Contestaţie la executare. Sentința nr. 3351/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3351

Ședința publică din data de 29 iunie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. S. A. R.

GREFIER: S. C.

Se află pe rolul instanței judecarea contestației la executare formulată de către contestatoarea S.C. I. SERPROD S.R.L., în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M..

În lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Se constată că mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de_, dată la care, instanța, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi,_ .

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_, sub nr._, contestatoarea I. S. S.R.L., a formulat contestație împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/15.07.2014 și a Procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. 5433/104/23.07.2014, întocmite de către ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, respectiv D.G.R.F.P. B. - AJFP M., solicitând anularea deciziei și a procesului verbal de sechestru și, pe cale de consecință, ridicarea măsurilor dispuse prin actele emise de organele; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatoarea a arătat, în esență, că în perioada 07 - 11.07.2014, a fost supusă unui control operativ și inopinat cu tematică multiplă, de către inspectorii Direcției Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, iar în urma acțiunii de verificare, a fost sancționată contravențional cu suma de 20.000 lei în temeiul prevederilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990/R și cu confiscarea contravalorii cerealelor comercializate în perioada vizată reprezentând 566.014 lei; cu suma de 8.000 lei și suspendarea activității pe timp de 3 luni ca urmare a faptului că pentru livrări nu a utilizat casă de marcat electronică fiscală; cu suma de 1.000 lei pentru faptul că la un punct de lucru nu s-au întocmit fișe de magazie pentru produsele comercializate.

Considerând procesul verbal netemeinic și nelegal, a formulat și înregistrat în data de 22.07.2014 plângere la Judecătoria Tg. M..

Deși procesul verbal de contravenție nu a devenit titlu executoriu, în data de 15.07.2014, organul de control a solicitat și primit aprobarea organului fiscal competent pentru instituirea măsurilor asigurătorii asupra unor bunuri mobile, fiind astfel emisă Decizia nr. 1_ sub semnătura reprezentanților legali ai ambelor instituții pârâte. Sechestrarea utilajelor contestatoarei (Tractor Fend 939 Vario SCR - NEU, Semănătoare Machio Gaspardo, Combina recoltat sfeclă de zahăr și Combină agricolă Class) s-a produs efectiv în data de 23.07.2014, ocazia cu care a fost întocmit Procesul verbal nr. 5433/104, pe care contestatoarea l-a semnat cu obiecțiuni.

Susține contestatoarea că organele fiscale au încălcat grav prevederile legale speciale ce reglementează procedura de instituire a măsurilor asigurătorii, și anume prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ale H.G. nr. 1.050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 și ale Ordinului nr. 2.605 din 21 octombrie 2010 cu modificările ulterioare, pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care se completează cu prevederile C. Pr. Civilă.

Precizează faptul că suma pentru care s-au dispus măsurile asigurătorii reprezintă contravaloarea unei sancțiuni contravenționale complementare, astfel că nu suntem în prezența unui titlu executoriu prin care să se fi calculate impozite și taxe și care să fie executoriu chiar și în condițiile în care s-a exercitat calea de atac legală împotriva acestuia, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. 3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Prin urmare, în condițiile în care nu se pot efectua acte de executare silită împotriva noastră, este cu atât mai puțin justificată luarea măsurilor asigurătorii.

Chiar dacă și sancțiunile contravenționale sunt considerate creanțe bugetare, iar potrivit art. 129 din C. Pr. Fiscală, există reglementată posibilitatea luării măsurilor asigurătorii chiar și înaintea emiterii titlului de creanță, însă organul fiscal va dispune luarea măsurilor asigurătorii printr-o decizie motivată, aprobată de conducătorul acestuia, ce cuprinde elementele obligatorii prevăzute la art. 43 alin. (2) din C. Pr. Fiscală, la care se adaugă mențiunile cuprinse în art. 125.4 lit. a) și b) din H.G. nr. 1.050/2003.

Arată contestatoarea că din cuprinsul deciziei atacate lipsesc mai multe mențiuni, ceea ce conduce automat la nulitatea absolută a deciziei de măsuri asigurătorii, excepție pe care o invocă în temeiul art. 46 din C. pr. fiscală. Astfel, se arată că decizia nu cuprinde data de la care aceasta își produce efectele, iar motivația pentru care s-a dispus măsura nu are acoperire legală.

În continuare, arată contestatoarea că, în condițiile în care organul fiscal nu a făcut dovada cerută de prevederile art. 129 C. pr. fiscală, respectiv că a încercat să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, condițiile de instituire a măsurilor asigurătorii nu sunt îndeplinite, iar eventualele sechestre aplicate în temeiul unei decizii nule nu își pot produce efectele.

