Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 774/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 774

Ședința publică din data de 23 februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. S. A. R.

GREFIER: S. C.

Se află pe rolul instanței judecarea contestației la executare formulată de contestatoarea A. E. M., în contradictoriu cu intimatul D.G.F.P. M. – A.F.P. TG. M..

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

În continuare, instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta, termen la care, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23 februarie 2015.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cererii, constată:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 19.06.2014, sub nr._, astfel cum a fost completată la data de 18.11.2014 (f.39-41), contestatoarea A. E. M., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M. și CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M., a solicitat anularea titlului executoriu nr._, somației nr. 26/30/1/_, înștiințării de poprire emisă în dosarul de executare nr._/10.07.2014 și suspendarea executării silite din acest dosar. Prin cerere formulată în subsidiar, a solicitat, exonerarea de la plata dobânzilor și penalităților de întârziere.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în mod greșit s-a luat măsura executării silite împotriva sa, prin somația contestată, având în vedere că titlul executoriu nr._, nu i-a fost comunicat conform prevederilor legale. În continuare, a arătat că a contestat pe calea pe calea plângerii prealabile documentele de impunere, plângere nesoluționată.

Un prin motiv invocat cu privire la nelegalitatea executării silite, este că în mod greșit se rețin în sarcina contestatoarei obligații de plată cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere, susținând că nu se puteau calcula accesorii atâta timp cât nu i-au fost comunicate decizii prin care să se stabilească în sarcina sa obligația de plată a contribuțiilor. În acest sens, arătând că prin decizia emisă de C., s-au stabilit obligația sa de plată a accesoriilor începând cu anul 2005, deși nu s-au emis decizii în fiecare an și astfel, nu i se poate imputa, întârzierea la plată cauzată de pasivitatea C. M..

Un al doilea motiv invocat este că nu datorează sumele pentru care este urmărită dat fiind că nu a încheiat cu C. M. un contract, motiv pentru care apreciază că deciziile de impunere care au stat la baza demarării executării silite sunt netemeinice și nelegale. Or, până la stabilirea de către instanță a legalității și temeiniciei deciziilor de impunere, nu se putea demara executarea silită.

Un al treilea motiv al contestației este că nu s-a procedat la comunicarea deciziei de impunere, a titlurilor executorii, a somațiilor, în conformitate cu dispozițiile art. 44 Cod Procedura Fiscală, astfel că potrivit art. 45 Cod Procedura Fiscală, aceste acte nu îi sunt opozabile și nu produc nici un efect juridic.

În drept, au fost invocate prevederile art. 172-173 Cod Procedura Fiscală, Legea nr. 554/2004.

La data de 24.10.2014 intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M. a depus întâmpinare (f.18-19), prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, în baza prevederilor art. V alin. 10 din cap. III al OUG 125/2011.

La data de 27.10.2014, intimata DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M. a depus întâmpinare (f.20-24, 25-29), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare și a cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, susținându-se că executarea a fost corect declanșată în temeiul art. 141 și 145 OG 92/2003.

S-a arătat că titlul executoriu din_, a fost comunicat potrivit art. 44 alin.2 din OG 92/2003, prin recomandată cu confirmare de primire, comunicată contestatoarei la data de 15.06.2014.

Cu privire la contestarea deciziei de calcul accesorii nr._ din_ a arătat că aceasta nu a fost suspendată potrivit art. 148 Cod Procedura Fiscală, iar potrivit art. 215 alin.1 din OG 92/2003, contestația administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.

Intimata a invocat, de asemenea, dispozițiile art. 712 alin.2 Cod procedură civilă, arătând că pe calea contestației nu pot fi analizate aspecte ce țin de corectitudinea determinării sumelor de plată prin decizii de impunere, întrucât contestatoarea are la dispoziție o cale specială, și anume calea contestației administrative prevăzută de art. 205 Cod procedură fiscală.

În ceea ce privește petitul privind plata cheltuielilor de judecată a solicitat respingerea lui, ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 451 și urm. Cod procedură civilă.

În probațiune, intimata a depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr._/14.10.2014 (f.30), somația (f.33), titlul executoriu (f.34), decizie referitor la obligațiile de plată accesorii pentru suma de 606 lei (f. 31) anexa la această decizie (f.32), confirmarea de primire (f.35).

La data de 10.02.2015, intimata a depus la dosar, precizare la întâmpinare, însă apărările formulate prin aceasta, nu au fost avute în vedere, precizarea fiind depusă după închiderea dezbaterilor.

