Contestaţie la executare. Sentința nr. 1290/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1290/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 1290/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1290
Ședința publică din data de 20 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de către contestatorul M. D. V. în contradictoriu cu intimatul S.C. K. S.A. P. S.C. K. ROMANIA S.R.L. având ca obiect contestație la executare.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 20.03.2014.
INSTANȚA,
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 19 mai 2014, contestatorul M. D. V. a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare începute în dosarul execuțional nr. 682/2013 al B. H. E., sens în care a solicitat admiterea contestației la executare, anularea formelor de executare, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat faptul că în dosarul execuțional nr. 682/2013 a fost somat să achite suma de 25.168,76 lei, sumă ce reprezintă:_,39 lei debit principal cu titlul de rate restante aferente contractului de credit; 5305,09 lei reprezentând dobânda aferentă creditului și suma de 2945,28 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
În continuare, contestatorul a arătat că executarea silită a fost demarată la solicitarea intimatei, motivat de faptul că dânsul nu și-ar fi achitat ratele contractului de credit nr. 590pf/3.11.2006. În acest sens, contestatorul a subliniat împrejurarea că, prin executarea silită demarată împotriva sa, a fost vătămat, în sensul dispus de art. 711 din Codul de procedură civilă, sub aspectul măsurilor ilegale care s-au luat prin această executare silită, având în vedere interpretarea greșită a întinderii titlului executoriu, ce are la bază reaua credință a creditoarei, în condițiile în care titlul executoriu este materializat într-un contract de credit bancar, iar contestatorul nu datorează sumele de bani solicitate de către intimată.
Contestatorul a mai precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 712 alin. 2 din Codul de procedură civilă, contestația la executare poate fi folosită pentru a examina împrejurări ce vizează fondul cauzei, împrejurări din care reiese în mod clar că întinderea titlului executoriu este eronată.
Concluzionând, contestatorul a arătat că intimata nu poate demara procedura executării silite împotriva ta, pentru sumele pretinse, având în vedere faptul că el a achitat mult mai mult decât susține intimata.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 711 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În probațiune, contestatorul a depus copie somație din data de 28.04.2014copie încheierea nr. 1 /28.04.2014 pronunțată în dosarul execuțional nr. 682/2013, copie contract de credit, copie încheierea civilă nr. 5461/6.11.2013, copie cerere de executare silită, plic.
La solicitarea instanței, contestatorul a formulat la data de 26 iunie 2014 „note de ședință”, prin care a indicat că intimată în prezentul dosar este S.C. K. S.A. prin reprezentant legal S.C. K. ROMANIA S.R.L., și a arătat totodată că suma pe care a achitat-o este de_ lei, din care 6500 lei au fost achitați către BCR, iar suma de_ lei a fost achitată către S.C. K. ROMANIA S.R.L.
Anexat notelor de ședință, contestatorul a depus copii ale unor chitanțe privind plățile efectuate.
La data de 25 iulie 2014, intimata S.C. K. S.A. prin reprezentant legal S.C. K. ROMANIA S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nelegală și netemeinică a contestației la executare.
Intimata a invocat excepția netimbrării / a insuficientei timbrări, sens în care a solicitat instanței verificarea timbrajului cererii, deoarece din actele ce i-au fost comunicate nu rezultă dacă cererea a fost sau nu timbrată, astfel că, în situația în care nu a fost achitată taxa de timbru aferentă, a solicitat instanței anularea contestației la executare ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.
Totodată, intimata a mai invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, sens în care a solicitat instanței să verifice încadrarea contestatorului în termenul de formulare a contestației la executare, prin verificarea datei comunicării somației de plată emisă de către B. H. E., respectiv data de 28.04.2014, deoarece raportat la termenul de comunicare și termenul în care a fost introdusă cererea, respectiv data de 19.05.2014, există posibilitatea formulării tardive a contestației la executare, aspecte care pot fi verificate doar de către instanță pe baza documentelor aflate la dosar.
Cu privire la fondul cauzei, intimata a arătat că între Banca Comercială Română S.A. în calitate de cedent și Secapital SARL în calitate de cesionar s-a încheiat contractul de cesiune de creanțe din data de 10.02.2010 prin care cedentul a cedat cesionarului un portofoliu de creanțe neperformante, între care se regăsește și cea rezultată din contractul de credit nr. 590PF/3.11.2006, iar ulterior, a fost încheiat contractul de cesiune dintre Secapital SARL și S.C. K. S.A. În această privință, intimata a precizat că a făcut dovada calității de creditoare, atât prin contractul de cesiune de creanță, cât și prin înscrierea creanței în Arhiva Electronică, îndeplinind toate condițiile cerute de Legea nr. 99/1999.
