior amintite, au fost stabilite în conformitate cu prevederile art. 111 alin. 2 lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care dispun ca: "Pentru diferentele de obligații fiscale principale si pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel, dacă date comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare".
A menționat, de asemenea că, în cuprinsul Anexelor care fac parte integrantă din Deciziile de calcul a accesoriilor, sunt inserate rubrici care cuprind toate datele referitoare la documentele prin care s-au individualizat sumele de plată, respectiv Decizia de impunere nr. 361/29.06.2007 privind obligațiile fiscal* suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, debitul neachitat și perioada pentru care au fost calculate accesoriile, numărul de zile întârziere și cota aplicată.
Astfel, pentru recuperarea creanțelor fiscale restante, reprezenta accesorii datorate de Asociația C. de Echitatie Scorillo, în conformitate cu dispozițiile art. 145 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscal organul de executare competent a demarat procedura de executare silită prin emiterea somației nr. 26/_ /_ din 24.12.2013 și a titlului executoriu nr._ din 24.12.2013, comunicate conform prevederilor art. 44 din actul normativ mai sus menționat, prin poștă cu scrisoare recomandată, fiind confirmate de primire la data de 22.01.2014.
A învederat faptul că titlurile de creanță prin care au fost stabilite și individualizate obligațiile de plată cuprinse în titlul executoriu nr._ din 24.12.2013 contestat, au fost Decizia de calcul a accesoriilor nr._/17.10.2013 și procesul-verbal nr._/08.07.2013 privind cheltuielile de executare aferente licitațiilor publice organizate de organul fiscal în vederea valorificării bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei.
Prin urmare, rezultă clar și fără echivoc că organul fiscal a procedat corect la emiterea actelor de executare silită contestate, asigurând conformitatea cu prevederile art. 141 si art. 145 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul fiscală, republicată. în susținerea acestor aspecte mai facem următoarele precizări: potrivit dispozițiilor art. 86 alin. 6 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii constituie înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Potrivit dispozițiilor art. 110 din actul normativ mai sus menționat, deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii, precum și Deciziile de impunere, constituie titluri de creanță în baza cărora organul fiscal a efectuat acțiuni specifice colectării creanțelor fiscale.
Relativ la solicitarea de restabilire a situației anterioare, solicită sa se dispună in sensul respingerii ca neîntemeiat a acestui capăt de cerere in condițiile in care titlurile de creanța nu au fost anulate prin nicio hotărâre judecătoreasca.
Pe de altă parte, organul fiscal este obligat prin legislația fiscala in materie sa întreprindă masuri de executare silita ori de cate ori debitoarea nu isi achita obligațiile fiscale declarate si/sau stabilite, la termenele scadente specificate la art.111 Cod procedura fiscala.
Prin urmare, pentru recuperarea creanțelor fiscale organele de executare silita din cadrul A.J.F.P. M. au declanșat procedura de executare silita împotriva debitoarei cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala.
În ceea ce privește petitul privind cheltuielile de judecată, solicită instanței respingerea lui, ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 Cod procedură civila.
Prin Răspunsul la Întâmpinare depus la data de 10.11.2014 la dosar, contestatoarea a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale invocată de intimată cu privire la petitele 2,3 și 4 ale contestației formulate, sens în care solicită disjungerea acestora și trimiterea spre competentă soluționare intimatei; de asemenea, a solicitat respingerea excepției inadmisibilității invocată cu privire la aceleași petite, și înlăturarea susținerilor intimatei, ca nefondate, menținându-și în totalitate solicitările formulate.
În probațiune au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: somație de plată (f.3), titlu executoriu (f.4), decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii (f.6,7), copie plic (f.8), plic (f.9).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin petitele ce fac obiectul prezentei contestații, urmare a disjungerii dispuse, respectiv petitele 1, prima parte a petitului 4, și petitul 5, contestatoarea a solicitat: anularea Somației si a Titlului Executoriu purtând nr. 26/_ /_, emisă in Dosarul de executare nr. A2330/26/_ /_ emisa sub nr._, respectiv sub nr. 242.161, ambele din data de 24.12.2013 ca nelegal emise, anularea PVC nr. 50.676 din data de 08.07.2013, ca nelegal, și în cazul executării sumelor menționate în actele de executare silită indicate (2.278 lei și 371 lei), restabilirea situației anterioare.
Potrivit art. 172 din OG 92/2003, „(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. […](3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Se impune o analiză a actelor atacate din perspectiva criticilor aduse de contestatoare, respectiv, sub aspectul respectării dispozițiilor art. 141 alin. 1 indice 1 din OG 92/2003, care prevăd: „Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii […](2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”. Așadar, pentru emiterea valabilă a titlului executoriu, se impunea, în cauză, trecerea unui termen de 15 zile de la data comunicării către contestatoare a titlurilor de creanță, constând în Deciziile nr._/17.10.2013 – emisă pentru suma de 1808 lei, și, respectiv, Decizia_/23.07.2013 – emisă pentru valoarea de 470 lei (f.17).
