Contestaţie la executare. Sentința nr. 1288/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1288/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 1288/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1288
Ședința publică din data de 19.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. T.
Grefier: S. R.
Pe rolul instanței se află judecarea contestației la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimatul A. - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ A MARILOR CONTRIBUABILI.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.03.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, 19.03.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 20 martie 2015, sub nr._, contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul A.- DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ A MARILOR CONTRIBUABILI a solicitat admiterea contestației si pe cale de consecință anularea somației si a executării silite, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii contestatoarea a arătat că la data de 4.03.2013 intimata a emis Somația nr. 61/_ /_ in Dosarul de executare nr._ /_ pentru suma de 44.719 RON in baza Titlului executoriu nr. 300 din 04.03.2013, titlu executoriu care prevede natura obligațiilor fiscale neachitate de catre reclamanta.
Executarea silita demarata de catre intimata este nelegala prin prisma următoarelor considerente de fapt si de drept:
Pentru plata acestor obligații contestatoarea a depus in data de 25.02.2013 o cerere de compensare a sumei de 44.719 RON, înregistrata la societate sub nr. 955 aceasta fiind expediata prin serviciul Priori Post cu confirmare de primire, cererea subscrisei fiind primita de intimate la data de 26.02.2013.
Compensarea sumei de 44.719 RON a fost solicitata a fi efectuata cu TVA de recuperat cerut la rambursat aferent lunii ianuarie 2013 acesta fiind in suma de 135.495 RON conform decontului de TVA depus pe internet in data de 25.02.2013 sub nr._.
In conformitate cu prevederile art. 116 - Compensarea din Codul de procedura fiscala:
” (l)Prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ- teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică.
(2) Creanțele fiscale ale debitorului se compensează cu obligații datorate aceluiași buget, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile datorate altor bugete, în mod proporțional, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (1). [...]
((4)Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile
(5)In sensul prezentului articol, creanțele sunt exigibile:
a.-la data scadenței, potrivit art. 111;
b.-la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii; [...] ”
A mai arătat că organul fiscal era obligat sa opereze compensarea obligațiilor fiscale ale D., declarate prin declarația nr._-2 aferenta lunii ianuarie cu scadenta 25 februarie 2013 cu TVA de restituit aferent lunii ianuarie 2013 in data de 25.02.2013 data la care ambele creanțe, cea a statului si cea a societatii, au devenit exigibile.
Apreciază ca emiterea somației nr. 61/_ /_ la data de 04.03.2013 este vădit nelegala, impunandu-se anularea acesteia.
Întrucât culpa emiterii somației aparține intimatei, solicită obligarea intimatei si la suportarea cheltuielilor de judecata efectuate pentru promovarea prezentei contestatii.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri:dovada achitării taxei de timbru(f.4), împuternicire avocațială(f.5), titlu executoriu nr. 300(f.6,20), somație(f.7,21), adresa 955/25.02.2013(f.,8,22), confirmare de primire(f.9,23), decont de taxă pe valoarea adăugată(f.10-14,24-28), listingul societății contestatoare(f.29-37), adresa_/20.12.2013(f.47), declarația privind obligația de plată a contribuțiilor sociale(f.48), somație(f.49), titlu executoriu(f.50), chitanța privind plata onorariului de avocat(f.65), actele din dosarul de executare silită nr._ /_(f.69-78), sentința civilă nr. 1386/21.03.-2014(f.87-91).
La data de 8 ianuarie 2015 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca rămasă fără obiect.
Intimata a arătat că, potrivit art. III din Hotărârea Guvernului nr. 1171/2007 prin care a fost modificată Hotărârea Guvernului nr. 495/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, "începând cu data de 1 octombrie 2007, Direcția generală de administrare a marilor contribuabili se reorganizează ca direcție generală în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, fără personalitate juridică, prin-comasare. Comasarea se face prin absorbția Direcției generale de administrare a marilor contribuabili de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, în condițiile Decretului nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice și persoanele juridice, cu modificările ulterioare."
Intimata a arătat că prin contestatia la executare înregistrata pe rolul Judecatoriei Targu M., contestatoarea a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunța sa dispună admiterea contestatiei la executare; anularea somației si a executării insesi; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 172-173 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Pe fondul cauzei intimata a solicitat respingerea acțiunii ca fiind lipsita de interes.