În continuare a prezentat motivele pentru care consideră că a fost sancționată în mod nelegal și netemeinic.

Mai mult, contestatoarea invocă faptul că dreptul său de a fi ascultată a fost încălcat flagrant de către organele fiscale cu privire la decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, deoarece nu i s-a dat posibilitatea de a ne exprima punctul de vedere sau a aduce probe din care să rezulte o altă situație de fapt.

În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația pe prevederile 129 alin. (11) coroborate cu prevederile art. 172 și următoarele din OG 92/2003/R privind Codul de procedură fiscală, precum și pe art. 451, 452 C. Pr. Civilă.

Contestația a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 1000 lei. (f. 9, 98)

În probațiune, contestatoarea a depus următoarele înscrisuri: certificat grefă dosar_ (f.10); Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii (f.11-12); Procesul verbal de sechestru (f.13-15); actelor întocmite cu ocazia controlului (f.16-34); autorizațiile privind activitatea desfășurată de contestatoare în domeniul cerealelor (f.35-41); bilanțul si balanța contabile (f.42-76);statul de funcții (f.77-81); registrele unice de control (f.82-86); corespondența purtată cu organele fiscale referitoare la tipul de borderou de achiziție (f.87-90); nota de constatare a Gărzii Financiare M. din 22.01.2013 (f.91-92).

Intimata Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a formulat întâmpinare (f.105-109), prin care a solicitat să se dispună respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a arătat, în esență, că prin Deciziade instituire a masurilor asigurătorii nr._/15.07.2014, s-a reținut că în sarcina S.C. I. S. S.R.L., prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/11.07.2014, s-au stabilit obligații de plată în cuantum de 566.014 lei, constând în «sancțiune contravențională complementară, sume rezultate din vânzare» și că organele de control au constatat că există indicii/elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă de la control, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. În „Motivarea necesității dispunerii măsurilor asigurătorii”, s-a reținut faptul că societatea a încălcat prevederile art. 10 lit. a) și ale art. 3 alin. (2) din OUG nr. 12/2006, coroborate cu prevederile OMFP nr. 1027/2006, realizând înregistrarea în gestiune și înregistrarea în contabilitate a valorii produselor cerealiere achiziționate în baza unui formular care, în cazul produselor cerealiere, nu este document acceptat conform prevederilor legale în vigoare. Creanța fiscală stabilită reprezintă suma dobândită prin efectuarea de activități de comerț fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege. S-a reținut, totodată, că sumele de plată constatate sunt mult mai mari decât cele declarate de societate la A.J.F.P. M., existând pericolul ca aceasta să se sustragă de la plata acestor obligații. În cazul în care valoarea bunului identificat în patrimoniul societății nu este îndestulătoare pentru acoperirea creanței fiscale, prin decizia amintită, s-a propus instituirea măsurilor asigurătorii asupra mijloacelor fixe înscrise în registrul imobilizărilor, în conformitate cu dispozițiile pct. 4.3 din O.M.F.P. nr. 1605/2010.

Astfel, se susține că organul fiscal a motivat clar măsura dispusă, respectând prevederile art. 129 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevederi conform cărora aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale, nefiind necesară existenta unei creanțe certe, lichide și exigibile.

Totodată, prin decizia criticată i s-a adus la cunoștință contestatoarei faptul că potrivit prevederilor art. 129 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 132/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin instituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. De asemenea, măsurile asigurătorii vor fi ridicate de către organul de control/executare competent, în tot sau în parte, în baza deciziei motivate, emise de organul care le-a dispus, dacă creanța estimată/stabilită nu mai există sau are valoare mai mică, ca urmare a desființării, în tot sau în parte, a actului administrativ fiscal care a generat luarea măsurilor asigurătorii, a plății voluntare ori a stingerii prin modalitățile, prevăzute de lege a sumelor stabilite prin actul administrativ fiscal, a hotărârii instanței competente date ca urmare a soluționării contestației cu privire la actul administrativ fiscal sau a unei contestații cu privire la măsurile asigurătorii, precum și în alte condiții prevăzute de lege.

Potrivit adresei nr. 8.790 din 10.11.2014, emisă de Serviciul executare silita Contribuabili Mijlocii din cadrul D.G.R.F.P. B. - A.J.F.P. M., ulterior comunicări Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/15.07.2014, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, privind Cod procedura fiscală, republicata, cu modificările si completările ulterioare, A.J.F.P. M., prin executori fiscali, a întocmit Procesul-verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr. 5.433/23.07.2014, înregistrat la societatea debitoare sub nr. 104/23.07.2014 si semnat, cu mențiuni, de către reprezentantul societății dl. I. D.. Sechestrul asigurator s-a aplicat asupra următoarelor bunuri mobile: TRACTOR FEND 939 VARIO SCR-NEU, document fa-3/_, serie_ MRID, nr. Inventar 171; SEMANATOARE M. GASPARDO document fa -_, serie_, nr. inventar 193; COMBINA RECOLTAT SFECLA DE ZAHAR, document FA -_, nr. inventar 210; COMBINA AGRICOLA CLASS 108, nr. Inventar 28.

