Plângere contravenţională. Sentința nr. 5286/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5286/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 5286/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5286
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de către petentul L. A. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 20.11.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. la data de 19.03.2015, sub nr._, petentul L. A. a chemat în judecată pe intimatul I. M., și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună: admiterea plângerii, anularea procesului verbal . nr._ din data de 16.02.2015, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 438.75 lei și înlocuirea sancțiunii amenzii în avertisment.
În fapt petentul a susținut că constituie un motiv de nulitate absolută a procesului verbal atacat faptul că e inadmisibil ca o persoană să fie sancționată de două ori. Mai precizează că sancțiunea aplicată este exagerată, această trebuie să fie proporțională ținându-se seama de gravitatea faptei săvârșite precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. În acest sens a apreciat că, fapta nu prezintă o gravitate deosebită și contravenientul nu este periculos.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.9).
În probațiune petentul a depus la dosar, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.02.2015 (f.3).
La data de 15.05.2015 intimatul I. M. a depus la dosar întâmpinare (f.15-16), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată.
În fapt intimatul a arătat faptul că, a fost chemat în judecată de către reclamant pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._ din data de 16.02.2015 încheiat de agent șef principal B. M. din cadrul I.P.J. M..
Prin urmare a solicitat instanței a lua act de faptul că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia, din cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanța de judecată.
De asemenea intimatul a susținut faptul că, procesul verbal a fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 19 din OG 2/2001, astfel că refuzul petentului de a semna a fost confirmat prin semnătură de martorul asistent P. A..
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă certă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argumentă în plângerea contravențională formulată.
În fapt intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 165 alin.1 lit. g din RAOUG nr. 195/2002, anume pentru faptul că, în calitate de conducător al vehiculului cu tracțiune animală, pe timpul nopții nu a purtat îmbrăcăminte cu elementele fluorescent - reflectorizante în conformitate cu prevederile legale. Totodată vehiculul nu era prevăzut în partea din față un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasat pe partea laterală stângă. Pentru fapta săvârșită petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 877,5 lei, cu posibilitatea de achita jumătate din minim în 48 de ore de la luarea la cunoștință, respectiv suma de 438.75 lei..
În plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, intimatul a fost de părere faptul că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate.
De asemenea intimatul a mai considerat că, sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Susține că procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind drepturile de autor. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franța . Hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia . paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotararea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe dramurile publice ), in lumina cauzei Angliei c. României sa intre in sfera “acuzațiilor in materie penala atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționata cu închisoare contravenționala. Persoana sancționata are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v, Romania, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Ca urmare a celor expuse mai sus, intimatul a solicitat instanței de judecată să se constate ca întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie (in acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat.
În baza dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune intimatul a depus la dosar întregul material probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv, raportul agentului constatator din 25.09.2015 (f.39), adresă emisă de I. M. (f.40), procesul verbal contestat în copie (f.41), procesul verbal de patrulare (f.42), procese verbale de constatare a infracțiunii/ contravenției silvice (f.43-448), declarație (f.49), declarație martor (f.50).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că,
Prin Procesul verbal . nr._/16.02.2015, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 165 alin.1 lit. g din RAOUG nr. 195/2002, anume pentru faptul că, în calitate de conducător al vehiculului cu tracțiune animală, pe timpul nopții nu a purtat îmbrăcăminte cu elementele fluorescent - reflectorizante în conformitate cu prevederile legale. Totodată vehiculul nu era prevăzut în partea din față un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasat pe partea laterală stângă. Pentru fapta săvârșită petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 877,5 lei, cu posibilitatea de achita jumătate din minim în 48 de ore de la luarea la cunoștință, respectiv suma de 438.75 lei.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, reținem că, potrivit art. 165 alin. 1 lit. g din HG 1391/2006, „(1) Conducătorul vehiculului cu tracțiune animală este obligat:[…] g) de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă să nu circule pe drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante și fără ca vehiculul să aibă în partea din față un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasate pe partea laterală stângă;”, și, potrivit art. 102 alin. 1 pct. 16 din OUG 195/2002, „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: […] 16. nerespectarea obligațiilor ce revin conducătorilor de vehicule cu tracțiune animală;”.
