Contestaţie la executare. Sentința nr. 1898/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1898/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 1898/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1898/2015
Ședința publică din data de 21 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. G. C.
GREFIER: I. M. I.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulată de către contestatorul T. C., în contradictoriu cu intimata . ca obiect contestație la executare.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 07 aprilie 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, când după deliberare instanța a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 24.10.2014, sub nr._, contestatorul T. C. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata .>
În motivarea acțiunii, contestatorul arată că, în fapt, a încheiat cu Raiffeisen Bank Suc. M. contractul de credit RF_ / 30.05.2006, credit de nevoi personale fără garanții (“cu buletinul”) la care a plătit ratele scadente pana in martie 2010 - aprox. 4 ani.
Rata scadenta la 30 Aprilie 2010 si următoarele nu au mai fost plătite întrucât nici el și nici soția lui nu au mai avut loc de munca si au în întreținere 2 copii minori de 8, respectiv 6 ani.
In aceste condiții, conform reglementarilor bancare, cel mai târziu la data de 30 Iulie 2010 (adică după maxim 90 zile întârziere la plata ratei) creditul trebuia declarat scadent anticipat, moment de la care începea sa curgă si termenul de prescripție.
Din diverse motive acest lucru nu s-a întâmplat, “echipa Raiffeisen” trimițându-i înștiințarea declarării scadentei anticipate a creditului abia in data de 31.01.2011.
Contestatorul susține că, întrucât banca nu a făcut nici o procedura de întrerupere a prescripției, de care să aibă cunoștință, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 31 Ianuarie 2014. data după care banca nu mai poate solicita plata datoriei.
Contestatorul învederează faptul că . a invocat existenta unui contract de cesiune încheiat cu Raiffeisen Bank, cu toate ca nici pana în prezent nici banca, nici . nu i-au prezentat o copie a contractului respectiv, deși l-a solicitat expres acest lucru și că, banca nici nu putea sa încheie un contract de cesiune a datoriei cu societatea S. S., întrucât simultan cu declararea scadentei anticipate a creditului banca a demarat si procedura de daună parțială si apoi de daună totală fața de societatea de asigurări la care a fost asigurat riscul de neplata pentru creditul respectiv.
Contestatorul susține că dacă banca și-a recuperat paguba de la societatea de asigurare, ea nu mai are dreptul să încheie un contract de cesiune a datoriei, singura care putea cesiona debitul respectiv fiind societatea de asigurare-reasigurare și că încheierea contractului de cesiune reprezintă încercarea de a recupera pentru a 2-a oară debitul în discuție, ceea ce este ilegal.
Contestatorul mai arată că, cu toate acestea . s-a adresat cu o cerere Biroului Executorului Judecătoresc V. M. C., care a obținut în instanța încheierea Civila nr. 7812/03.10.2014, pronunțata in Camera de Consiliu, la Judecătoria Tg- M., prin care se încuviințează executarea silita a datoriei in discuție, lucru despre care a luat la cunoștință în data de 21.10.2014 la primirea din partea executorului prin care i s-a pus în vedere ca în termen de 24 ore să plătească suma de 5901,03 Euro și 3263,47 lei, în caz contrar continuând executarea silită.
Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctiva, dreptul de a cere executarea silita - in temeiul oricărui titlu executor, se prescrie prin împlinirea termenului de 3 ani.
Prin Ordonanța de Urgenta nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de Procedura Civila, a fost introdusa secțiunea “Prescripția dreptului de a cere executarea silita”, in care la art. 405 pct. 2 (art 705 pct 2 N.C.Proc.Civ.) se menționează: “termenul de prescripție începe sa curgă la data când se naște dreptul de a cere executarea silita”, iar la pct. 3 se precizează: “prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie”, respectiv art. 706 pct 1 si 2 din N.C.Proc.Civ.:
„ (1) Prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.
(2) Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silita si orice titlu executoriu își pierde puterea executorie ”
In cazul in speța, contestatorul susține că termenul de prescripție a început sa curgă la 31 Ianuarie 2011 si s-a încheiat la 31 Ianuarie 2014. după care, contractul de credit încheiat intre Raiffeisen Bank și acesta si-a pierdut puterea executorie.
Acesta mai arată că, în ședința din 17 februarie 2014, înalta Curte de Casație si Justiție — Completul competent sa judece recursul in interesul legii, a admis un recurs in interesul legii declarat de procurorul general si de Colegiul de conducere al CA Constanta privind interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil si ale art. 6 alin. (4), art. 2512, art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.
Instanța a stabilit ca prescripțiile extinctive începute anterior datei de octombrie 2011. împlinite ori neîmplinite la aceeași data, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva. republicat, astfel încât atât instanțele de judecata, din oficiu, cat si părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar in litigii începute după 1 octombrie 2011.
