Plângere contravenţională. Sentința nr. 4069/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4069/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 4069/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4069/2015
Ședința publică de la 23 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul MD I. SRL în contradictoriu cu intimatul M. T., INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale și reține cauza în pronunțare cu privire la această excepție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.06.2015, petenta S.C. MD I. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul ISCTR, a solicitat:
- În principal
- Anularea Procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._, din data de 15.05.2015;
- Anularea tuturor sancțiunilor, principale și complementare, aplicate prin procesul-verbal atacat;
- Restituirea amenzii achitate în cuantum de 300 lei;
- În subsidiar
- Înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului
- Obligarea intimatei la pata cheltuielilor de judecată
În motivarea cererii formulate, s-au arătat, în esență, următoarele:
Șoferul a respectat timpii de odihnă prevăzuți de lege.
Agentul constatator a citit în mod eronat informațiile.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei, astfel încât nu au avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni.
Nu a fost menționat niciun martor asistent.
Intimatul are sarcina probei
In drept, au fost invocate:
- Art. 16, 19, 31 din OG 2/2001
- Art. 174, 453 Cod Procedură Civilă din 2010
- OG 37/2007
- Regulamentul nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (CE)
Pentru dovedirea celor susținute, s-a solicitat încuviințarea și administrarea următoarelor mijloace de probă:
- Înscrisurile depuse la dosarul cauzei
Cererea a fost legal timbrată, fiind atașată dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat:
- respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale
În motivarea întâmpinării formulate, intimata a arătat, în esență, următoarele:
Cand procesul verbal de contravenție este încheiat în lipsa contravenientului, cum este în cazul de fata, este de la sine inteles ca petenta nu a putut formula obiecțiuni iar agentul constatator nu a fost în culpa de a nu îi oferi posibilitatea exercitării dreptului respectiv.
De altfel, prin plangerea formulata petenta a avut posibilitatea formulării oricăror obiecțiuni, lucru pe care l-a și făcut înlăturandu-se astfel posibilitatea nașterii vreunei vătămări ireparabile.
Lipsa martorului la încheierea procesului verbal de contravenție nu constituie motiv de nulitate, dacă potrivit art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2001 în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-au consemnat motivele care au dus la încheierea actului sancționator în acest mod.
Din examinarea procesului verbal de contravenție ce face obiectul prezentei cauze, se observa ca la rubrica « alte mențiuni » la lit. b) se precizeaza motivul lipsei martorului, respectiv « nu s-a putut identifica nici un martor la fata locului decât alt agent constatator care, potrivit OG nr. 2/2001 nu poate semna în calitate de martor ».
In ceea ce privește fondul cauzei, cere să se constate că fapta concret reținută în sarcina petentei prin procesul verbal de contravenție nu este practic contestată de către aceasta, care nu afirmă nici un moment că ar fi îndeplinit condiția impusa de lege.
Așadar petenta invoca un apărarea sa culpa propriului prepus, or potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans. nimeni nu poate invoca în apărare culpa imputabilă siesi.
Apreciază că agentul constatator a descris fapta contravențională cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei contravenționale reținute în cadrul procesului verbal.
Constatarea inspectorului de trafic se materializeaza într-un act care se bucura de o prezumție relativa de legalitate și veridicitate (prezumție care poate fi combătută prin administrarea probei contrare), acest act fiind supus controlului judecătoresc.
Deci nu se poate vorbi de prezumții de arbitrariu, subiectivism sau rea-intentie, din moment ce constatările abaterilor săvârșite în trafic rutier, în ceea ce privește domeniul transportului rutier, au la baza neprezentarea anumitor documente.
Prin intermediul acestor controale efectuate în trafic, este verificata repartizarea pauzelor astfel încât sa se prevină conducerea abuziva, întrucât presiunile economice și concurenta din domeniul transporturilor rutiere au condus la nerespectarea de către firmele de transport a unor norme, în special a celor legale de timpul de conducere și odihna stabilite prin Regulamentul (CE) 561/2006 sau Acordul A.E.T.R., întrucât infracțiunile și fraudele caracteristice pun în pericol siguranța rutiera și sunt inacceptabile, din motive concurentiale, pentru firmele care respecta aceste norme.
Nerespectarea timpului de odihna prezintă un grad de pericol social sporit, întrucât activitatea conducătorului auto, activitate de conducere, repaus și odihna care este obligatorie și cuprinsa în prevederile OG 37/2007 și Acordul AETR, iar ignorarea acestora poate avea consecințe grave în ceea ce privește siguranța rutiera.
