Contestaţie la executare. Sentința nr. 43/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 43/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 43/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 43
Ședința publică de la 14.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier B.-R. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul D. A. C. în contradictoriu cu intimata D. B. - A.J.F.P. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
La data de 09.01.2015 intimata a depus la dosar prin Serviciul registratură dovada comunicării anunțului colectiv.
În temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă instanța, considerându-se lămurită, declară încheiată cercetarea procesului și în temeiul art. 394 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.06.2014 sub nr._ contestatorul D. A. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata D. B. - A.J.F.P. M. ca instanța să dispună admiterea contestatiei la executare, anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr._/26/_ /_ al. A.J.F.P. M., anularea titlului executoriu nr._ din 30.05.2014, a somației nr._ din 30.05.2014 și a tuturor actelor de executare ce se vor emite în dosarul de executare menționat mai sus, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii contestatorul a arătat că în data de 16.06.2014, i s-au comunicat somația nr._ din 30.05.2014 și titlul executoriu nr._ din aceeași dată, emis pentru suma de 420 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Menționează că atât actele de executare silită emise în cauză, cât și întreaga procedură de executare silită sunt viciate, sunt nelegale având în vedere următoarele:
Astfel cum rezultă din titlul executoriu contestat, s-a început executarea silită pentru recuperarea sumei de 420 de lei, stabilite prin DEC. ACC. nr._ din data de 31.12.2013. Deduce, din denumirea deciziei, că suma reprezintă accesorii calculate prin raportare la un debit principal. Precizează însă că nici decizia privind stabilirea debitului principal, nici decizia DEC. ACC. nr._ din data de 31.12.2013 nu i-au fost comunicate nici de intimată, nici de C.A.S. M..
Arată că în aceste condiții, atât intimata, cât și C.A.S. M. sunt în culpă, niciuna dintre aceste instituții neîndeplinindu-și obligația imperativă de informare pe care o aveau. În acest sens, art. 222 din Legea nr. 95/2006 prevede că „fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale”, or, C.A.S. M. nu și-a îndeplinit această obligație. Or, atât în temeiul art. 222 din Legea nr. 95/2006, cât și potrivit art. 5 pct. 34 din Statutul C.N.A.S., aprobat prin H.G. 972/2006, art. 20 pct. 6, art. 23 pct. 1 și 2 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a C.A.S. M., art. 8 al. 4 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617 din 13 august 2007, art. 44 din Codul fiscal, art. 143 din Codul de procedură fiscală, intimata C.A.S. M. avea obligația de a emite anual deciziile de impunere si de a le comunica.
Aceeași obligație de comunicare a deciziei prin care a stabilit obligațiile accesorii îi revenea si intimatei.
Nerespectându-și această obligație imperativă, cele două instituții se află în culpă. In atare situație, nu se poate prevala de propria lor culpă pentru a stabili în sarcina noastră dobânzi și penalități de întârziere. Astfel de accesorii pot fi calculate doar de la data comunicării deciziei de impunere, întrucât de la această dată decizia constituie înștiințare de plată. Aceasta corespunde și principiului constituțional instituit prin art. 31 alin. 2 din Constituția României, potrivit căruia cetățenii au dreptul la o informare corectă asupra problemelor de interes personal. Textul constituțional obligă autoritățile si instituțiile publice, potrivit competentelor ce le revin, să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra drepturilor si obligațiilor ce le revin acestora, prin prisma sferei lor de activitate.
Nefiindu-i comunicate contestatorului nici decizia privind stabilirea debitului principal, nici decizia privind stabilirea obligațiilor accesorii, a fost pus în imposibilitatea de a le ataca pe calea contenciosului administrativ în termenul legal, fiind astfel vătămați în dreptul de a contesta
actul administrativ individual. În aceste condiții, atâta timp cât nu i s-a comunicat efectiv si nu a putut să-l conteste, titlu de creanță, decizia de impunere, nu a devenit executor. în consecință, creanța ce face obiectul executării silite nu este certă, lichidă si exigilă. Vătămarea astfel produsă nu poate fi înlăturată decât prin anularea executăii silite, a actelor de executare emise în cauză si efecuarea unei comunicări legale, valabile a actului administrativ individual.
Subliniază, de asemenea, că necomunicarea deciziei de impunere are drept consecință, potrivit prevederilor art. 45 al. 2 din O.G. nr. 92/2003 inopozabilitatea sa față de contestator.
În continuare arată că sumele înscrise în titlul executoriu nu sunt datorate deoarece contestatorul nu realizează activități independente în România și, în consecință, nu obține venituri din astfel de activități. în aceste condiții, nu datoreză nici contribuție la Fondul național de asigurări sociale de sănătate.
