Plângere contravenţională. Sentința nr. 3274/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3274/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 3274/2015
:
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA T. M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3274/2015
Ședința publică din data de 25 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: K. K.
Pe rol judecarea cererii formulate de petentul C. K. în contradictoriu cu intimatul M. T. M. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data 19.06.2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.12.2014, sub nr._, petentul C. K. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. T.-M. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/08.12.2014 și pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii aplicate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat, că la data de 08.12.2014 i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 100 lei, pentru o presupusă încălcare a prevederilor art. 26, ca aplicare a HCML nr. 197/2007, sancționată de art. 29 din HCML nr. 197/2007.
De asemenea, petentul a apreciat că nu au fost respectate cerințele de legalitate cerute de art. 16 din O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd în mod explicit mențiunile pe care procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității.
În acest sens a arătat că, având în vedere jurisprudența C.E.D.O., pentru dovedirea stării de fapt, sunt aplicabile regulile probatorii specifice procesului penal, astfel încât sarcina probei revine agentului constatator, fiind ținut să facă dovada celor reținute în actul de control întocmit.
Totodată a arătat că, sub aspectul legalității actului sancționator agentul constatator nu a făcut dovada săvârșirii faptei contravenționale conform art. 181 alin. (1) din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, nefiind menționate în procesul verbal întocmit datele de identificare ale aparatului foto, condițiile în care s-a făcut înregistrarea, respectiv condițiile tehnice funcționale specifice blocului înregistrator, iar pe de altă parte a învederat că fapta a fost greșit încadrată juridic.
Concluzionând, a menționat că procesul verbal întocmit nu a fost semnat nici de către el și nici de vreun martor.
În drept a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 218/2002, art. 189-190 NCPC și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiunea a depus copia procesului verbal . PC, nr._/08.12.2014 (f.6), adresă primită de la intimat (f. 7), plic (f.8).
La data de 12.02.2015 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, menținerea procesului verbal atacat și a sancțiunii aplicate, precum și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a învederat că petentul la data de 08.12.2014 nu a respectat prevederile art. 26 alin. (1) din HCLM nr. 197/2007/M.
Cu privire la legalitatea procesului verbal întocmit a arătat că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de către art. 15 – 19 din OG nr. 2/2001/M.
În continuare intimata a făcut trimitere la jurisprudența C.E.D.O., conform căruia, a fost respectată proporționalitatea dintre fapta comisă și sancțiunea aplicată, în speță fiind aplicată minimul amenzii prevăzut de lege.
În ceea ce privește faptul că procesul verbal nu a fost semnat de către contravenient și de un martor, intimata a arătat că în conformitate cu art. 13 alin. (1) coroborat cu art. 19 din OG nr. 2/2001, nu se poate invoca excepția nulității absolute sau relative a unui proces verbal pe acest temei, nefiind prevăzută expres de lege vreo sancțiune în acest sens.
Totodată a arătat că la momentul de față, nu există nici un text de lege care să reglementeze obligativitatea omologării aparatului foto.
Cu privire la latura subiectivă a contravenției, intimatul a arătat că fapta a fost săvârșită cu intenție, deoarece petentul a prevăzut, urmărit și acceptat rezultatul contravențional prin oprirea voluntară într-un loc interzis de lege.
În concluzie a învederat că potrivit dispozițiilor art. 1169 și art. 129 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cât și potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, și în acord și cu practica C.E.D.O, procesul verbal ca act administrativ se bucură de prezumția relativă de legalitate atunci când fapta contravențională este constată personal de către agenții constatatori.
În drept s-a invocat dispozițiile O.G. nr 2/2001 –republicată și HCLM nr. 197/2007.
În probațiune a depus copii după adresa nr. 758/27.01.2015 (f.15), adresa nr._/09.12.2014 (f.16), procesul verbal de constatare a contravenției (f.17), planșă foto(f.18), raport agent (f.19), dispoziția n 1130/29.03.2013 (f.20-21), adresă nr. 6106/08.06.2015 (f.33-34).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesului verbal de contravenție PC nr._/08.12.2014 (fila 6) încheiat de agenți constatatori ai intimatului M. Tg. M. – Direcția Politia locală, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 100 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de articolul 26 alin. 1 din H.C.L.M. nr.197/2001.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că la data de 11.10.2014, ora 15.30, petentul a oprit si staționat voluntar autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe ., in stația taxi stânjenind prin aceasta activitatea de taximetrie.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Din probele administrate în cauză reiese că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia dintre cele ce este necesar a fi analizate din oficiu de către instanță.
În ceea ce privește criticile de nelegalitate cu privire la procesul verbal atacat, instanța retine că, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007. Instanța apreciază că fapta a fost descrisă în mod cuprinzător in procesul verbal, fiind indicat totodată numele si calitatea agentului constatator si datele de identificare ale contravenientului, iar neindicarea ocupației si a locului de munca al acestuia nu este de natura sa îi producă vreo vătămare.
