Grăniţuire. Sentința nr. 1839/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1839/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 1839/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Sentința Civilă Nr. 1839/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. U.
Grefier L. B. D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanta H. P. P. AV. S. C. și pe pârâții K. I., pârât K. E., pârât C. (n.K.) A., având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta asistată de dna avocat S. C. și reprezentanta pârâților, dna avocat B. C., lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-a făcut dovada achitării timbrajului de către reclamantă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de propus, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei susține cauza pe fond și arată că solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și pe cale de consecintă să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 6925 compus din teren intravilan în suprafață de 299 mp, atribuirea celor două părti reclamantei si pârâților, a două loturi, o suprafață de 131 mp teren intravilan, pârâților și o suprafată de 168 mp teren intravilan reclamantei, obligarea pârâților să asigure servitutea de trecere cu autoturismul prin terenul intravilan ce urmează a fi atribuit acestora, cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâților.
Reprezentanta pârâtilor susține cauza pe fond și arată că solicită respingerea cererii de partajare a imobilului pe care părtile îl detin în comun, deoarece expertul a arătat prin raportul de expertiză depus la dosar la data de 18.11.2013 că imobilul nu poate fi împărțit în 2 loturi. Pentru acest aspect, nici dreptul de servitute nu poate subszista în mod independent, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată :
P. cererea de chemare în judecată formulată pe rolul acestei instanțe la data de 21.12.2010 reclamanta H. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții K. I., K. E., C. născ. K. A., ieșirea din indiviziune asupra imobilului înscris în CF 6925, compus din teren intravilan în suprafață totală de 299 mp; atribuirea părților a două loturi: subsemnatei o suprafață de 168 mp teren intravilan, iar pârâților o suprafață de 131 mp de teren intravilan; obligarea pârâților să asigure servitutea de trecere cu autoturismul prin terenul intravilan ce urmează a fi atribuit acestora, situat în Tg.M., ., nr. 9, jud. M., înscris în CF nr. 6925, în schimbul unei despăgubiri corespunzătoare, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a învederat instanței de judecată faptul că, prin sentința civilă nr. 1452 din 26 februarie 1976, pronunțată de Judecătoria Tg.M., s-a dispus dezmembrarea imobilului cuprins în CF nr. 6925, nr. top 4776/6 pe 2 apartamente și înscrierea dreptului de proprietate astfel câștigat în cartea funciară după cum urmează: defunctei K. I., apartamentul I, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, având o cotă de participare de 131/299 parte față de întregul imobil, iar subsemnatei și defunctului meu soț, H. F. apartamentul nr. II, compus din camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu și 1 pivniță, având cotă de participare de 168/299 parte față de întregul imobil, rămânând în indiviziune forțată intrarea din . (fosta .. 9, instalațiile edilitare și terenul.
De asemenea, în baza Legii nr. 58/1974 s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate a statului aupra terenului în cota de 168/299 parte aferent apartamentului II.
În anul 1992, în urma cererii înaintate autorităților publice competente, prin decizia nr. 372/16.10.1992, se dispune radierea dreptului de proprietate a statului asupra terenului în suprafață totală de 168 mp, și se înscrie dreptul de proprietate în favoarea reclamantei și soțului ei defunct.
În baza certificatului de moștenitor nr. 140 din 27.09.1999, eliberat în urma dezbaterii succesiunii după defuncta K. I., în CF nr. 6925 s-a înscris dreptul de proprietate a pârâților, în calitate de fiice K. E., cota de 1/2 parte din imobilul moștenit și C., născ. K. A., cota de 1/2 parte, iar numitului K. I., având calitate de soț supraviețuitor, dreptul de uzufruct viager.
Întrucât proprietatea reclamantei mai sus-indicată, este înconjurată din toate patru laturi de clădiri, împrejurare cu totul străină de fapta acesteia, ceea ce face să fie lipsită de orice altă cale de acces în afară de aceea care străbate terenul sus menționat al pârâților, care în conformitate cu dispozițiile sentinței civile nr. 1452/1976 a rămas în indiviziune forțată, dar și datorită vârstei sale înaintate, având nevoie de o îngrijire specială de natură medicală, solicită să se dispuneți obligarea pârâților să asigure servitutea de trecere cu autoturismul prin terenul intravilan ce urmează a fi atribuit acestora în urma dezmembrării imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 299 mp.
