Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Sentința nr. 1224/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1224/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1224/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1224
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier B.-R. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . reprezentată prin primar în contradictoriu cu intimatul G. D., având ca obiect înlocuire amendă cu muncă în folosul comunității .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 131 Cod procedură civilă raportat la art. 9 alin. (3) din OG nr. 2/2001, instanța verifică din oficiu competența generală, materială și teritorială, constatând că este competentă cu soluționarea cauzei sub toate aspectele.
Potrivit art. 238 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la 1 termen.
În conformitate cu dispozițiile art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța încuviințează probele cu înscrisurile de la dosar și cu interogatoriul intimatului, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Instanța constată imposibilitatea administrării probei cu interogatoriul intimatului, având în vedere lipsa acestuia, deși a fost legal citat cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, sub sancțiunea prevăzută de art. 358 Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă instanța, considerându-se lămurită, declară încheiată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.01.2015, petenta . în contradictoriu cu intimatul G. D., a solicitat:
- Înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 120 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției .>CC nr._/13.07.2009 cu sancțiunea obligării la prestarea unei munci în folosul comunității
Petenta, în motivarea cererii formulate, în esență, a arătat că în urma actelor de executare silită efectuate în vederea recuperării sumelor datorate cu titlu de amendă contravențională s-a constatat că debitorul nu deține bunuri urmăribile și nu realizează venituri susceptibile de poprire, astfel încât nu există posibilitatea executării silite.
În drept, au fost invocate:
- art. 9 alin. 3, art. 39 alin. 1 și art. 39 ind. 1 din OG 2/2001,
- Decizia ICCJ 7/2010 pronunțată în recurs în interesul legii
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței, deși a fost legal citat.
Pe parcursul procesului:
- s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Starea de fapt
Prin procesul verbal de constatare a contravenției .>CC nr._/13.07.2009 intimatului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 120 lei.
Agentul constatator a comunicat procesul verbal Primăriei ., jud. M. în vederea dării în debit a intimatului cu cuantumul amenzii aplicate.
Deși s-au făcut demersuri în vederea recuperării debitului, se arată că intimatul nu obține venituri și nu deține în proprietatea sa bunuri care să poată fi executate silit.
În drept
Potrivit art. 9 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, În cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
Art. 9 din OG 2/2001 stabilește că prestarea unei activități în folosul comunității poate fi stabilită numai prin lege și numai pe o durată ce nu poate depăși 300 de ore.
Potrivit art. 391 din OG 2/2001, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată.
În cazul în care contravenientul, citat de instanță, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore.
Având în vedere dispozițiile art. 391 din OG 2/2001 și art. 9 din OG 2/2001, rezultă că nivelul maxim al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității este de 50 ore pentru fiecare act sancționator, fără însă ca sancțiunea cumulată, de exemplu în cazul mai multor procese verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, să poată depăși 300 ore.
Potrivit art. 3 din OG 55/2002, privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității se execută după programul de muncă ori, după caz, programul școlar al contravenientului, pe o durată …, de maximum 3 ore pe zi, iar în zilele nelucrătoare de 6 - 12 ore pe zi.
În cazul în care contravenientul are posibilitatea să execute sancțiunea în fiecare zi din cursul săptămânii, iar autoritățile publice locale, prin persoanele împuternicite, pot asigura supravegherea activității contravenientului, durata maximă de lucru nu poate depăși 12 ore pe zi.
Conform art. 2 din OG 55/2002 activitatea în folosul comunității se prestează în domeniul serviciilor publice, pentru întreținerea locurilor de agrement, a parcurilor și a drumurilor, păstrarea curățeniei și igienizarea localităților, desfășurarea de activități în folosul căminelor pentru copii și bătrâni, al orfelinatelor, creșelor, grădinițelor, școlilor, spitalelor și al altor așezăminte social-culturale, iar potrivit art. 13 din același act normativ în toate situațiile, instanța stabilește prin hotărâre natura activităților ce vor fi prestate de acesta în folosul comunității, pe baza datelor comunicate de primarul localității în care contravenientul își are domiciliul sau reședința, ținând seama de aptitudinile sale fizice și psihice, precum și de nivelul pregătirii profesionale.
Potrivit art. 2 pct. 1 din Convenția nr. 29 din 18 iunie 1930 privind munca forțată sau obligatorie, termenul «muncă forțată sau obligatorie» va însemna orice muncă sau serviciu pretins unui individ sub amenințarea unei pedepse oarecare și pentru care numitul individ nu s-a oferit de bunăvoie.
În sfera acestui concept nu sunt cuprinse, potrivit art. 2 pct. 2 lit. b) din Convenție, orice muncă sau serviciu făcând parte din obligațiile civice normale ale cetățenilor unei țări pe deplin independentă și nici muncile mărunte de la . în interesul direct al colectivității de către membrii acesteia, munci care deci pot fi considerate ca obligații civice normale ce revin membrilor colectivității, cu condiția ca populația însăși sau reprezentanții săi direcți să aibă dreptul să se pronunțe asupra justeței acestor munci, potrivit art. 2 pct. 2 lit. e) din Convenție.
Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, stabilind la art. 8 paragraful 3 alin. a) că nimeni nu va putea fi constrâns să execute o muncă forțată sau obligatorie, precizează la alin. b) că: alineatul a) al prezentului paragraf nu poate fi interpretat ca interzicând, în țările în care anumite infracțiuni pot fi pedepsite cu detențiunea însoțită de munca forțată, executarea unei pedepse de muncă forțată, pronunțată de un tribunal competent.