În ce privește Decizia nr._/17.10.2013, observăm că aceasta a fost comunicată contestatoarei în conformitate cu dispozițiile art. 44 din OG 92/2003, care prevăd: „(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. (2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.”
Astfel, la fila 29 din dosar, s-a depus, pentru Decizia nr._/17.10.2013, copia recipisei recomandate – dovadă a faptului că s-a încercat comunicarea prin Poștă, dar contestatoarea nu a recepționat înscrisul. Pe cale de consecință, s-a făcut și dovada comunicării prin publicitate a deciziei emise, conform Referatului și anunțului colectiv de la filele 21-23. Față de aceste probe, reținem că titlul de creanță a fost în mod legal comunicat debitoarei în data de 4.11.2013, astfel că emiterea somației și a titlului executor atacate de contestatoare este legală raportat la această Decizie și la suma de 1808 lei, cuprinsă în ea.
În ce privește Procesul verbal nr. 090 privind cheltuielile de executare, care a primit și nr._/8.07.2013, emis pentru valoarea de 470,29 lei (f.44), acesta conține mențiunea că reprezintă titlu executoriu (iar nu titlu de creanță), și că se atacă potrivit dispozițiilor art. 172 și 173 din OG 92/2003. cu privire la acest înscris, intimata a depus, la fila 45, dovada că s-a încercat comunicarea prin poștă cu scrisoare recomandată, aceasta nefiind recepționată de către debitoare; însă, cu privire la acest înscris, nu s-a mai făcut dovada comunicării prin publicitate, în pofida faptului că aspectul necomunicării corespunzătoare a actelor emise constituia un argument esențial invocat de contestatoare în motivarea acțiunii formulate.
În cauză, neputându-se impune obligarea contestatorului la probarea unui fapt negativ, al necomunicării actelor, intimata avea obligația de a dovedi faptul că încercarea de comunicare s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. 2 din OG 92/2003, probă pe care nu a făcut-o cu privire la acest act – care pare, de altminteri, să aibă dublă natură – de titlu de creanță și de titlu executor, potrivit actelor emise de către intimată.
Prin urmare, cu privire la suma prevăzută de această „Decizie” nr._/8.07.2013, se impune a se admite contestația la executare formulată și a se dispune anularea parțială a Somației nr._/24.12.2013, și a Titlului executoriu nr. 26/_ /_, respectiv nr._/24.12.2013, emise în cadrul Dosarului de executare nr. A 2330/26/_ /_, în ce privește suma de 470 lei, reprezentând venituri din recuperarea cheltuielilor efectuate în cursul procesului de executare silită, potrivit Procesului Verbal nr._/17.10.2013.
În ce privește solicitarea contestatoarei de a se dispune restabilirea situației anterioare, reținem că potrivit art. 174 alin. (4) din OG 92/2003, „În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și al anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire.”
În cazul de față, însă, observăm că asociația contestatoare nu înțelege nici să pretindă, nici să probeze faptul că s-ar fi executat efectiv vreo sumă de bani de către intimată. De altminteri, din cuprinsul Dosarului execuțional depus de intimată la solicitarea instanței (f. 16-45), observăm că, până la data comunicării acestuia, nu se recuperase efectiv nici o sumă de bani de la contestatoare.
Prin urmare, și cu privire la acest petit, se impune o soluție de respingere ca neîntemeiat.
În ce privește cheltuielile de judecată suportate de contestatoare în cadrul prezentului dosar, raportat la dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f și alin. 2 din OUG 80/2013, instanța apreciază că se impune să se restituie către contestatoare, din valoarea totală probată de către aceasta, de 214,46 lei, reprezentând taxă de timbru, valoarea redusă proporțional cu măsura în care contestația formulată s-a admis – respectiv valoarea de 37,6 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA „C. DE ECHITATE SCORILLO”, cu sediul în ., ., jud. M., C._, în contradictoriu cu intimata M. FINANȚELOR PUBLICE – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., CUI_, cu sediul procesual ales în Târgu M., .. 1-3, jud. M..
Dispune anularea parțială a Somației nr._/24.12.2013, și a Titlului executoriu nr. 26/_ /_, respectiv nr._/24.12.2013, emise în cadrul Dosarului de executare nr. A 2330/26/_ /_, în ce privește suma de 470 lei, reprezentând venituri din recuperarea cheltuielilor efectuate în cursul procesului de executare silită, potrivit Procesului Verbal nr._/17.10.2013; menține ca valabile actele indicate pentru suma de 1808 lei.
Respinge, în rest, contestația la executare formulată, ca neîntemeiată.
Dispune restituirea parțială a cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru achitată, respectiv pentru suma de 37,6 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. C. R. A. M.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1408/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 623/2015.... → |
|---|