Contestatoarea a renunțat la judecarea cererii de suspendare a executării, instanța luând act de această renunțare prin încheierea de la termenul din data de 12.01.2015. Prin aceeași încheiere, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M., pentru considerente acolo menționate. (f.56)

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 30.05.2014, intimata a emis pe numele contestatoarei titlul executoriu aflat la fila 34 din dosar și somația emisă la aceiași dată aflată la fila 33, pentru suma de 604 lei, reprezentând sume datorate în baza deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, decizie aflată la filele 31-32, actele fiind comunicate contestatoarei la data de 05.06.2014 (f.35).

Prin contestația la executare formulată, în fapt, se contestă obligația de plată a acestor accesorii, astfel că intimata a invocat, raportat la dispozițiile art. 205 și urm. din OG 92/2003 privind Cod procedură fiscală, faptul că un astfel de motiv nu poate fi analizat pe calea contestației întrucât, astfel, este contestat chiar actul administrativ fiscal, pentru care legea a prevăzut o procedură specială de atac.

Potrivit art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.

Potrivit art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală, în cadrul procedurii de executare silită îndreptate împotriva actelor de executare silită, debitorul nu poate invoca apărări de fond cu privire la nelegalitatea și netemeinicia titlului de creanță devenit titlul executoriu, dacă pentru acesta legea prevede o cale specială de atac.

Art. 110 alin. 3 din același act normativ statuează în sensul că „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”, enumerând printre astfel de titluri și decizia referitoare la obligații de plată accesorii (lit. c).

În speță, a fost emis la data de 31.12.2013, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._, pentru suma de 606 lei (f. 31), act administrativ fiscal asimilat deciziei de impunere conform art. 88 lit.c) din Cod procedură fiscală.

Așa fiind, instanța reține că decizia mai sus menționate reprezintă titlu de creanță care, conform art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003, devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

Acest act administrativ fiscal a fost contestat pe calea procedurii prevăzută în dispozițiile art. 205 și urm. din OG 92/2003, astfel cum susține contestatoarea. Prin urmare, a fost și comunicat.

În cadrul acestei proceduri se va verifica dacă aceste obligații au fost stabilite în mod corect în sarcina contestatoarei sau nu, instanța investită cu soluționarea contestației la executare neputând să aibă în vedere decât dacă executarea se desfășoară conform procedurilor legale și pentru creanțe certe, lichide și exigibile.

Caracterul datorat sau nedatorat al accesoriilor, față de data la care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a debitului principal, este o chestiune de legalitate a emiterii deciziei de calcul accesorii si nu poate forma obiectul contestației la executare, ci doar al contestației administrative ce poate fi urmată ulterior de o cale de atac la instanța de contencios administrativ.

Cât timp pe calea procedurii speciale nu a fost desființat titlul de creanță ce stă la baza executării nu poate fi pusă în discuție certitudinea creanței, iar cât privește condiția exigibilității creanței se constată că și această este îndeplinită față de dispozițiile art. 111 alin.2 Cod procedură fiscală.

Totodată, se reține că, în mod just a apreciat intimata că, contestația la executare este neîntemeiată, odată ce titlul executoriu a fost emis în conformitate cu titlul de creanță, este conform acestui titlu, reprezentat de decizia de impunere sus menționată, iar formele de executare au fost îndeplinite potrivit dispozițiilor art. 141 și urm Cod procedură fiscală.

De altfel, contestatoarea nu a adus nici un fel de critică vizând efectiv legalitatea actelor de executare, susținerile sale fiind centrate pe incorecta sa impunere atât în ce privesc contribuțiile de asigurări sociale, cât și accesoriile calculate cu privire la sumele datorate cu acest titlu.

Nici critica contestatoarei privind nelegala declanșare a executării silite împotriva sa, anterior verificării legalității și temeiniciei deciziei de impunere, nu poate fi reținută, față de prevederile art. 215 alin.1 Cod Procedura Fiscală, care prevăd în mod expres că atacarea actului administrativ fiscal nu suspendă executarea.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază neîntemeiată contestația la executare și va dispune respingerea acesteia.

Având în vedere dispozițiile art.453 Cod procedură civilă și principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. E. M., cu domiciliul în Tîrgu M., ., nr. 15, ., identificată prin CNP_ în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÎRGU M., cu sediul în Tg-M., .. 1-3, jud. M., având C._, cont RO75 TREZ_X_, ca neîntemeiată.

Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. E. M., cu domiciliul în Tîrgu M., ., nr. 15, ., identificată prin CNP_ în contradictoriu cu intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M., cu sediul în Tg-M., .. 19, jud. M., având C._, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Tîrgu M..

Pronunțată potrivit art. 396 alin.2 Cod procedură civilă, azi, 23 februarie 2015.

PREȘEDINTE

C. S. A. R.

GREFIER

S. C.

Redactat: C.S.A.R.

tehnoredactat: S.C.

_ ; 4 exemplare.