Menționează intimata că, potrivit adresei nr. 8.790 din 10.11.2014, emisă de Serviciul executare silita Contribuabili Mijlocii din cadrul D.G.R.F.R B. - A.J.F.P. M., bunurile mobile suspuse sechestrului asigurător au rămas în folosința societății fără nicio interdicție de folosire a acestora in scopul pentru care au fost achiziționate.

Se arată, în continuare, că din cuprinsul deciziei contestate nu lipsește nici unul din elementele cerute de legiuitor și prevăzute la art. 46 din O.G. nr. 92/2003, sub sancțiunea nulității. Împrejurarea că decizia nu cuprinde „data de la care aceasta își produce efectele” nu constituie o cauză de nulitate în sensul dispozițiilor art. 46 din O.G. nr. 92/2003, în condițiile în care, potrivit art. 45 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului, dacă în actul administrativ comunicat, potrivit legii, nu se menționează o dată ulterioară.

În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea formulată pe dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind din codul de procedură civilă și textele de lege la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.

Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, a formulat întâmpinare (f.117-123), prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată împotriva deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/15.07.2014, ca neîntemeiată, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive față de contestația formulată împotriva procesului verbal de sechestru asigurător nr._ .

În motivare, intimata a arătat, în esență, că împotriva reclamantei nu a fost demarată procedura de executare prin emiterea vreunui act de executare din cele imperativ prevăzute de legea specială, ci doar au fost luate măsuri asigurătorii, potrivit prevederilor art. 129 alin.3 Cod procedura fiscală.

Așadar, in considerarea textului legal mai sus menționat, pentru a se emite decizie de instituire a masurilor asigurătorii nu este necesara existenta unui titlu de creanța respectiv titlu executoriu, așa cum afirma reclamanta, motiv pentru care critica cu privire la neexistenta unui titlu executoriu este nefondata.

Intimata menționează faptul că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii are natura juridică a unui act procedural de executare silită, luat în scopul conservării averii debitoarei iar nu un act administrativ fiscal. Contestarea acestuia se realizează, nu în conformitate cu prevederile art. 205 din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, ci în conformitate cu prevederile art. 172 din același act normativ, ce reglementează contestația la executare.

Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii își produce efectele de la data comunicării, în speță_ .

În continuare, a arătat intimata că motivarea dispunerii măsurilor asigurătorii se regăsește la filele 2 și 3 din cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, unde organul de control a argumentat pe larg, acțiunile, faptele ce au determinat convingerea inspectorilor antifraudă de a emite decizia de instituire a măsurilor asigurătorii. Reclamanta a încălcat prevederile art. 10 lit. a) si ale art.3 alin. 2 din O.U.G. nr. 12/2006 coroborate cu prevederile O.M.F.P. nr. 1027/2006, realizând înregistrarea în gestiune și înregistrarea în contabilitate a valorii produselor cerealiere achiziționate în baza unui formular care nu este un document acceptat conform prevederilor legale in vigoare, iar acest mijloc folosit de către reclamantă a avut drept scop eludarea legilor fiscale, diminuând sumele de plată, organele de control constatând obligații fiscale de plata mai mari decât cele declarate de către reclamantă. Metoda frauduloasă și dolosivă de sustragere de la plata obligațiilor fiscale, a format opinia inspectorilor antifraudă că exista pericolul ca suma de 566.014 lei, sumă estimată, să nu mai poată fi recuperată sau recuperarea să fie îngreunată, sens in care a fost emisa decizia instituire a masurilor asigurătorii nr._/15.07.2014, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 2 din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, prevederile art. 3 anexa 1, art. 5 pct. 5.1.1 din anexa 1 a O.P.A.N.A.F. nr. 2605/21.10.2010 pentru aprobarea procedurii efective a masurilor asigurătorii prevăzute de O.G. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscală.

Mai arată intimata că suma estimată de către inspectorii antifraudă este de 566.014 lei, astfel că raportat la cifra de afaceri de 10.000.000 lei, este mică și nu poate bloca activitatea reclamantei, iar, pe de altă parte, măsurile asigurătorii au ca efect indisponibilizarea unor bunuri mobile, astfel că nu au cum să poată „bloca „ activitatea reclamantei.