In aceste condiții, contestatorul solicită, prin prezenta contestație la executare ca in baza motivelor mai sus precizate sa se constate că încuviințarea executării silite și deschiderea dosarului execuțional s-au produs după 3 ani 7 luni si 11 zile, adică după prescrierea dreptului de a cere executarea silita si in consecința să se dispună anularea tuturor actelor de executare si desființarea executării silite.
În drept, contestatorul și-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile art. 6 din Decretul 167/1958, art. 405 din OUG 138/2000, art. 705 si 706 N.C.Proc.Civ., Decizie ICCJ din 17 Februarie 2014.
Contestatorul a anexat prezentei cereri: înștiințarea declarări scadentei anticipate a creditului din data de 31.01.2011 – ANEXA, documentația primita in data de 21 Octombrie 2014 din partea B. V. M. C., Mail-ul trimis in data de 28.11.2012 de către acesta către societatea Kruk Romania SRL, împreuna cu confirmarea de livrare - ANEXA 2 si 3, alte înscrisuri.
La data de 19.01.2015, intimatul S. S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nelegala si neîntemeiata a contestației la executare formulata de către contestatorul T. C. împotriva executării silite înseși si a actelor de executare încheiate de executorul judecătoresc V. M. C. in dosarul execuțional nr. 1116/2014.
Pe fondul cauzei, intimata arată că, în fapt RAIFFEISEN BANK S.A. in calitate de cedent si S. S. in calitate de cesionar au încheiat in data 2012-10-04 contractul de vânzare cumpărare de creanțe neperformante prin care Cedentul a cedat Cesionarului un portofoliu de creanțe neperformante, între care se regăsește si cea rezultata din contractul de credit nr. RF_ din data de 30 05 2006, încheiat intre RAIFFEISEN BANK S.A. si debitorul T. C., susținând că debitorului i s-a comunicat prin scrisoare cesiunea de creanța, mai mult, s-a dovedit opozabilitatea si în momentul înregistrării in Electronica de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2012-_-IGD.
Societatea intimată arată că făcut dovada calității de creditoare atât prin contractul de cesiune de creanțe cat si prin avizul de înscriere al creanței in Arhiva Electronica, ca au îndeplinit toate condițiile cerute de Legea 99/1999 si a făcut publicitatea cesiunii astfel cum este prevăzut de Lege.
Intimata învederează că, în conformitate cu prevederile din contractul de credit nr. RF_ din data de 30 05 2006, semnat de către debitorul T. C. creditul devine scadent anticipat in cazul in care debitorul întârzie cu plata ratelor, fapt s-a și întâmplat, contractul de credit devenind scadent anticipat rezultând o creanța certa, lichida si exigibilă.
Referitor la invocarea de către contestator a prescripției extinctive, intimatul precizează că debitorul contestator dorește sa se sustragă de la plata datoriei izvorâte din contractul de credit nr. RF_ din data de 30 05 2006 încheiat cu RAIFFEISEN BANK SA întrucât înainte de demararea procedurii executării silite, Kruk Romania S.R.L. a încercat in nenumărate rânduri recuperarea creanței pe cale amiabila, prin intermediul notificărilor pe care le anexează la prezenta acțiune si contactării telefonice a debitorului, arătând că la data de 2012-10-04 a avut loc cesiunea de creanța dintre RAIFFEISEN BANK S.A. si S. (înăuntrul termenului de 3 ani) contestatorul a fost notificat despre cesiunea intervenita intre RAIFFEISEN A‘NK S.A si S. S., astfel că, susține aceasta, că termenul de prescripție a fost întrerupt printr-un act începător de executare, respectiv cesiunea de creanță.
Societatea intimată mai menționează faptul că, executarea silita înseși. cat si toate actele de executare ce au fost întocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispozițiile Codului de procedura civila, si au fost dispuse in conformitate cu prevederile legii, și că, contestatorul nu-și motivează în nici un fel cererea formulată, respectiv nu aduce nici o critică actului de executare efectuat.
Având in vedere faptul ca prin intermediul contestației la executare pot fi anulate/îndepărtate doar actele de executare nelegale, care prezintă vicii din punct de vedere procedural, sau o executare silita demarata fără respectarea prevederilor legale, iar prin contestația la executare formulata nu se arată nicio încălcare a legii, motivele invocate fiind lipsite de temei legal, intimatul solicită a se respinge ca nelegala si neîntemeiată contestația la executare ce face obiectul prezentului dosar.
În drept, societatea intimată și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art. art 205 si urm. Cod proc. civ., art 10 din O.U.G. nr. 80/2013, Decretul 167/1958, art 2532 alin. (6)din Codul Civil, Art. 705, alin. (2) din Noul Cod de Proc. Civ.
Intimata a solicitat încuviințarea probe cu înscrisuri, sens în care a depus alăturat Contractul de vanzare cumparare de creanțe neperformante din data de 2012-10-04 împreuna cu anexa in care figurează debitorul; Notificarea cesiunii Extras AEGRM împuternicirea S. dată pentru KRUK Internațional (actual KRUK ROMANIA).