În ceea ce privește contractul de credit, intimata a precizat că acesta a fost redactat conform legislației în vigoare, neconținând clauze abuzive sau termeni meniți să inducă în eroare. În aceeași ordine de idei, intimata a menționat că nu există niciun temei legal în baza căruia să poată fi invocată nulitatea contractului de cesiune de creanță, și a subliniat împrejurarea că, în speță, nu este vorba despre cesionarea contractului de credit, ci despre cesionarea unei creanțe, având în vedre caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia. Având în vedere faptul că contestatorul nu și-a respectat obligațiile de plată astfel cum și-a asumat aceste obligații prin contractul de credit, banca a procedat la declararea ca exigibile a creanțelor, cedând apoi aceste creanțe față de împrumutat.
Referitor la somația transmisă debitorului, intimata a învederat instanței că aceasta îndeplinește toate elementele esențiale prevăzute de legislația în vigoare, sens în care a menționat că executorul judecătoresc nu are obligația de a indica în cuprinsul acestei somații ce anume reprezintă suma restantă, și nici modalitatea de calcul a acesteia.
În altă ordine de idei, intimata a arătat că această creanță pe care o are față de contestator este una certă, lichidă și exigibilă, astfel că nemulțumirea contestatorului în ceea ce privește acest aspect este complet nefondată, având în vedere faptul că acesta nu a respectat prevederile Capitolului IV din contractul de credit, rezultând astfel o creanță certă, lichidă și exigibilă, îndeplinindu-se condițiile necesare demarării procedurii de executare silită. Mai mult, intimata a menționat că acest caracter cert, lichid și exigibil al creanței a fost deja analizat de către Judecătoria Tîrgu M. prin încheierea civilă din data de 6.11.2013 pronunțată în dosarul nr._/320/2014, prin care s-a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu constând în contractul de credit.
Intimata a mai învederat instanței de judecată faptul că măsura suspendării executării silite este o măsură vremelnică și excepțională, care poate fi justificată doar prin existența unei prejudicieri grave a debitorului prin continuare executării silite începute împotriva sa, și care ar fi greu sau imposibil de repart în viitor, însă în speță a precizat că nu există motive care să justifice o astfel de măsură, întrucât contestatorul nu a susținut acest aspect, și nu a justificat în vreun fel necesitatea luării unei astfel de măsuri.
În continuare, intimata a arătat instanței faptul că cererea având ca obiect contestație la executare este mijlocul procedural specific prin intermediul căreia oricare dintre părți, sau terțe persoane interesate, pot obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare silită ilegale, astfel că posibilitatea invocării în cadrul unei contestații la executare a unor apărări de fond împotriva titlului executoriu este permisă de legiuitor numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. În acest sens, intimata a arătat că, în speță, constatarea unor clauze abuzive în cadrul unei contestații la executare este inadmisibilă, deoarece legiuitorul prevede în acest scop o altă cale de atac, în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, și anume fie formularea unei plângeri la Autoritatea Națională pentru protecția Consumatorului, fie direct prin plângere adresată instanței de judecată de către consumator. Raportat la aceleași aspecte, intimata a menționat că toate condițiile contractului de credit nr. 590PF au fost clare și fără echivoc, neputând fi vorba despre clauze abuzive.
În continuare, intimata a arătat că aplicarea de către instanța de judecată a unei măsuri de natura anulării executării silite, a tuturor actelor de executare sau a unui act de executare este condiționată de dovedirea de către contestator a încălcării dispozițiilor legale aplicabile în materia executării silite, condiție care nu este îndeplinită în speță, simpla invocare a unor motive lipsite de suport real nefiind de natură a proba existența unor vicii de procedură care să îl fi prejudiciat pe contestator, raportat și la împrejurarea că executarea silită a fost întocmită cu respectarea de către executorul judecătoresc a tuturor regulilor de fond și formă impuse de Codul de procedură civilă.
Intimata a mai precizat faptul că nu a fost invocat de către contestator niciun motiv de nelegalitate al executării silite, și nici nu a indicat instanței vreun act de executare silită care să fi fost întocmit de către executorul judecătoresc fără respectarea prevederilor legale, iar contestatorul nu a indicat și nu a dovedit în niciun fel încălcarea legii în ceea ce privește actele întreprinse de către executorul judecătoresc.