În ceea ce privesc criticile aduse constatărilor organului de control, se arată că acestea exced obiectul prezentului dosar, astfel că nu au nicio relevanță.

Totodată, s-a învederat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. 2 lit. d) din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. 1 ale art. 9, atunci când urmează sa se ia măsuri de executare silită.

Cu privire la solicitarea de ridicare a măsurilor dispuse prin actele emise de către organul fiscal, se arată că nu este îndeplinită niciuna din situațiile avute în vedere prin art.130 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile O.P.A.N.A.F. nr. 2605/21.10.2010 pentru aprobarea procedurii efective a măsurilor asigurătorii prevăzute de O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.

În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art.205 din Noul C. pr. civ. și Codul de procedură fiscală.

Contestatoarea I. S. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare (f. 128-130), prin care a arătat, față de întâmpinările formulate, că nu s-a efectuat un control fiscal, ci suma de_ lei provine ca urmare a constatării unei contravenții, prin care s-a dispus sancțiunea complementară a confiscării sumei, iar procesul verbal a fost atacat în instanță, astfel că executarea silită este suspendată până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale. De asemenea, s-a arătat că nu este suficientă redarea textului de lege, fiind necesar să fie descrise împrejurările faptice care ar putea determina luarea măsurilor asigurătorii.

La termenul din data de_ (f. 140), instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate prin întâmpinare pentru motivele cuprinse în încheierea de la acel termen.

Sub aspect probator, instanța a încuviințat, pentru părți, proba cu înscrisuri, considerând această proba admisibilă și concludentă, față de prevederile art. 255 Cod procedură civilă.

La data de_, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus actele care au stat la baza emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/15.07.2014 (f.155-333).

La data de_, intimata Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a depus actele ce au stat la baza emiterii Procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. 5433/104/23.07.2014 (f. 337-334).

La termenul din_, contestatoarea a depus la dosar extras pe de portalul instanțelor de judecată privind soluția pronunțată cu privire la plângerea contravențională (f.345-346).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 11.07.2014, Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu a efectuat un control la I. S. S.R.L., întocmind un proces verbal cuprinzând constatările făcute cu ocazia controlului (f. 223-228) și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/11.07.2014 (f.229-233). S-a constatat în urma acestui control că contestatoarea nu a utilizat borderouri cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare asigurat de Compania Națională „Imprimeria Română”, pentru achizițiile de cereale de la persoane fizice, stabilindu-se măsura complementară confiscarea sumei dobândită prin efectuarea acestor activități, și anume suma de_ lei.

La data de_, Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu a întocmit referatul justificativ pentru instituirea măsurilor asigurătorii (f.218-221), iar în baza acestuia a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ (f.216-217).

Din cuprinsul acesteia rezultă că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din_, s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații de plată constând în măsura complementară a confiscării sumei de 566.014 lei, rezultată din vânzare.

În cuprinsul deciziei, s-a reținut că în condițiile în care există indicii/elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, respectiv valoarea creanțelor fiscale totale stabilite în sumă de_ lei, este necesară instituirea măsurilor asigurătorii.

Din conținutul actului rezultă că necesitatea instituirii măsurilor asigurătorii a fost motivată pe faptul că creanța fiscală stabilită reprezintă suma dobândită prin efectuarea unei activități de comerț fără îndeplinirea condițiilor stabilite de lege și că, suma determinată de organele de control ca dobândită în baza acestei activități este mai mare decât cea declarată de societate, existând pericolul ca aceasta să se sustragă de la plata acestei obligații. Cu privire la îndeplinirea măsurilor asigurătorii, s-a menționat că acestea vizează combina J. Deere Type T660 S/N: IZOT660, cu valoarea rămasă de 856.777,55 lei, iar în cazul în care valoarea bunului nu este îndestulătoare pentru acoperirea creanței, sechestrul asigurător se va institui asupra mijloacelor fixe înscrise în registrul imobilizărilor.

Potrivit art. 129 alin. 2 din OG 92/2003 se dispun măsuri asigurătorii sub forma sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietatea debitorului, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Rezultă, deci că pentru a se justifica instituirea acestei măsuri, trebuia să se dovedească existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.

Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală înțelege să facă această dovadă prin diferențele mari între sumele declarate de societatea contestatoare ca provenind din achiziționarea produselor cerealiere în baza formularului care nu este acceptat de prevederile legale în vigoare și cele stabilită de inspectorii fiscali ca dobândită din efectuarea aceleași activități și pentru care s-a dispus confiscarea conform prevederilor art. 3 din legea nr. 12/1990 republicată.