La data de 12.02.2015, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de către intimată prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate și respectiv admiterea contestației la executare.
Instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar de către părți, și respectiv a solicitat copia certificată a dosarului execuțional nr. 1116/2014 aflat în instrumentarea B. V. M. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contestația la executare astfel cum a fost formulată și precizată contestatorul a solicitat anularea actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 1116/2014 al B. V. M. C., precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite și a executării silite însăși.
În fapt, instanța reține că între contestator și Raiffeisen Bank SA a fost încheiat contractul de credit nr. RF_ / 30.05.2006. La data de 04.10.2012 creditul neperformant a fost cesionat de către bancă în favoarea cesionarului S. S., prezentul creditor, publicitatea fiind realizată prin înscrierea cesiunii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și afirmativ prin notificarea debitorului. La data de 05.09.2014, ca urmare a neachitării sumelor datorate de către debitor, a fost formulată cererea de executare silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 1116/2014, în prezent analizat.
Instanța reține faptul că, prin prezenta contestație la executare, contestatorul solicită în principal constatarea intervenirii prescripției dreptului de a cerere executarea silită, invederând faptul că a trecut un termen de peste 3 ani de la data plății ultimei rate și până la momentul declanșării acestei proceduri.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța constată faptul că nu se poate stabili cu exactitate data la care debitorul a achitat ultima rată din creditul datorat, nefiind administrate nici un fel de probe în acest sens. Cu toate acestea, din analiza înscrisurilor depuse în probațiune, rezultă faptul că la data de 26.01.2011 a fost declarată scadența anticipată a creditului, tocmai datorită restanțelor înregistrate la plata ratelor datorate. Notificarea în acest sens a fost recepționată de către debitor la data de 31.01.2011 (filele 201-202).
Având ca punct de plecare data mai sus menționată, instanța constată că de la momentul declarării scadenței anticipate s-a născut dreptul creditorului de a obține executarea silită a debitului datorat, indiferent de persoana acestuia, respectiv dacă era parte a contractului de credit sau cesionar al creanței. Cu toate acestea, cererea de executare silită a fost înregistrată abia la data de 05.09.2014, cu depășirea evidentă a termenului de 3 ani prevăzut în mod expres de art. 6 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil având în vedere momentul de debut al termenului de prescripție.
Instanța constată de asemenea faptul că în acest interval nu s-a realizat nici un fel de operațiune care, din punct de vedere legal, să întrerupă sau să suspende curgerea termenului de prescripție. Astfel, cesiunea de creanță realizată semnifică doar schimbarea persoanei creditorului, fără influență asupra curgerii termenului de prescripție. În sens contrar, s-ar putea accepta ideea că o astfel de cesiune, intervenită după împlinirea termenului de prescripție, ar da dreptul cesionarului să urmărească creanța, deși o astfel de soluție nu poate fi acceptată. Pe de altă parte, instanța constată că o cesiune de creanță nu are natura unui act de executare, spre a fi aptă să producă o întrerupere sau suspendare a cursului prescripției.
De asemenea, nici o eventuală notificare a debitorului despre intervenirea cesiunii nu ar avea natura unui act întrerupător de prescripție, cu precizarea că din actele dosarului nu rezultă că ar fi existat o astfel de notificare. Nu în ultimul rând, posibilele încercări ale creditorului de recuperare a creanței prin intermediul unor notifică sau contacte telefonice neprobate sunt cu atât mai puțin apte să producă vreun efect de întrerupere sau suspendare a prescripției.
Raportat la cele mai sus prezentate, instanța va constata faptul că atât cererea de executare silită, cât și toate actele ulterioare acesteia au fost realizate după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de decretul nr. 167/1958, sens în care constată întemeiată contestația formulată, urmând a o admite.
Făcând aplicarea prevederilor cuprinse în OUG nr. 51/2008, constatând faptul că prin încheierea de ședință din data de 05.12.2014 a fost admisă cererea de scutire a contestatorului de la plata taxei de timbru datorate, va dispune obligarea intimatei la plata în favoarea Municipiului Tg. M. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru de care contestatorul a fost scutit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul T. C., cu domiciliul în Tg. M., . nr. 98 jud. M. în contradictoriu cu intimata . ., cu sediul în București, ., subsol, parter, ., sector 4.
Dispune anularea încheierii nr. 7812/03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._/320/2014, precum și a executării silite însăși demarate în cadrul dosarului execuțional nr. 1116/2014 al B. V. M. C..
Obligă intimata la plata în favoarea Municipiului Tg. M. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru de care contestatorul a fost scutit prin încheierea pronunțată la data de 05.12.2014.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tg. M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
G.-G. C. | I. M. I. |
4 ex./27.05.2015.
Red. G.G.C.
Tehnored.IMI.
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 1839/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 244/2015.... → |
|---|
