Plângere contravenţională. Sentința nr. 1296/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1296/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 1296/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1296
Ședința publică din data de 20 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de către petenta R. C. V. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. TÎRGU M. având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 20.03.2014.
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3.12.2014 sub nr._/320/2014, petenta a solicitat anularea Procesului verbal . nr._/17.11.2014.
În motivare, a învederat că agentul constatator a reținut în mod eronat că dânsa ar fi staționat cu autoturismul pe spațiul, verde, în contextul în care dânsa a oprit, doar, vehiculul, deplasându-se la secția Urgențe Oftalmologice din incinta Maternității Vechi, pentru un control oftalmologic; a mai învederat că în zona respectivă nu există spațiu verde, aspect pe care l-a comunicat reprezentantului intimatei și juristului acestei instituții, și față de care aceștia nu au avut explicații.
Petenta a ridicat actul sancționator în data de 28.11.2014, fiind la primul incident de acest fel cu Poliția L..
La data de 30.12.2014, intimata a depus la dosar Întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată, menținerea actului sancționator atacat ca temeinic și legal, menținerea sancțiunii aplicate.
Procesul verbal este, în opinia intimatei, temeinic și legal, el fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16-19 din OG 2/2001, urmare a constatării de către agentul intimatei a săvârșirii faptei contravenționale prevăzute de art. 26 alin. 1 din HCLM nr. 197/2007, și a identificării, prin demersuri la Dispeceratul Direcției Poliția L. a proprietarului vehiculului petentei.
Intimata apreciază că fapta prezintă pericol social, avut în vedere de legiuitor la elaborarea normei ce stabilește contravenția; a fost comisă cu vinovăție, în forma intenției. Petenta avea obligația să dea dovadă de spirit civic, dar nu a manifestat nici diligența de a se prezenta când a fost invitată (data de 13.11.2014) pentru a da lămuririle necesare agenților constatatori, astfel că nu a dovedit intenția de a nu mai repeta fapta contravențională imputată.
În ce privește sarcina probei, atât C.civ., C.pr.civ., principiile generale ale dreptului administrativ și practica CEDO recunosc procesului verbal o prezumție de legalitate; afirmațiile petentei nu sunt de natură să-i demonstreze lipsa de vinovăție.
A fost administrată proba cu înscrisuri în cadrul căreia au depus la dosar: copia procesului verbal contestat (f. 15), confirmare de primire (f. 16, 17), invitație auto (f. 18), Raport (f. 19), planșe foto (f. 20), Dispoziția 1130/29.03.2013 (f. 21).
Din actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin Procesul verbal de contravenție . nr._/17.11.2014, petenta a fost sancționată contravențional în baza art. 29 din HCLM 197/2007, pentru fapta prevăzută de art. 26 alin. 1 din HCLM 197/2007, reținându-se în sarcina sa: „A staționat cu autoturismul marca Ford de culoare argintie cu numărul de înmatriculare_, pe spațiul verde, în deptul imobilului cu nr. 18 situat pe . astfel prejudiciu domeniului public. Există planșă foto.”
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că: potrivit prevederilor art. 26 alin. 1 din HCLM 197/2007, este interzisă „O., staționarea și parcarea autovehiculelor de orice fel, pe domeniul public și privat al municipiului Târgu M., în zonele de preselecție din intersecții, în stațiile de autobuz, locurile de așteptare clienți destinate activității de taximetrie, pe alei, parcuri, zone verzi sau pe trotuare care nu sunt marcate corespunzător”.
În ce privește starea de fapt reținută de agentul constatator, și confirmată de planșele fotografice de la fila 20, observăm că petenta înțelege să o conteste doar parțial, în ce privește durata imobilizării vehiculului în poziția respectivă, și în ce privește natura de „spațiu verde” a locației.
Apreciem, față de durata imobilizării vehiculului, că, de vreme ce acest aspect a fost constatat de agent prin propriile simțuri, el se bucură de prezumția de legalitate.
Reținem și faptul că prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție întocmit de către un agent procedural în baza celor constatate prin propriile simțuri, se încadrează în practicile considerate legitime de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel au ilustrat și hotărârile pronunțate în cauze precum H. și alții împotriva României, N. G. împotriva României, cauze în care Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, și în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, instanța constată faptul că petenta nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție, și, mai mult, susținerea sa că intervalul de timp ar fi fost sub 5 minute – adică intervalul de timp necesar unui consult oftalmologic de urgență, este contradictorie. Un consult oftalmologic în sine implică o anume durată de timp, necesară efectuării verificărilor corespunzătoare (dintre care unele pot implica și un interval de pregătire), elaborarea diagnosticului și a eventualelor rețete de tratament; mai mult, tratamentul medical de urgență poate implica un interval de așteptare pentru ca persoanele venite mai devreme, sau cu cazuri mai grave, să fie tratate cu prioritate.
Cu privire la natura de spațiu verde, apreciem că nu culoarea efectivă o conferă unei anumite zone, ci destinația, care, din planșele fotografice, rezultă cu claritate, chiar dacă este posibil ca la momentul săvârșirii contravenției, culoarea efectivă a frunzelor călcate de vehiculul petentei să fi fost maro.
Față de aceste considerente, reținem că, în mod corect, agentul constatator a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptelor contravenționale indicate.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi. Astfel, instanța constată că sancțiunile aplicate sunt încadrate în limitele prevăzut de lege, față de conținutul juridic al faptelor, a împrejurărilor în care au fost săvârșite, petenta nedând dovada conștientizării naturii culpabile a faptei săvârșite.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta R. C. V., domiciliată în Tîrgu M., .. 30/17, CNP_, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean M., cu sediul în Tîrgu M., . jud. M..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțat potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. C. R. A. M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1290/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1254/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