Intimata in vederea recuperării obligațiilor fiscale a inceput procedura de executare silita prevăzută de dispozițiile O.G. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, ca urmare a declarațiilor depuse chiar de contestatoare în conformitate cu prevederile art. 81 din O.G.92/2003 privind codul de procedura fiscala, republicata. In acest sens a arătat că, la rubrica ” document prin care s-a evidențiat suma de plata” din cuprinsul titlului executoriu nr._/05.07.2012 sunt mentionate DEC nr._-2 din data de 25.02.2013, acestea reprezentând declarațiile depuse de reclamanta in conformitate cu prevederile O.G..92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, cu alte cuvinte sunt obligații fiscale stabilite prin autoimpunere.
Întrucât obligațiile fiscale nu au fost achitate la termenele prevăzute de lege, respectiv la data de 25.02.2013 ( la scadenta) organele de executare din cadrul institutiei intimatei au emis in conformitate cu dispozițiile art. 141 si 145 din O.G.92/2003 privind Codul de Procedura fiscala, primul act de executare, respectiv somația nr. 61/_ /_ si titlul executoriu nr.300/04.03.2013.
Cu toate acestea, ulterior emiterii actelor de executare ( 04.03.2013) la data de 21.03.2013, serviciul de specialitate a procedat la compensarea obligațiilor lunii ianuarie 2013 depuse prin declarația 112, in suma de 44.719 lei integral si a fost operata la ATCP-MB la data de 21.03.2013.
A arătat că o parte din sume au fost compensate motiv pentru care la data prezentei, executarea silita împotriva contestatoarei demarata prin emiterea somației nr. 61/_ /_ si a titlul executoriu nr.300/04.03.2013, a încetat ca efect al compensării.
In concluzie, in prezent, executarea silita împotriva debitoarei, a incetat ca urmare a compensării ( o modalitate de stingere a obligațiilor fiscale prevăzute de legea speciala in materie, respectiv O.G.92/2003 privind codul de procedura fiscala ) obligațiilor fiscale mentionate in actele de executare, respectiv somația nr. 61/_ /_ si titlul executoriu nr. 300/04.03.2013, in suma de 44.719 lei.
Obligațiile fiscale mentionate in actele de executare ce fac obiectul prezentului dosar au fost stinse prin compensare ulterior emiterii acestora, respective in data de 21.03.2013 fata de data de 04.03.2013, data emiterii somației si a titlului executoriu.
Așadar, interesul contestatoarei in promovarea si susținerea contestatiei la executare nu mai este actual, direct si personal, atata timp cat obligațiile fiscale au fost stinse integral, iar actele de executare au ramas fara obiect prin stingerea obligațiilor fiscale mentionate in cuprinsul acestora.
Alături de calitatea procesuala, capacitatea procesuala si afirmarea unui drept,exercițiul acțiunii civile este conditionat si de existenta unui interes, adica de folosul practiv pe care o parte il urmărește prin punerea in mișcare a acțiunii judiciare.
Doctrina juridica este constanta in a considera ca interesul trebuie sa fie indeplineasca anumite condiții:
- sa fie legitim, adica sa nu vina in conflict cu legea;
- sa fie personal, adica folosul practic sa vizeze pe cel care recurge la forma procedurala;
- sa fie născut si actual, in sensul ca cel interesat daca nu recurge la acțiune in momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.
In speța, organele de executare silita au incetat executarea silita demarata împotriva reclamantei avand in vedere ca dupa emiterea actelor de executare S.C. D. S.A ., obligațiile fiscale mentionate atat in somația 61/_ /_ cat si in titlul executoriu nr.300/04.03.2013.
Având in vedere ca, la data prezentei, organele de executare silita din cadrul institutiei intimatei au incetat executarea silita ca urmare a stingerii obligațiilor fiscale mentionate in actele de executare, nu mai este actual, in consecința solicita admiterea acestei excepții si respingerea atat a acțiunii ca fiind lipsita de interes.
In drept, a invocat dispozițiile art. 141, art. 145, art. 172-174 din O.G.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
La data de 28 februarie 2015 contestatoarea a depus la dosar note scrise.
Contestatoarea a arătat că întâmpinarea formulată reprezintă o recunoaștere parțială a acțiunii în sensul că datoria înscrisă în titlul executoriu emis de către intimată s-a stins ca efect al depunerii cererii de compensare de către contestatoare, executarea silită demarată de intimată încetând ca efect al recunoașterii compensării.
Ceea ce nu recunoaște pârâta este faptul că declanșarea executării silite s-a făcut în mod nelegal fiind imputabilă intimatei întrucât compensarea a operat de drept la data de 25.02.2013 dată la care ambele creanțe cea a statului și cea a societății au devenit exigibile.