Prin urmare, față de pactele și tratatele internaționale de referință în materie la care România este parte, prestarea unei activități în folosul comunității constituie una dintre sancțiunile contravenționale principale prevăzute de alin. (2) al art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, alături de avertisment și amendă.
Prestarea unei activități în folosul comunității se aplică în urma constatării încălcării unor dispoziții legale, în scopul de a sancționa și a contribui la educarea și reabilitarea contravenientului care nu are resurse bănești suficiente pentru a achita o amendă contravențională.
Faptul că munca prestată în cadrul acestei pedepse are un caracter gratuit nu determină calificarea sa ca muncă forțată, ci constituie elementul de constrângere al pedepsei în cauză, prin intermediul căreia se tinde spre corectarea și reeducarea contravenientului.
Tot astfel, lipsa acordului contravenientului la aplicarea acestei sancțiuni nu poate fi interpretată ca determinând calificarea ca muncă forțată a conduitei impuse prin actul de sancționare.
Având în vedere natura juridică și scopul măsurii în cauză, solicitarea acordului pentru aplicarea sa ar avea ca efect lipsirea de eficiență a sancțiunii aplicate pentru comiterea unei fapte antisociale, cu consecința încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituția României, în conformitate cu care, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.
Sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității este unica posibilitate de a sancționa o persoană lipsită de resurse materiale, dar care comite fapte din sfera ilicitului contravențional, fiind singura pedeapsă care nu se răsfrânge în mod negativ asupra situației materiale a celui sancționat.
Prin urmare, conduita persoanei căreia i se aplică sancțiunea contravențională a prestării unei activități în folosul comunității nu se încadrează în sfera sintagmei "muncă forțată" și nu încalcă art. 42 din Constituție.
Cu privire la cererea formulată
Din economia textelor legale menționate se desprinde aprecierea conform căreia sancțiunea amenzii poate fi înlocuită cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității în cazul în care contravenientul nu dispune de mijloacele necesare achitării integrale a amenzii aplicate, iar în urma demersurilor făcute de organul de executare al creanțelor bugetare a rezultat imposibilitatea executării silite a acestei creanțe.
Având în vedere că din materialul probator administrat, petentul a făcut dovada imposibilității executării silite a contravenientului, instanța apreciază cererea ca fiind întemeiată, urmând a o admite.
Dispozițiile art.9 alin. 3 se coroborează cu cele ale art. 39¹ din O.G. nr. 2/2001, articol cuprins in cap. V din O.G. nr. 2/2001, referitor la executarea sancțiunii contravenționale.
Instanța reține ca înlocuirea sancțiunii amenzii cu prestarea unei activități dispusă în baza art. 9 alin. 3 și art. 39¹ ține de executarea contravențiilor și poate fi dispusă de instanță, indiferent dacă sancțiunea prestării activității în folosul comunității este sau nu prevăzută ca și sancțiune alternativă cu amenda în actul normativ care sancționează fapta reținută în sarcina contravenientului, dacă sunt îndeplinite condițiile arătate în art.39¹, și anume contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și, cel mai important, nu există posibilitatea executării silite a sancțiunii.
Ca atare, în situația în care este posibilă executarea silită a contravenientului (mobiliară, imobiliară, prin poprire, etc.) sancțiunea amenzii nu poate fi înlocuită de instanță cu munca în folosul comunității.
Însă, în situația în care nu există posibilitatea executării silite a contravenientului, iar actul normativ care sancționează fapta reținută în sarcina acestuia nu prevede această sancțiune, sancțiunea amenzii nu ar putea fi executată în nici un mod și, fiind creanță bugetară, s-ar prescrie în termen de 5 ani, funcția sancționatoare a contravenției nu ar mai exista.
Instanța reține că nu aceasta a fost intenția legiuitorului, chiar dacă dispozițiile legale în materia sancțiunilor sunt oarecum confuze, iar dispozițiile din art. 39¹ din O.G. nr. 2/2001 privesc executarea sancțiunilor, iar cele din O.G. nr. 55/2002 stabilesc, printre altele, modul general al aplicării sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, stabilind dreptul de a aplica aceasta sancțiune principală în favoarea exclusivă a instanțelor.
În temeiul dispozițiilor art. 13 din O.G. nr. 55/2002, având în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 7/20.09.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța va dispune obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de aptitudinile sale fizice și psihice, precum și de nivelul pregătirii profesionale, respectiv la efectuarea unui număr de 12 ore de muncă în folosul comunității.
Cheltuieli de judecată
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de:
- petentul ., JUD. M., C._, cu sediul în ., jud. M., ., în contradictoriu cu
- intimatul G. D., CNP_, cu domiciliul în ., jud. M., .
ÎN CONSECINȚĂ
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 120 lei aplicată prin procesul verbal . nr._/13.07.2009, cu prestarea de către intimat a unei activități în folosul comunității pe durata a 12 ore.
Activitatea în folosul comunității se prestează în domeniul serviciilor publice, pentru întreținerea locurilor de agrement, a parcurilor și a drumurilor, păstrarea curățeniei și igienizarea localităților, desfășurarea de activități în folosul căminelor pentru copii și bătrâni, al orfelinatelor, creșelor, grădinițelor, școlilor, spitalelor și al altor așezăminte social-culturale, ținând seama de aptitudinile fizice și psihice ale intimatului, precum și de nivelul pregătirii sale profesionale.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul M. în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER B.-R. I. |
Red. AA/Tehn. AA/4 ex./24.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1235/2015. Judecătoria... | Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 1222/2015.... → |
|---|