Contestatoarea a depus la dosar situațiile financiare la_, cuprinzând datele informative din care rezultă că nu a avut restanțe la plata datoriilor către buget (f.48-56).

Însă, verificând referatul justificativ și procesul verbal încheiat cu ocazia controlului, instanța constată că au fost vizate achizițiile de cereale de la persoane fizice efectuate în perioada 11.01._14, perioada în care contestatoarea nu a înregistrat corect sumele ce proveneau din această activitate, acesta fiind motivul pentru care inspectorii antifraudă au constatat existența unor diferențe între sumele constatate ca provenind din această activitate și cele declarate de societate la AJFP M.. Rezultă de aici că, deși contestatoarea își achită la timp obligațiile către buget, nu face declarațiile în mod corect, motiv pentru care s-a apreciat că există pericolul ca contestatoarea să se sustragă de la plata acestor obligații.

Suma de plată stabilită prin procesul verbal de stabilire și sancționare a contravențiilor ca supusă confiscării este de_ lei, sumă care, în opinia instanței justifică existența pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, fiind astfel îndeplinită condiția impusă de art. 129 alin. 2 din OG 92/2003, care prevede dispunerea măsurilor asigurătorii. Totodată, pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea reiese din însăși situația de fapt reținută de inspectori, constând în aceea că societatea contestatoare, pentru desfășurarea unei activități fără respectarea condițiilor legale este ținută să plătească nu numai amenda contravențională instituită în sarcina sa, dar și să plătească întreaga valoare rezultată din activitatea desfășurată, acest motiv fiind pertinent pentru luarea măsurilor asigurătorii.

Obligația de plată a sumei confiscate a fost înscrisă în Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/11.07.2014, care chiar dacă nu constituie titlu executoriu fiind contestat, constituie conform art. 110 alin. 3 Cod procedură fiscală, titlu de creanță, astfel încât organele fiscale prin sechestrul asigurător au urmărit protejarea dreptului de creanță și asigurarea privilegiului în concurs cu alți eventuali creditori ai contestatoarei.

După ce titlul de creanță ce individualizează creanța va dobândi caracter executoriu, urmează să se procedeze conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală privind executarea silită sau dacă va fi anulat prin hotărâre definitivă, urmează să se procedeze la ridicarea sechestrului asigurător instituit potrivit art. 130 din Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, este mai mult decât suficient că există un titlu prin care se individualizează creanța fiscală pentru ca în vederea asigurării executării să se aplice o măsură asigurătorie, de natura măsurilor asigurătorii fiind faptul ca respectiva creanță fiscală să nu fie scadentă.

Cu alte cuvinte, la data emiterii deciziei exista o minimă justificare pentru aplicarea măsurilor asigurătorii, cel puțin ca o aparență de drept.

Cât privește anularea proceselor verbale de sechestru aplicate în temeiul dispoziției contestate, instanța reține că nu s-au invocat motive popririi.

Faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor prin care s-a individualizat creanța pentru care măsurile asigurătorii au fost instituite, a fost anulat prin hotărârea Judecătoriei Tg M., nu are nici un efect asupra prezentei cauze. În prezenta cauză, instanța analizează dacă la momentul instituirii și aplicării măsurilor asigurătorii erau sau nu îndeplinite condițiile legale pentru luarea acestor măsuri și, deci, verifică legalitatea acestor măsuri în raport de acel moment, iar anularea actului ce constituie justificarea luării măsurilor asigurătorii conduce la ridicarea măsurilor în temeiul prev. art. 130 Cod procedură fiscală.

În concluzie, instanța va respinge contestația în tot ca neîntemeiată, inclusiv, față de prev. art. 453 Cod procedură civilă, cererea privind obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestația formulată de contestatoarea ., cu sediul în Șăulia, ., jud. M.,înregistrată la ORC sub nr. J_ având CUI_, cont bancar RO96 VBBU 2511 MS08 5597 2701 deschis la Volksbank Luduș, reprezentată prin administrator I. D., împotriva intimatelor AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în sector 5, București, ., și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., .. 7, jud. B. și sediul ales în Tg-M., .. 1-3, jud. M., la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., având CUI_ și cont RO75 TREZ_X_ deschis la Trezoreria B., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Tîrgu M..

Pronunțată potrivit art. 396 alin.2 Cod procedură civilă, azi, 29 iunie 2015.

PREȘEDINTE

C. S. A. R.

GREFIER

S. C.

Fiind plecată din instanță, semnează

Grefier-șef, I. M. C.

Redactat: C.S.A.R.

tehnoredactat: S.C.

_ ; 5 exemplare.