Arată că realizeză venituri din salarii, prevăzute la lit. a) din textul legal menționat, fiind medic în S.U.A. În această calitate, contribuie la sistemul de asigurări sociale de sănătate în S.U.A., astfel cum rezultă din înscrisurile aflate Ia dosarul cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 257 al. 1 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate le revine persoanelor asigurate. Or, contestatorul nu are calitatea de persoană asigurată, întrucât are domiciliul stabil în S.U.A. Din anul 1998, nu mai locuiește în România, fiind medic în S.U.A., unde contribuie la sistemul asigurărilor de sănătate și unde beneficiază de servicii medicale. Or, conform art. 210 al. 1 din Legea 95/2006, „sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România”. Arată că nu face parte însă din niciuna dintre categoriile prevăzute de textul legal, având, din 1998, domiciliul în S.U.A.
Precizează, de asemenea, că nu a încheiat niciun contract cu C.A.S. M., în temeiul căruia să fi dobândit calitatea de asigurat. în acest sens, arată că, potrivit art. 208 al. 3 lit. a) din Legea nr. 95/2006, unul dintre principiile fundamentale pe baza cărora se realizează obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate este cel al alegerii libere de către asigurați a casei de asigurări. Alegerea casei de asigurări este un drept al oricărui cetățean român cu domiciliul în România. în acest sens, art. 218 al. 2 lit. a) din Legea nr. 95/2005 instituie dreptul asiguratului de a-și alege furnizorul de servicii medicale, precum și casa de asigurări de sănătate la care se asigură. Principiul consacrat de art. 208 al. 3 lit. a) și dreptul prevăzut de art. 218 al. 2 lit. a) din Legea nr. 95/2006 se concretizează, potrivit art. 211 al. 1 din aceeași lege, a art. 4 pct. 4 din Statutul CNAS, a art. 29 pct. 2 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a C.A.S. M., prin încheierea unui contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate alese, direct sau prin angajator. Consecința încheierii contractului de asigurare o constituie obligația de a contribui la F.N.U.A.S.S. Or, Casa de Asigurări de Sănătate M. nu este casa de asigurare aleasă în virtutea principiului și a dreptului prevăzute de textele legale menționate mai sus. Nu a încheiat cu aceasta niciun contract de asigurare.
Arată că având în vedere considerentele, contestatorul nu are obligația de a contribui la fondul de sănătate, iar inexistența obligației principale atrage inexistența obligațiilor accesorii, respectiv a dobânzilor de întârziere și penalităților.
Obligațiile accesorii nu sunt datorate și pentru că acestea sancționează o culpă, ori contestatorul arată că nu este în culpă, atâta timp cât nu realizează venituri din activități independendente și, în consecință nu are nici obligația de a plăti contribuție de asigurări sociale de sănătate, nu i s-a comunicat niciodată decizia prin care a fost stabilit debitul principal și nici decizia prin care au fost stabilite obligațiile accesorii pentru care s-a început procedura executării silite, pentru ca acestea să devină titluri executorii.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea contestației la executare și, în consecință, anularea executării silite, a actelor de executare emise și a celor care se vor emite în continuare în dosarul execuțional menționat mai sus, și obligarea intimatei, în temeiul art. 453 al. 1 din Codul de procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 172 și urm. Cod pr. fiscală, art. 148 alin. 1, alin. 2, lit. a Cod. pr. Fiscală, art. 192, art. 711 - 719, art. 728 al. 1 lit. b), art. 729 din noul Cod de procedură civilă.
La dosarul cauzei contestatorul a depus înscrisuri.
La data de 06.10.2014 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestatiei la executare, respectiv a solicitării de anulare a titlului executoriu nr._ din data de 30.05.2014 si a somației nr._ din data de 30.05.2914, ambele emise de organele de executare din cadrul subscrisei și, în consecință, menținerea acestora ca temeinice si legale, respingerea petitului privind plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a menționat că prin acțiunea promovată, contestatorul solicită instantei cu soluționarea cauzei pendinte anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul execuțional nr._/26/_ /_, precum și obligarea iintimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Relativ la solicitarea contestatorului de anulare a actelor de executare emise de Administrația Judeteana a Finanțelor Publice M., învederează faptul că argumentele aduse de acesta, în susținerea cererii sale, nu pot fi reținute de instanță, acestea neavând nici un fundament de natură juridică.
Pentru o deplină edificare a instanței de judecată învederează faptul că la data de 30.05.2014, contestatorul figura în evidentele fiscale cu obligații de plata restante. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 141 si art. 145 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, s-a procedat la emiterea și comunicarea către contestator a titlului executoriu nr._ din data de 30.05.2014 si a somației nr._ din data de 30.05.2914, în care au fost cuprinse obligații de plată în sumă de 420 lei.
Cu privire la suma contestata, aceasta a fost individualizata prin Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._ din data de 31.12.2013, suma de 420 lei reprezentând accesorii aferente plații cu întârziere a contribuției de asigurări de sănătate stabilite în sarcina acestuia.
Relativ la susținerea contestatorului potrivit careia „nu i-a fost comunicata decizia de accesorii” anterior indicata, învederează instantei faptul că aceasta a fost comunicată prin publicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. 2/2 și alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, datorită neridicării corespondenței poștale, plicul fiind returnat cu mențiunea „Avizat, reavizat - expirat termen de păstrare”, întocmindu-se în acest sens Anunțul colectiv nr._/21.03.2014.
