Contestaţie la executare. Sentința nr. 3778/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3778/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 3778/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR nr._
Sentința civilă nr. 3778/2015
Ședința publică din data de 29 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. M. G.
GREFIER: C. Elianne B.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulate de către contestatoarea S.C. A.P.A. V. Mureșului S.A. cu sediul în Tîrgu M., .-29, jud. M., cu număr de înregistrare la Registrul Comerțului J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimații B.E.J. R. P., cu sediul în Tîrgu M., ., .. 42, jud. M., C. RO_ și C. I., cu domiciliul în Tîrgu M., .. 46, ., având ca obiect contestație la executare.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 08.07.2015, când instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 15.07.2015, iar ulterior pentru azi 29.07.2015.
INSTANȚA,
Deliberând cu privire la cauza de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.03.2015, sub nr._, contestatoarea . SA, în contradictoriu cu intimații B. P. R. și C. I., a formulat contestație la executare prin care a solicitat să dispună admiterea contestației la executare, admiterea contestației la executare formulate și în consecință, anularea încheierii din 16.02.2015 a B. R. P. emisă în dosarul execuțional nr. 44/E/2015
de stabilire a cheltuielilor de executare și a actelor de executare subsecvente, îndeplinite în vederea executării silite a sumelor stabilite cu acest titlu, urmată de stabilirea unui onorariu raportat la complexitatea dosarului și la munca efectiv depusă de executorul judecătoresc.
În motivare, contestatoarea a arătat că, prin Decizia nr. 192/R din 25.09.2012 pronunțată în dosarul nr._/320/2010 al Tribunalului Specializat M. a fost admis recursul declarat de creditorul C. I. împotriva hotărârii de primă instanță, Sentința civilă nr. 8055/26 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Tg.-M., și s-a admis cererea introductivă cu consecința obligării acesteia la restituirea unor bunuri mobile predate în baza unui proces verbal încheiat între părți încă în anul 1999 constând în: motor electric 75 kw, motor electric 75 kw, - mașină tocat carne inox, - aruncător cereale 2 buc și malaxor 4 cuve inox. IMPORTANT sub aspectul soluționării prezentei contestații la executare este împrejurarea că reclamantul avea cunoștință de faptul că aceste bunuri nu mai există încă la data sesizării instanței de judecată.
Astfel cum se reține și prin motivarea deciziei care constituie titlul executoriu „Judecătoria reține în continuare că potrivit susținerilor reclamantului coroborate cu declarația martorului T. I., cele 5 bunuri au fost expuse spre vânzare în curtea pârâtei timp de vreo câțiva ani după ce le-a predat, iar în urmă cu 5 - 7 ani a remarcat că acele bunuri nu mai erau în curte (răspuns la întrebarea 17 din interogatoriu). În plus, reclamantul recunoaște că la momentul introducerii acțiunii cunoștea faptul că toate bunurile au fost vândute, conform răspunsului la întrebările 15 și 19 din interogatoriu. ... Așadar, reclamantul știa faptul că bunurile predate a căror restituire o solicită în prezenta acțiune nu se mai află în posesia pârâtei, fiind vândute. „ (pag. 2-3 din decizia mai sus, referită)”
A arătat contestatoarea că așadar, cu atât mai mult trebuia să cunoască creditorul acest aspect la data sesizării executorului judecătoresc și stabilirea onorariului acestuia raportat la munca de depus în cursul soluționării dosarului execuțional.
Or, în temeiul art. 890 Cod proc civ., activitatea executorului judecătoresc se limitează la încheierea, și aceasta la sediul acestuia, în baza procesului verbal solicitat de la subscrisa, a unui simplu proces-verbal prin care să constate inexistența bunurilor și ca atare, imposibilitatea predării acestora: „în cazul în care predarea silită a unui bun a devenit imposibilă din cauza distrugerii, ascunderii sau deteriorării acestuia ori a altor asemenea împrejurări, executorul va consemna aceasta într-un proces-verbal întocmit în condițiile art.1880, și totodată va dispune, prin încheiere, încetarea executării silite."
Cu toate acestea, prin Încheierea din 16.02.2015 a B. R. P. emisă în dosarul execuțional nr. 44/E/2015 a fost stabilit un onorar în sumă de 2480 sau 6200 leI.
După cum s-a arătat în practica judiciară, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, și nu sa constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor, în detrimentul debitorului urmărit.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însă în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei si a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate si munca prestata.
Cu toate ca onorariul stabilit de executorul judecătoresc se încadrează în prevederile art. l din Ordinul nr.2.550 /2006 privind onorariile minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești si cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, se poate constata ca acesta este exagerat de mare raportat la actele îndeplinite de către executorul judecătoresc în vederea punerii în executare a titlului executoriu mai sus referit.