Concluzionând, intimata a solicitat instanței să constate nelegaliattea și netemeinicia contestației la executare și, pe cale de consecință, să respingă cererea de chemare în judecată.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 120 din OUG nr. 99/2006.
Anexat întâmpinării, intimata a depus următoarele înscrisuri în probațiune: copie contract de cesiune de creanțe, copie confirmare de primire, copie notificare cesiune de creanță, listing Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, copie grafic de rambursare, copie contract de credit bancar nr. 590PF, copie cerere de executare silită, copii confirmări de primire, copie contract de cesiune de creanță din data de 27.10.2011, copie certificat de asigurare nr._, copie scoring de apreciere a persoanelor fizice solicitante de credite, copii note contabile, copie procură, copie încheierea din data de 28.10.2013 pronunțată în dosarul execuțional nr. 682/2013, copie cerere de încuviințare a executării silite, copie încheierea nr. 5461/2013 pronunțată în dosarul nr._/320/2013, copie adresă nr. 68/3.03.2014, copie adresă nr. 95/27.03.2014 emisă către executorul judecătoresc, copie contract individual de muncă, copie carte de identitate contestator, copie cerere de credit persoane fizice, copie somație din data de 28.04.2014, copie notificare, copii borderouri, copii dovezi de înmânare.
Se constată de asemenea faptul că la data de 22 octombrie 2014, precum și la data de 30.01.2015 s-a depus de către Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești H., Giunca & Asociații, copia dosarului execuțional nr. 682/2013.
În probațiune, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, de către ambele părți, inclusiv copia dosarului execuțional.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. Somația emisă în data de 28.04.2014, în cadrul Dosarului execuțional nr. 682/2013 al B. H. E., contestatorului i s-a comunicat obligația de a achita sumele de 16.918,39 lei reprezentând debit principal, 5.305,09 lei – dobânda aferentă creditului acordat și 2.945,28 lei reprezentând cheltuieli de executare silită, precum și în continuare dobânzi și penalități, până la recuperarea integrală a debitului, în baza titlului executor constând în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 590pf/3.11.2006, încheiat între BCR SA și contestator.
Reținem că, potrivit art. 711 alin.1 NCPC, „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.” Potrivit art. 712 alin. 2: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
În cadrul contestației la executare formulate, contestatorul invocă, ca unic aspect criticat din executarea silită promovată împotriva sa, faptul că în mod eronat se pretinde de la dânsul suma de bani urmărită, și că nu s-ar fi ținut cont de sumele de bani efectiv achitate de dânsul.
În probațiune, contestatorul a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică, indicând și obiectivele pentru proba propusă (f. 248), probă încuviințată de instanță prin Încheierea din data de 30 ianuarie 2015, și apreciată esențială de instanță față de apărarea formulată de contestator. Cu toate acestea, contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de a achita în termen avansul onorariu expert stabilit, motiv pentru care a fost decăzut din dreptul de a se administra proba încuviințată, prin Încheierea din data de 13.03.2015.
De vreme ce critica adusă de contestator executării silite promovate împotriva sa impunea efectuarea unei expertize de specialitate care să determine, față de documentația relevantă și de susținerile părților, în ce măsură calculul sumei pretinse de la contestator s-a realizat în mod corect de către creditoare, instanța constată că acesta a omis să-și probeze propriile susțineri, în pofida faptului că sarcina probei, raportat la dispozițiile art. 249 NCPC, îi revenea.
Pentru aceste motive se impune a se respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul M. D. V. în contradictoriu cu intimata K. S.A. împotriva executării silite pornite împotriva sa în cadrul Dosarului execuțional nr. 682/2013 al B. H. E..
În ce privește cheltuielile de judecată pretinse de contestator, de vreme ce dânsul este partea care a pierdut procesul, raportat la dispozițiile art. 453 NCPC, se impune a se respinge și aceste pretenții, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul M. D. V., domiciliat în Toplița, ., jud. Harghita, CNP_, în contradictoriu cu intimata K. S.A., persoana juridica cu sediul in Wroctaw, 56 Legnicka 54-204, prin reprezentant legal K. ROMANIA S.R.L., persoana juridica romana, cu sediul in Municipiul București, ., subsol, parter, ., sector 4, înregistrata la O.N.R.C. sub nr. J_, CUI R_.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțat potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. – C. C. R. A. M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1288/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1296/2015.... → |
|---|