In ceea ce privește emiterea actelor de executare contestate, arată faptul ca emiterea acestora nu poate fi lovită de nicio critică atât timp cât au fost respectate dispozițiile legale, în speță fiind incidente dispozițiile art. 141 din actul normativ anterior indicat, care dispun in mod expres ca “(1)Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu
»executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1/1) în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
(1/2) Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Astfel, actele de executare au fost emise, în mod temeinic si legal, procedura de executare silită, în opinia intimatei necomportând critici.
În ceea ce privește petitul privind cheltuielile de judecată, solicită instanței respingerea lui, ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 Cod procedură civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală, sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată, este ca partea care solicită, să fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori în situația de față nu se încadrăm în această categorie.
Mai mult, nici aspectele privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina intimatei pentru a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
în concluzie, apreciază că în cazul de față nu sunt îndeplinite nici una din aceste condiții, motiv pentru care solicită respingerea și acestui capăt de cerere.
Având în vedere cele descrise anterior, prin acțiunile intreprinse, organul fiscal a asigurat conformitatea cu dispozițiile legale în vigoare privind colectarea și stingerea obligațiilor fiscale și propune efectuarea demersurilor necesare în vederea respingerii contestației ca neîntemeiată.
În drept, invocă textele de lege la care a făcut referire în întâmpinare.
Se constată că nu s-a depus răspuns la întâmpinare.
Analizând acțiunea civilă de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
Starea de fapt
Prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013 a fost stabilită în sarcina contestatorului obligația de plată a sumei de 420 lei reprezentând accesorii aferente plății cu întârziere a contribuției la asigurări de sănătate stabilite în sarcina acestuia.
S-a încercat comunicarea deciziei susmenționate prin poștă, însă a fost restituită în 24.02.2014 cu mențiunea Avizat, reavizat.
În aceste condiții, decizia a fost comunicată prin Anunțul colectiv nr._/21.03.2014.
Ulterior, intimata a procedat la emiterea Titlului Executoriu_/30.05.2014 și a Somației nr._/30.05.2014, acestea fiind comunicate contestatorului în data de 16.06.2014.
În drept
Art. 85 Cod Procedură Fiscală prevede că Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);
b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Potrivit art. 205, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. …, iar potrivit art. 207, contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Art. 216 Cod Procedură Fiscală prevede că prin decizie contestația va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă, iar potrivit art. 218 alin 2, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Potrivit art. 145 alin 1, executarea silită începe prin comunicarea somației.
Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită.
Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Art. 172 reglementează contestația la executare silită, prevăzând că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Totodată, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Potrivit art. 174, dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
În cazul respingerii contestației contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el va fi obligat și la plata unei amenzi de la 50 lei la 1.000 lei.
Potrivit art. 703 Cod Procedură Civilă, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.
De asemenea conform art. 174 Cod Procedură Civilă, nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, iar potrivit art. 179, actul de procedură nul sau anulabil este desființat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui.
Desființarea unui act de procedură atrage și desființarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.
Cu privire la cererea formulată
Din analizarea probelor administrate în cauză, rezultă că procedura de executare este lipsită de vicii, având în vedere că:
-decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013 a fost comunicată contestatorului prin Anunțul colectiv nr._/21.03.2014 (după ce anterior s-a încercat comunicarea prin poștă), nefiind atacată în termenul prevăzut de lege.
- Titlul Executoriu nr._/30.05.2014 și Somația nr._/30.05.2014, au fost comunicate contestatorului în data de 16.06.2014.
Având în vedere că DEC ACC_/31.12.2013 se referea la obligația de plată a sumei de 420 lei reprezentând accesorii aferente plății cu întârziere a contribuției la asigurări de sănătate stabilite în sarcina contestatorului nu presupune în mod obligatoriu să fie emisă și o decizie privind principalul.
Astfel, poate exista situația în care contribuabilul a achitat principalul, acesta s-a compensat, etc. însă contribuabilul a omis să achite accesoriile reprezentate de penalități de întârziere.
De asemenea, chiar și în situația în care ar exista o decizie privind principalul, organul fiscal poate hotărî să execute silit în mod separat decizia privind principalul și decizia privind accesoriile, considerând că este oportun să procedeze astfel și emițând în acest sens titluri executorii și somații diferite.
Aspectele relevate de contestator în legătură cu nedatorarea sumelor înscrise în titlul executoriu vizează fondul cauzei și nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare.
Cheltuieli de judecată
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de:
- contestatorul D. A. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales în mun. Târgu M., jud. M., .. 15, . cu
- intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALA – D. B. - AJFP M., cu sediul procesual ales în mun. Târgu M., jud. M., .. 1 – 3
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul M. în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER, |
A. A. | B.-R. I. |
Red. A.A. Tehn. B.R.I. / 4 ex.
20.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 38/2015.... | Cereri. Hotărâre din 14-01-2015, Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