Nerespectarea perioadelor de conducere și de odihna sunt considerate fapte contravenționale cu un pericol social mare, deoarece nerespectarea acestora pune în pericol atât siguranța circulației cât și pe cea a participanților la traficul rutier.
Oboseala la volan și neodihna sunt principalele cauze a accidentelor rutiere, astfel legiuitorul a considerat oportun sa legifereze activitatea de conducere și odihna, impunând conducătorilor auto sa efectueze pauze și perioade de odihnă pentru a nu fi afectată siguranța circulației.
Condiția producerii unui preiudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanta asupra individualizării sancțiunii contravenționale.
Precizăm că aplicarea sancțiunii s-a făcut cu respectarea prevederilor 13, 14. 16(5)(6) și 17. 19 și 25-27 din OG. Nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
In drept, au fost invocate:
- Regulamentul Comunitatii Europene (CE)nr.3821/’85 mod. și completat cu Regulamentul (CE) nr.561/2006;
- Decizia CE 959/2009 ;
- HG 1088/2011;
- OG 26/2011;
- OG 37/2007;
- OMTI 980/2011;
- OG 27/2011 ;
- Regulamentul (CE) nr.l.071/2009 ;
- Regulamentul (CE) 1.072/2009;
- Regulamentul (CE) 1.073/2009.
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei.
Petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat, în esență, următoarele:
Își menține în totalitate poziția procesuala prezentata în cuprinsul plângerii.
A fost în imposibilitate de a formula orice fel de obiecțiuni cu privire la procesul-verbal încheiat.
Agentul constatator a reținut starea de fapt în mod eronat, citind diagramele în mod total greșit.
Simpla mențiune că nu s-a putut identifica niciun martor ia fața locului, decât alt agent constatator nu poate fi reținută ca fiind un motiv suficient.
Intimata, în mod eronat, consideră că petenta nu ar fi contestat fapta reținută în cuprinsul procesului - verbal și că ar fi invocat culpa propriului prepus.
În niciun moment nu a invocat culpa angajatului, cu atât mai mult cu cât fapta nu există.
Din analiza datelor descărcate din cardul conducătorului auto se poate observa foarte ușor faptul că acesta a respectat timpii de odihnă.
Activitatea șoferului a fost analizată și în data de 26.04.2015, de către autoritățile engleze. Având în vedere că ambele state se raportează la Regulamentul (CE) nr. 561/2006 din 15 martie 2006, este mai mult decât curios cum, cu privire la aceeași perioadă și, autoritățile engleze să constate că nu există nicio încălcare, iar agentul constatator român să procedeze la amendarea petentei
Argumentele preponderente ale pârâtei, din cuprinsul întâmpinării sunt redundante, aceasta rezumându-se la a preciza, de o manieră teoretică și fără nicio legătură cu speța de față, motivele pentru care legiuitorul național și cel unional au procedat la reglementarea timpilor de conducere și odihnă.
Pe parcursul procesului:
- a fost ridicată din oficiu excepția necompetenței teritoriale
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-M. instanța consideră că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Excepția necompetenței teritoriale este o excepție de procedură întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu și dilatorie deoarece admiterea acesteia duce la întârzierea judecării cauzei pe fond prin declinarea acesteia în favoarea instanței competente.
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 129 alin.2 pct.3 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Potrivit art. 130 Cod procedură civilă, necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Potrivit art. 32 alin. 2 OG 2/2001 plângerea contravențională împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Astfel, instanța reține că în materia plângerii contravenționale este consacrată o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în raza căreia contravenientul a săvârșit fapta, ceea ce presupune că excepția necompetenței teritoriale are un caracter absolut.
Prin procesul-verbal .>ISCTR nr._/15.05.2015 petenta a fost sancționată pentru săvârșirea unei fapte contravenționale pe raza loc. C., jud. M..
Având în vedere că locul săvârșirii contravenției este loc. C., jud. M., care se află în circumscripția Judecătoriei Luduș, competența de soluționare a prezentei plângeri contravenționale aparține Judecătoriei Luduș.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-M., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduș și va dispune trimiterea dosarului la această instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu M., excepție invocată de instanță din oficiu.
ÎN CONSECINȚĂ
Declină competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Luduș.
Dispune trimiterea dosarului la această instanță.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER M. M. |
Red/Tehnored.A.A.
4 ex/29.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4096/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4074/2015. Judecătoria... → |
|---|