Dacă ar fi ținut cont de dispozițiile legale aplicabile în speță, intimata nu ar fi trebuit să declanșeze executarea silită împotriva contestatoarei prin emiterea somației la data de 04.03.2013.
Contestatoarea a mai arătat că fost nevoită să se apere pe calea contestației la executare, invocând nelegalitatea executării silite însăși.
La data de 10 martie 2015 contestatoarea a depus note scrise prin care a reiterat cele susținute prin învederate prin notele scrise depuse la 28 februarie 2015.
Analizând cu prioritate, în baza art. 248 alin.(1) C.proc.civ, excepția lipsei de interes invocată de intimat prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 32 alin.(1) C.proc.civ. “Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia:
a) are capacitate procesuală, în condițiile legii;
b) are calitate procesuală;
c) formulează o pretenție;
d) justifică un interes.”
Printre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, se cere si condiția existenței interesului. Prin interes judiciar se înțelege folosul practic, imediat, pe care îl are partea pentru a justifica punerea in mișcare a procedurii judiciare. Este necesar ca interesul să îndeplinească cumulativ cerințele de a fi determinat, legitim, personal, direct, născut si actual, în condițiile art.33 C.proc.civ.
Cu privire la legitimitatea interesului de a acționa in justiție, acesta implica pe de o parte afirmarea unui drept subiectiv civil ocrotit de lege, iar pe de altă parte ca exercițiul acestui drept să fie făcut în conformitate cu scopul său economic și social.
Din cuprinsul înscrisurilor de la dosarul cauzei și din susținerile necontestate ale părților instanța reține că prin titlul executoriu nr. 300/04.03.2013 (f.6) în baza căruia a fost emisă somația nr. 61/_ /_ (f.7) s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligativitatea achitării sumei de 44.719,00 lei. La rubrica “document prin care s-a evidențiat suma de plată” din cuprinsul titlului executoriu dunt menționate DEC nr._-2 din data de 25.02.2013, reprezentând declarațiile depuse de contestatoare (obligații fiscale stabilite prin autoimpunere).
La data de 25.02.2013 contestatoarea a depus o cerere de compensare a sumei de 44.719 lei, înregistrată sub nr. 955, cerere care a fost expediată prin serviciul Priori Post cu confirmare de primire, cerere primită de intimată la data de 26.02.2013 (f.8-9).
Compensarea sumei de 44.719 lei a fost solicitată a fi efectuată cu valoarea TVA de recuperat aferent lunii ianuarie 2013 în sumă de 135.495 lei, conform decontului de TVA depus pe internet la data de 25.02.2013 sub nr._ (f.10-12).
Ulterior emiterii actelor de executare (04.03.3013), la data de 21.03.2013, serviciul de specialitate a procedat la compensarea obligațiilor lunii ianuarie 2013 depuse prin declarația 112 în sumă de_ lei integral și a fost operată la ATCP_MB la data de 21.03.2013 (astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 47).
Pârâta afirmă faptul că declanșarea executării silite a fost realizată nelegal întrucât compensarea a operat de drept la data de 25.02.2013, dată la care ambele creanțe (cea a statului și cea a societății) au devenit exigibile.
Instanța reține că, potrivit art.116 alin.(4) C.proc.fisc. “(4) Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile.” Însă, potyrivit art. 116 alin.(5) lit.b C.proc.fisc. “(5) În sensul prezentului articol, creanțele sunt exigibile: b) la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii;”
Astfel, instanța constată că, pentru a opera compensația, este necesară îndeplinirea unei condiții suplimentare, anume emiterea unei decizii de aprobare a sumei și în limita acestei aprobări.
Pe cale de consecință, instanța constată că nu a operat de drept compensația la data de 25.02.2013 conform susținerilor contestatoarei, ci, potrivit înscrisului de la fila 47, aceasta fost efectuată integral și operată de ATCP-MB în data de 21.03.2013 (ulterior demarării executării silite).
Constatând că, la momentul de față, obligația contestatoarei a fost recunoscută stinsă de către intimat prin compensare iar interesul contestatoarei nu mai îndeplinește condiția de a fi actual, instanța va admite excepția lipsei de interes și, în consecință, va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de interes invocată de intimată prin întâmpinare.
Respinge cererea contestatorului . cu sediul în Tîrgu-M., ., jud. M., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, cu sediul în București, ., sector 5, ca lipsită de interes.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi,19.03.2015.
PREȘEDINTE:GREFIER:
C. T. S. R.
Red. C.T.
Tehnored:MM
4 ex./21.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1367/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1290/2015. Judecătoria... → |
|---|