De asemenea, nici încheierea procesului verbal in lipsa contravenientului si in lipsa unui martor nu este de natura sa atragă nulitatea procesului verbal, aceasta modalitate fiind permisă de art. 19 din OG nr. 2/2001 modificata, iar dreptul la apărare al contravenientului este garantat prin posibilitatea formulării prezentei cereri.
În privința temeiniciei, instanța reține însă că din probele administrate nu a rezultat ca petentul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Astfel, din cuprinsul plângerii rezulta ca petentul nu neagă calitatea sa de proprietar al autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, însă neagă că ar fi condus el acest autovehicol, susținând că starea de fapt din procesul verbal atacat nu corespunde realității.
Pe de alta parte, instanța are in vedere si faptul ca răspunderea contravențională este o răspundere personală, neputându-se răspunde pentru fapta altuia. Astfel, din singura calitate de proprietar al autovehicolului, nu se poate atrage responsabilitatea acestuia in materie contravențională pentru faptele săvârșite de alte persoane prin folosirea respectivului autovehicol. Este adevărat că instituirea contravenției in discuție a avut drept scop împiedicarea persoanelor de a încălca regulile de conviețuire socială specifice unei societăți civilizate (care cuprind inclusiv obligata de a nu opri sau staționa cu autovehicolul decât in locuri special amenajate, cu achitarea tarifelor de parcare corespunzătoare, dacă e vorba de o parcare cu plată). Acest fapt nu poate însă să genereze sancționarea proprietarilor acelor autovehicole care au staționat cu încălcarea regulii de conduită menționate fără ca agentul constatator să verifice și să stabilească în concret identitatea persoanei care se face vinovată, aceasta putând fi sau nu proprietarul respectivului autovehicol. Textul legal nu îl are in vedere pe proprietar, ci persoana care a efectuat efectiv manevra de oprire/staționare.
În aceste condiții, instanța constată că fapta reținută de agent a constat în aceea de a opri și staționa cu autoturismul, în zona de aplicare a hotărârii de consiliu local. In aceste condiții intimatul ar fi trebuit sa fie în măsură să dovedească că fapta descrisă in procesul verbal atacat a fost săvârșită de către contravenient, in sens contrar devine pe deplin aplicabilă prezumția de nevinovăție, garanție a unui proces echitabil.
Pentru a decide în acest sens instanța are în vedere jurisprudența constantă a CEDO, care a statuat în sensul aplicării în materie contravențională a tuturor garanțiilor prevăzute în materie penală de art. 6 din Convenție.
Trebuie menționat, având în vedere faptul că art. 47 din OG 2/2001 prevede că dispozițiile textului de lege se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă – fapt ce presupune între altele că sarcina probei revine petiționarului – faptul că atât Convenția cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg impun judecătorului român obligația de a face aplicarea directă și prioritară față de dreptul intern a acestora în cursul soluționării cauzei deduse judecății. Ținând cont de faptul că, prin modificarea OG nr. 2/2001 si reintroducerea prin art. 9 raportat la art. 39 1 a posibilității transformării sancțiunii amenzii in obligarea la munca in folosul comunității, se poate trage concluzia ca in materie contravențională, așa cum este aceasta reglementata in dreptul român, acuzațiile care se aduc contravenientului pot fi asimilate cu acuzațiile in materie penala și prin urmare, acest fapt atrage aplicarea prezumției de nevinovăție si cu privire la contravenient. Această prezumție, ca orice prezumție relativă legală, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cadrul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Având în vedere considerentele expuse, reținând că intimatul nu a reușit să facă dovada celor menționate în procesul verbal atacat, planșa foto depusă la f. 18 din dosar dovedind numai oprirea autovehicolului, nu și identitatea persoanei, instanța urmează să admită prezenta plângere și dispună anularea actului atacat ca netemeinic si exonerarea petentului de la plata amenzii de 100 lei aplicata prin procesul verbal atacat.
In temeiul art. 453 C. proc. civ. obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 20 lei reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contraventionala formulata de catre petentul C. K. ( CNP_.), domiciliat in comuna V., ., jud. M. in contradictoriu cu intimatul M. TG: M.- DIRECTIA POLITIA LOCALĂ, cu sediul in Tg. M., .. 9, jud. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/08.12.2014 întocmit de intimat si pe cale de consecință:
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/08.12.2014 întocmit de intimat și exonerează petentul de sancțiunile aplicate.
Obligă intimatul la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 20 lei reprezentând taxa de timbru.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Tg. M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 c. proc. civ. la data de 25.06.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. L. B. | K. K. |
Red.ALB
Tehnored.
4 ex.-13.08.2015
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 3271/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3276/2015.... → |
|---|