Aceasta cu atât mai mult cu cât onorariul stabilit, respectiv de 5000 lei (fără TVA aferent) constituie onorariul maxim, stabilit pentru persoanele juridice în cazul unor executări silite complexe și anevoioase.
Or, în cauza de față activitatea executorului judecătoresc se limitează la încheierea la sediul acestuia, în baza procesului verbal solicitat de la subscrisa, a unui simplu proces-verbal prin care să constate inexistența bunurilor și ca atare, imposibilitatea predării acestora.
În drept a invocat prev. art. 711 și urm. Cod proc. civ.
Intimatul B. P. R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulata de către debitoare ca si nefondată.
În motivare a arătat că, contestația la executare este vădit netemeinica, onorariul executorului judecătoresc este pe deplin justificat.
Pe lângă faptul ca onorariul stabilit a rămas la valoare minima de 2000 lei+TVA, tocmai pe motivul imposibilității de predare.
Insa, debitoarea solicita diminuarea onorariului invocându-si propria culpa in neexecutarea hotărârii si proporționalitatea activității depuse. Așa cum arata art.669 al.2 c.pr.civ. reducerea onorariului executorului judecătoresc si al avocatului, pot fi diminuate proporțional cu activitatea depusa de aceștia daca debitorul a executat obligația de îndată sau in termenul arătat prin lege. In speța, debitorul nu numai ca nu a executat obligația ce i se incuba, dar a si prezentat o dovada a imposibilității de predare foarte discutabila, respectiv un proces-verbal
încheiat intre reprezentanții societății debitoare prin care constata lipsa acestora in loc de facturi si chitanțe privind înstrăinarea așa cum este normal ..
Pe de alta parte, art.669 al. 4 C.pr.civ. invocat de către debitoare, se refera la cheltuielile de executare efective (taxe timbru, taxe TP, deplasări, comisioane, etc.) si nu la onorariul executorului judecătoresc acesta făcând obiectul tratării la art.669 al.2 C.pr.civ. Si chiar daca ar fi, debitoarea nu are rațiune pentru care cere clementa in reducerea onorariului, atât timp cat nu și-a îndeplinit obligația sau atât timp cat nu a oferit voluntar creditorului plata compensatorie la valoarea cu care a primit aceste bunuri in regim de consignație.
Onorariul executorului judecătoresc stabilit la valoarea de 2000 lei +TVA, se afla sub jumătatea maximului acordat prin OMJ nr.2550/C/2006 cu modificări aduse prin OMJ nr.2561/C/2012 prevăzut in anexa la pct.2 la valoarea de 5200 lei (la care se adaugă tva) pentru debitor persoana juridica si ne aflam in prezenta unui debitor care nu si-a îndeplinit obligația insa solicita facilitați. Cu acestea, consideră ca a răspuns contestației, solicită judecarea în lipsa si respingerea contestației.
În drept, a invocat art.205, art.669 al. 4 Cod proc .civ.
În probațiune s-au depus la dosar: somație de executare (f.4), încheierea executorului judecătoresc (f. 5), adrese (f.6), decizia nr.192/R a Tribunalului Specializat M. (f.16-18), copie CI (f.20), extras de cont (f.46).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Încheierea emisă la data de 16.02.2015 în dosarul execuțional nr. 44/E/2015 al B. Romuluis P., s-a stabilit onorariul executorului judecătoresc în mod diferențiat după cum urmează:
- la suma de 2.000 lei + TVA în cazul în care debitorul se conformează somației de a preda bunurile în termenul arătat și achită suma datorată.
- la suma de 5.000 lei + TVA în cazul în care debitorul nu se conformează somației în termenul arătat, fiind necesară declanșarea procedurii silite privind predarea silită mobiliară
Pornind de la prevederile art. 711 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, se poate realiza o distincție între (I) contestația la executare propriu-zisă – prin intermediul căreia se contestă executarea silită însăși, precum și orice act de executare, săvârșit cu prilejul executării silite, solicitându-se instanței anularea întregii executării sau a actului nelegal, și, (II) contestația la titlu – atunci când se contestă însuși titlul executoriu, dar nu în ceea ce privește valabilitatea sa în fond, ci numai înțelesul, întinderea și aplicarea sa.
Din criticile aduse prin intermediul contestației la executare executării silite inițiate împotriva contestatoarei . SA, rezultă fără echivoc că, instanța este investită să soluționeze o contestație la executare propriu-zisă, drept pentru care în prezentul cadru procesual, vor fi analizate respectarea condițiilor procedurale cu privire la îndeplinirea actului contestat, fără a fi analizate aspectele legate de temeinicia titlului executoriu contestat.