Reclamanta arătă că în prezent este posibil . doar cu piciorul, dar echipajul de salvare nu ar putea trece, nemaivorbind de o tragedie când echipajele de pompieri nu ar putea nici măcar să se apropie de casa sa, iar imobilul proprietatea acesteia este înconjurat în toate cele 4 părți de alte imobile case, fiind un real pericol.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 728 și urm. C.civ, în ceea ce privește ieșirea din indiviziune, art. 616-618 C.civ., în ceea ce privește servitutea de trecere, art. 112, art.274 C.pr.civ.
În probațiune, reclamata a solicitat proba cu expertiza, cercetarea la fața locului, înscrisuri, probe testimoniale, și orice alte probe ale căror administrare ar reieși din dezbateri.
Pârâții K. I., K. E. și C. A. au formulat întâmpinare solicitând admiterea în parte a acțiunii civile în sensul ieșirii din indiviziune cu privire la terenul înscris în CF 6925/ Tg M. prin formarea a două loturi conform folosinței actuale și respingerea petit ului referitor la instituirea unui drept de servitute de trecere cu autoturismul în f avoarea reclamantei cu privire la lotul de teren ce va fi atribuit paraților, precum și compensarea cheltuielilor de judecată
În motivarea întâmpinării pârâții au arătat că sunt coproprietari împreună cu reclamanta asupra terenului înscris în CF 6925/ Tg M..
Pârâții învederează instanței faptul că că atât reclamanta cât și ei pe parcursul anilor au folosit terenul in litigiu in modalitatea convenita prin care și¬au asigurat atat accesul fiecărui copartas la propriul apartament, precum si accesul la . si posibilitata de a avea acces cu mașina.
ConsiderĂ solicitarea reclamantei de a i se asigura un dreptul de servitute cu mașina pe terenul care va intra in lotul pârâților, ca fiind nefondata avandu-se in vedere atat faptul ca aceștia au o cota mai mica de proprietate asupra terenului in litigiu precum si datorita faptul ca prin modalitatea in care folosește in prezent terenul reclamanta are asigurat acces la . si cu masina.Mai mult aprecieză ca nu sunt întrunite condițiile legale pentru instituirea acestui drept de servitute de trecere cu mașina.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 115 C.pr civ.
În data de 22.09.2014 reclamanta a formulat precizare de acțiune, prin care a solicitat ieșirea din indiviziune asupra imobilului înscris în CF 6925 compus din teren intravilan în suprafață totală de 299 de mp, atribuirea părților a două loturi: reclamantei o suprafață de 168 de mp teren intravilan, iar pârâților o suprafață de 131 mp de teren intravilan, obligarea pârâților să asigure servitutea de trecere cu autoturismul prin terenul intravilan care urmează a fi atribuit acestora,precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții K. I., K. E. și C. (n.K.) A. I. au depus la dosarul cauzei la data de 07.11.2014 întâmpinare la precizarea de acțiune depusă de către reclamanta la termenul din data de 22 septembrie 2014 solicitând respingerea ca tardivă șt nefondata a precizării de acțiune, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării la precizarea de acțiune se arată faptul că aceasta a fost depusă peste termenul procedural prevăzut de art 134 Vechiul C.pr.civ.
În data de 11.11.2014 pârâții au depus concluzii scrise solicitând respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată :
Din raportul de expertiză topografică rezultă reiese faptul că bunul imobil care face obiectul cauzei se identifică în perimetrul intravilan al municipiului Târgu-M., fiind format dintr-o suprafață de teren care are categoria de folosință „curți-construcții” compusă din două suprafețe.
Suprafața 1 are o întindere de 128, 91 mp și este aferentă . proprietatea pârâților.
Suprafața SII are o suprafață de 169, 38 mp și este aferentă . reclamantei.
În răspunsul la obiecțiuni se arată faptul că bunul imobil care face obiectul cauzei are caracteristica unui condominiu și nu poate fi partajat în două loturi.
