Plângere contravenţională. Sentința nr. 1244/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1244/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1244/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1244
Ședința publică din data de 18.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M. G.
GREFIER: S. M. P.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de către petentul R. A., cu domiciliul în Tg. M., ., nr. 30, jud. M., în contradictoriu cu Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M.-Biroul Rutier Tg.M., cu sediul în Tg. M., ., jud. M..
În lipsa părților.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2015, astfel cum a fost consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 04.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând cu privire la cauza de față constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 04.12.2014 petentul R. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ M., anularea procesului - verbal . nr._/ 22.11.2014, ca netemeinic și nelegal; a exonerarea acestuia de la plata amenzii aplicate și a înlătura sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul verbal . nr._/ 22.11.2014 s-a reținut faptul că pe data de 22 noiembrie 2014, la ora 18,55, în localitatea Târgu M., petentul a condus auto marca Volvo cu nr. de înmatriculare TOTYI 1, pe . direcția Tg.-M. - Cristești, iar la trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare din partea dreaptă pe sensul său de mers. Fapta săvârșită este prevăzută ca și contravenție de art.135/h din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002/R și sancționată de art. 100/3/b din OUG nr. 195/2002R, faptă pentru care i s-a aplicat amendă în sumă de 360 lei; 4 puncte-amendă, în valoare de 360 lei; suspendarea dreptului de a conduce pt. 30 de zile.
Petentul consideră că procesul - verbal încheiat este netemeinic si nelegal deoarece cele consemnate în procesul - verbal atacat corespund doar parțial realității. A arătat că este adevărat că, pe data de 22 noiembrie 2014, la ora 18,55, în localitatea Târgu M., a condus autoturismul Volvo cu nr. de înmatriculare TOTYI 1, pe . direcția de mers Tg.- M. – Cristești, însă nu corespunde realității faptul că nu a acordat prioritate de trecere vreunui pieton angajat în traversarea străzii, având în vedere faptul că, în momentul în care traversa trecerea de pietoni, nu se afla nicio persoană pe trecerea de pietoni sau angajată în traversarea străzii.
Având în vedere că, cele consemnate în procesul - verbal de contravenție nu corespundeau realității, petentul a refuzat să semneze procesul - verbal întocmit, dar în procesul - verbal de contravenție nu s-a menționat motivul pentru care, procesul verbal este semnat de către martorul asistent K. F., care de fapt este un taximetrist și care nu poate confirma „ fapta contravențională” ci doar faptul că, petentul a refuzat să semneze procesul - verbal.
Petentul a mai menționat și faptul că, procesul - verbal atacat nu cuprinde motivul pentru care procesul - verbal nu este semnat de către acesta, dat fiind că, potrivit prevederilor art. 19 din OG nr.2/2001 - (1) procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde datele personale din actul de identitate al martorului si semnătură acestuia.
Pentru motivele arătate, petentul a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului-verbal . nr._/ 22.11.2014 ca fiind netemeinic și nelegal, exonerarea acestuia de la plata amenzii aplicate și înlăturarea sancțiunii suspendării dreptului de a conduce pt.30 de zile, și totodată obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept petentul a invocat prevederile O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă a depus materialul probator constând în raportul agentului constatator întocmit la data de 21.12.2014, procesul verbal de contravenție, și dovada comunicării și cazier auto al petentului (f. 14-18)
În probațiune s-au administrat: copia procesului verbal atacat (f. 5), adresa nr. 418/22.12.2014 cu înscrisurile anexate acesteia (f. 13-18), declarație martor (f. 26).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data 22.11.2014 de către agentul constatator al intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei și i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 22.11.2014, a condus auto marca VOLVO cu nr, de înmatriculare TOT YI 1, iar la trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător din dreptul stației peco OMV, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare din partea dreaptă a sensului său de mers.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Din actele dosarului, rezultă faptul că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută dintre cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță, prevăzute de O.G. nr. 2/2001.
Procesul-verbal nu a fost semnat spre luare la cunoștință de către petent, refuzul acestuia de a semna procesul verbal fiind certificat de martorul asistent K. F..
În contextul reglementărilor arătate, fapta petentului de a nu acorda prioritate pietonului angajat în traversarea regulamentară a străzii, pe trecerea de pietoni marcată corespunzător, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, raportat la dispozițiile art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal atacat se reține că in contextul în care petentul, în mod constant a negat săvârșirea faptei, iar intimatul nu a fost în măsură să dovedească existența faptei contravenționale, devine pe deplin aplicabila prezumția de nevinovăție, garanție a unui proces echitabil. Pentru a decide în acest sens instanța are în vedere jurisprudența constanta a CEDO, care a statuat în sensul aplicării în materie contravenționala a tuturor garanțiilor prevăzute in materie penala de art. 6 din Convenție.