În ceea ce privește criticile aduse încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare, instanța urmează a reține că prevederile actului de executare menționat sunt în concordanță cu dispozițiile art. 669 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cu care „partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop”, dar și cu prevederile alin. 4 ale aceluiași articol, potrivit căruia „sumele ce urmeaza a fi platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii”.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, se reține că prin încheierea atacată, executorul judecătoresc a stabilit alternativ cuantumul acestuia, în funcție de comportamentul ulterior al debitoarei în executarea obligației de predare a bunurilor mobile care face obiectul titlului executoriu.
De asemenea se mai reține că sumele stabilite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc, reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, iar potrivit dispozițiilor cuprinse în Anexa 1 pct. 2 din Ordinul ministrului justiției nr. 2550/C/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect predarea de bunuri mobile, onorariul executorului nu poate depăși plafonul de 5.200 lei (fără TVA) în situația debitorului persoană juridică.
În cauză, se constatată că onorariul executorului judecătoresc stabilit potrivit încheierii din data de 16.02.2015 emisă în dosarul execuțional nr. 44/E/2015, la suma de 5.000 lei la care se adaugă TVA, a fost determinat prin aplicarea corectă a dispozițiilor din Ordinul ministrului justiției nr. 2550/C/2006. În această situație instanța apreciază că nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului.
Față de cele arătate, instanța apreciază că executorul judecătoresc în mod corect a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare constând în onorariul executorului judecătoresc, datorate de debitoare în ipoteza în care aceasta neconformându-se somației în termenul arătat, este necesară declanșarea procedurii silite privind predarea silită mobiliară.
Nu același lucru se poate susține și în situația vizată de prima ipoteză, respectiv de cea în care debitoarea se conformează somației de a preda bunurile în termenul arătat și achită suma datorată, nemaifiind necesară îndeplinirea altor acte de executare. Onorariul stabilit de către executorul judecătoresc la suma de 2000 lei + TVA, este în discordanță cu dispozițiile art. 669 alin 2 teza III Cod proc civ, potrivit cărora în situația în care debitorul somat a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte cheltuielile decât pentru actele de executare efectiv îndeplinite precum și onorariul executorului judecătoresc proporțional cu activitatea depusă de acesta.
Aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate se face în strânsă legătură cu cele ale alineatului 4 ale aceluiași articol, care arată că sumele stabilite de executorul judecătoresc pot fi cenzurate de către instanța de judecată în condițiile art. 451 alin 1 și 2 Cod proc civ, atunci când valoarea acestora este vădit disproporționată în raport cu complexitatea activității desfășurate de executorul judecătoresc.
Față de cele arătate, instanța va reduce cheltuielile reprezentând onorariu executorului judecătoresc datorate de către debitoare în ipoteza în care aceasta se conformează somației, predă bunurile mobile în termenul arătat și achită suma datorată de la suma de 2000 lei + TVA la suma de 1.000 lei + TVA, apreciind că astfel se respectă principiul proporționalității cu activitatea prestată și cu complexitatea dosarului execuțional.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța va admite în parte contestația la executare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 719 alin 1 Cod proc civ să modifice încheierea emisă de B. P. R. la data de 16.02.2015 în dosar execuțional nr. 44/E/2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare, în sensul diminuării onorariului executorului judecătoresc de la suma de 2000 lei + TVA la suma de 1000 lei+ TVA, perceput pentru situația în care debitoarea se conformează somației, predă bunurile mobile în termenul arătat și achită suma datorată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea . V. Mureșului SA cu sediul în Tîrgu M., .-29, jud. M., cu număr de înregistrare la Registrul Comerțului J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimații B.E.J. R. P., cu sediul în Tîrgu M., ., .. 42, jud. M., C. RO_ și C. I., cu domiciliul în Tîrgu M., .. 46, ..
Modifică încheierea emisă de B. P. R. la data de 16.02.2015 în dosar execuțional nr. 44/E/2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare, în sensul diminuării onorariului executorului judecătoresc de la suma de 2000 lei + TVA la suma de 1000 lei+ TVA, perceput pentru situația în care debitoarea se conformează somației, predă bunurile mobile în termenul arătat și achită suma datorată.
Respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 C., azi 29.07.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
M. M. G. | C. ELIANNE B. |
Red. M.M.G.
Tehnored. L.M.
4ex./11.09.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4084/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3815/2015. Judecătoria... → |
|---|