Acesta are următoarele caracteristici: corpul de clădire existent pe terenul de la numărul administrativ 9 din . edificat ca un singur imobil (clădire) folosită de o singură persoană; această clădire avea și are în comun ziduri comune; rețelele de utilități apă, gaz și curent au fost astfel realizate că există un singur branșament la rețeaua principală, curtea era și este aferentă clădirii, iar accesul se făcea pe o singură poartă.
Față de aspectele menționate în raportul de expertiză, precum și în obiecțiunile la expertiză, instanța reține că avem de-a face cu un caz de proprietate comună pe cote-părți stabilă și forțată.
În continuare, instanța reține faptul că în jurisprudență s-a arătat faptul că o caracteristică esențială a acestei forme de proprietate comună, este că nici unul dintre coproprietari nu poate cere încetarea ei prin partaj.
Totuși, există anumite situații în care proprietatea comună stabilă și forțată poate înceta, cum ar fi, spre exemplu, dispariția imobilului obiect al acestei coproprietăți, exproprierea lui pentru cauză de utilitate publică, dobândirea tuturor apartamentelor din acel imobil de către o singură persoană etc.
De asemenea, în practica judecătorească s-a decis că, în mod excepțional, proprietatea forțată poate să înceteze când nu se mai impune cu necesitate a fi menținută, iar natura și destinația funcțională a lucrului - în speță podul construcției în care se aflau două locuințe proprietatea exclusivă a doi proprietari diferiți - dă posibilitatea împărțirii lui.
Tot astfel, fosta instanță supremă a decis că, dacă terenul, care prin natura lui este afectat folosinței în comun de către coproprietarii locuințelor situate pe acesta, depășește suprafața normală a unei curți, porțiunea respectivă de teren nu mai constituie proprietate forțată și poate fi împărțită.
Acestea constituie însă cazuri izolate de încetare, prin partaj, a proprietății comune pe cote-părți stabile și forțate. Examinarea lor conduce la concluzia că, prin admiterea unor asemenea acțiuni, instanțele nu au înfrânt principiile general aplicabile în materie, ci au căutat soluții practice de natură a evita, pe cât posibil, raporturi tensionate între coproprietari.
Instanța, având în vedere aspectele susmenționate, respectiv că imobilul în discuție are caracteristicile unui condominiu și nu poate fi partajat în două loturi, precum și faptul că nu ne află în vreunul din cazurile de încetare a coproprietății comune forțate va respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată în ceea ce privește acest petit.
Referitor la solicitarea de obligare a pârâtilor să asigure servitutea de trecere cu autoturismul prin terenul intravilan care urmează a fi atribuit acestora instanța constată că acest petit se respinge implicit prin respingerea petitului principal referitor la ieșirea din indiviziune.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, se constată că la filele 194-195 s-au depus două extrase de cont în copie, referitoare la plata de către pârâta C. A. I. a sumei totale de 1000 de lei.
În continuare se constată că pe primul extras de cont se menționează că la data de 29.04.2014 s-a depus suma de 500 de lei de către pârâta C. A. I. cu titlu de onorariu avocat fără a se preciza însă elemente de natură a identifica cauza pentru care s-a depus respectiva sumă de bani.
În cel de-al doilea extras de cont se arată că că la data de 16.06.2014 s-a depus suma de 500 de lei de către pârâta C. A. I. cu titlu de contravaloare servicii fără a se preciza însă elemente de natură a identifica cauza pentru care s-a depus respectiva sumă de bani.
Față de aspecte menționate mai sus se va respinge ca nefondată cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta H. P., domiciliată în Tîrgu-M., ., nr. 9, jud. M. în contradictoriu cu pârâții K. I., domiciliat în Târgu-M., ., nr. 9, jud. M., K. E., domiciliată în Dileu-Nou, ., jud. M. și C. născ. K. A., domiciliată în Baia M., .. 69, jud. Maramureș.
Respinge ca nefondată cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor judiciare.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.04.2015.
Președinte, G. C. U. |
Grefier, L. B. D., Fiind plecată din instanță, semnează grefier-șef M. I. C. |
4 ex/24.08.2015
Red. UGC
Tehnored. UGC
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1844/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1898/2015. Judecătoria... → |
|---|