Față de contestarea faptei contravenționale de către petent, instanța a administrat proba testimonială, respectiv audierea martorei L. Iulianna A., care a confirmat susținerile petentului. D. a arătat că nu este posibil ca soțul ei să se fi deplasat cu căruța în vreo seară a lunii februarie, dat fiind faptul că lucra până târziu (ore 7, 8 seara), de la serviciu venea pe jos acasă, nu a avut nevoie de respectivul vehicul, și, de altminteri, acesta nu putea fi utilizat, căci calului îi lipsea o potcoavă. Martora a mai învederat că respectiva căruță – a socrului său, fusese dotată cu număr de înmatriculare fluorescent și triunghiuri reflectorizante în urmă cu 4 ani, iar petentul avea obiceiul să poarte vestă reflectorizantă.
Față de această mărturie, prezumția de legalitate de care se bucură procesul verbal întocmit de agentul constatator în baza propriilor percepții a fost infirmată. În acest context, dubiul creat profită petentului.
Având în vedere că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în raport de dispozițiile art. 6 par. 2 din CEDO, deși necalificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenția este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală” (raportat la câmpul de aplicare general al normei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale), instanța apreciază că, din acest punct de vedere, se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și cea a prezumției de nevinovăție a petentului.
Astfel, ori de câte ori norma din dreptul intern a cărei încălcare constituie contravenție, întrunește cel puțin unul dintre criteriile reținute în jurisprudența Curții de la Strasbourg, respectiv se adresează tuturor cetățenilor, iar nu numai unui grup de persoane în considerarea unui statut anume pe care îl au membrii săi, iar sancțiunea prevăzută are caracter preventiv și represiv, atunci norma respectivă intră în domeniul penal al Articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a avea importanță gravitatea pedepsei. Prin urmare se impune respectarea tuturor exigențelor art 6 din Convenție inclusiv a garanției fundamentale – prezumția de nevinovăție - care protejează individul în fața posibilelor abuzuri ale autorităților. Curtea subliniază importanța acestei garanții într-o materie care poate fi calificată drept penală, garanție care are rolul de a restabili echilibrul între autorii prezumați ai unor acțiuni interzise și autoritățile care au sarcina de a urmări și sancționa aceste fapte.
Există, în acest sens, o aparentă inconsecvență, în sensul că, pe de o parte art. 47 din OG 2/2001 prevede că dispozițiile textului de lege se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă – fapt ce presupune între altele că sarcina probei revine petentei, iar pe de altă parte, atât Convenția cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg se impun judecătorului român, care are obligația de a face aplicarea directă și prioritară față de dreptul intern a acestora în cursul soluționării litigiilor deduse în fața sa.
Rezultă că, față de cele ce preced, legislația contravențională din România intră sub prevederile art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest context, contrar prevederilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să considere aplicabile în cauză dispozițiile conform cărora persoana acuzată de săvârșirea unei contravenții beneficiază de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind prin urmare intimatei, care are obligația să administreze dovezi în susținerea acuzației adusă petentului.
Pentru argumentele învederate, se impune, în baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, a se admite plângerea contravențională formulată, și a se dispune anularea Procesului verbal . nr._/16.02.2015, întocmit de agentul constatator din cadrul intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul L. A., CNP_, domiciliat în com Voivodeni, ., jud. M., în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în Târgu M., .. 16, jud. M..
Anulează Procesul verbal . nr._/16.02.2015, întocmit de agentul constatator din cadrul intimatei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 20.11.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER, A. C. C. R. A. M.
4 ex./20.12.2015
Redactat: A.C.C.
Tehnoredactat: A.C.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 5202/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 5195/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