Trebuie menționat, având în vedere faptul că art 47 din OG 2/2001 prevede că dispozițiile textului de lege se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă – fapt ce presupune între altele că sarcina probei revine contestatorului - faptul că, atât dispozițiile Convenției cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, se impun judecătorului român, care are obligația de a face aplicarea directă și prioritară față de dreptul intern a acestora, în cursul soluționării litigiilor deduse în fața sa. Pe această linie de idei, trebuie avut în vedere faptul că noțiunea de „ materie penală” este una autonomă în jurisprudența Curții de la Strasbourg care nu se confundă cu sensul atribuit de dreptul intern materiei penale.
Pentru calificarea unei materii ca fiind penală, Curtea de la Strasbourg utilizează trei criterii alternative și anume: a) calificarea din dreptul intern al statului în cauză, b) natura faptei incriminate și c) natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Ori de câte ori norma din dreptul intern a cărei încălcare constituie contravenție, întrunește cel puțin unul dintre criteriile reținute în jurisprudența Curții de la Strasbourg, respectiv se adresează tuturor cetățenilor, iar nu numai unui grup de persoane în considerarea unui statut anume pe care îl au membrii săi, iar sancțiunea prevăzută are caracter preventiv și represiv, atunci norma respectivă intră în domeniul penal al Articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a avea importanță gravitatea pedepsei. Că este așa, o dovedește cu prisosință decizia dată la CEDO – cauza A. c. României - unde deși Curtea a reținut că închisoarea contravențională nu mai are aplicabilitate a statuat că depenalizarea materiei contravenționale nu poate avea ca efect crearea unei situații mai puțin favorabile pentru autorii faptelor decât dacă aceste fapte erau în continuare incriminate penal. Prin urmare se impune respectarea tuturor exigențelor art 6 din Convenție inclusiv a garanției fundamentale – prezumția de nevinovăție - care protejează individul în fața posibilelor abuzuri ale autorităților. Curtea subliniază odată în plus importanța acestei garanții într-o materie care poate fi calificată drept penală, garanție care are rolul de a restabili echilibrul între autorii prezumați ai unor acțiuni interzise și autoritățile care au sarcina de a urmări și sancționa aceste fapte.
Aceste criterii conturate în jurisprudența CEDO se regăsesc și în cazul contravențiilor privind circulația pe drumurile publice, ele având o adresabilitate generală și un rol preventiv și punitiv. Deci și în cazul de față, acuzația adusă petentului este de natură penală și prin urmare atrage aplicarea prezumției de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cadrul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
În cauza de față, intimatul, legal citat a propus ca singura probă procesul verbal de contravenție atacat, deși avea posibilitatea producerii de dovezi, fie prin înregistrarea contravenției, fie prin indicarea în calitate de martor chiar a persoanei despre care se afirmă că era angajată în traversare.
Instanța reține că în contextul în care, autospecialele poliției folosite în cadrul misiunilor de control și supraveghere al traficului rutier sunt dotate cu aparatura tehnică necesară înregistrării segmentelor de trafic, intimatul nu se mai poate prevala de prezumția de temeinicie a procesului verbal, care operează atunci când fapta este constatată de agentul constatator cu propriile simțuri. Cu alte cuvinte, se reține faptul că atunci când agentul constatator are la îndemână mijloacele tehnice și legale necesare înregistrării unei fapte contravenționale, trebuie să uzeze de acestea, pentru a putea fi înlăturată orice suspiciune cu privire la percepția eronată a faptelor constatate, care de altfel are o probabilitate substanțială de a se produce, atunci când aprecierea realității înconjurătoare se face pe baza simțurilor umane.
Mai mult, în completarea celor arătate, în cauza de față se reține că astfel cum s-a probat, petentul a fost oprit în trafic de către agenții constatatori la o distanță de aproximativ 500 metri de trecerea de pietoni, astfel încât acestuia i s-a înlăturat orice posibilitate de a identifica în trafic martori oculari care să ateste veridicitatea susținerilor sale.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că procesul verbal atacat în cauza de față, nu poate face dovada prin el însuși a temeiniciei acuzațiilor aduse petentului astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care joacă în favoarea acestuia, motiv pentru care, admițând plângerea formulată, instanța urmează să dispună anularea procesului verbal ca netemeinic întocmit.
În aplicarea dispozițiilor art. 453 coroborate cu cele ale art. 9 Cod proc civ, instanța va lua act de faptul că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul R. A., având CNP_, cu domiciliul în Tg. M., ., nr. 30, jud. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.11.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M. - Biroul Rutier Tg. M., cu sediul în Tg. M., ., jud. M..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției ._ încheiat în data de 22.11.2014 de către intimat.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei.
Ia act de faptul că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 C., azi 18.03.2015.
PREEȘEDINTE | GREFIER |
M. M. G. | S. M. P. |
Red.M.M.G.
Tehnred.S.M.P.
4.ex/18.05.2015.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1217/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1716/2015. Judecătoria... → |
|---|
