Obligaţie de a face. Sentința nr. 4596/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4596/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 4596/2015
ROMANIA
JUDECATORIA TARGU-M.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4596
Ședința publică din 14.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. S. P.
GREFIER: C. M. D.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamantul M. TG-M. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, prin primar în contradictoriu cu pârâții NEȘAN G. și NEȘAN M., având ca obiect obligație de a face.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 30.09.2015, când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, 14.10.2015, când după deliberare, instanța a pronunțat următoarea încheiere.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 27.11.2014, sub nr._ reclamantul M. Tg.-M.-Dircția Poliția Locală, a solicitat în contradictoriu cu pârâții N. G. și N. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la . în temeiul prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991, republicată, desființarea construcțiilor realizate fără autorizație de construire, la imobilul Târgu-M., ./1, jud. M..
În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 19.11.2014, în urma verificărilor efectuate la fața locului, mai exact la imobilul situat în mun.Tîrgu-M., ./1, proprietatea pârâților, aceștia au realizat fără a deține autorizație de construire o extindere prin ocuparea unei suprafețe de aproximativ 2,50x3,00 m, respectiv din uscătoria comună a blocului de la aceeași adresă, au realizat un perete de aproximativ 2,50 m înălțime x 3,00 m lungime din B.C.A., prin creare acces din apartamentul proprietate personală spre uscătorie, mărind astfel suprafața din locuință.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, se prevede expres că „Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel", iar la alin. 2:
„Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii".
Reclamantul menționează faptul că lucrările constatate la fața locului se supun procedurii de autorizare instituită de lege, nefiind vorba doar de lucrări prevăzute ca excepții la art. 11, din Legea nr. 50/1991/R, ci lucrări de extindere, amenajare și mansardare, astfel că pârâții nu au respectat prevederile art. 3, alin. 1, lit. a și lit. h, din Legea nr. 50/1991/R „Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru (a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora. Mai arătăm că există planșe foto în vederea dovedirii stării de fapt, respectiv în vederea demonstrării veridicității săvârșirii faptei contravenționale menționată în procesul verbal.
De altfel, scopul Legii nr. 50/1991 - republicată, este asigurarea interesului general privind urbanismul și amenajarea teritoriului, precum și protecția mediului, iar pentru protejarea acestor obiective activitățile de construire de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii, iar contravenientul să suporte sancțiunile prevăzute de lege.
În acest context, în lumina textului de lege incident, instanța este chemată să constate neîndeplinirea măsurilor dispuse în termenul stabilit și să oblige contravenientul la executarea acestora .
Reclamantul a precizat cu privire la competența instituției sale, anume conform prevederilor art. 8 din Legea poliției locale nr. 155/2010 prin care:
"În domeniul disciplinei în construcții și al afișajului stradal, poliția locală are următoarele atribuții: a) efectuează controale pentru identificarea lucrărilor de construcții executate fără autorizație de construire sau desființare, după caz, inclusiv a construcțiilor cu caracter provizoriu; b) efectuează controale pentru identificarea persoanelor care nu respecta autorizația de executare a lucrărilor de reparații ale părții carosabile si pietonale; c) verifica respectarea normelor legale privind afisajul publicitar, afisajul electoral si orice altă formă de afisaj/reclama, inclusiv cele referitoare la amplasarea firmei la locul de desfășurare a activității economice; d) participa la acțiunile de demolare/dezmembrare/dinamitare a construcțiilor efectuate fără autorizație pe domeniul public sau privat al unitatii/subdiviziunii administrativ-teritoriale ori pe spatii aflate în administrarea autorităților administrației publice locale sau a altor instituții/servicii publice de interes local, prin asigurarea protecției perimetrului si a libertății de acțiune a personalului care participă la aceste operațiuni specifice;
e) constată, după caz, conform atribuțiilor stabilite prin lege, contravențiile privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții si înaintează procesele-verbale de constatare a contravențiilor, in vederea aplicării sancțiunii, serului compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean, primarului unității administrativ-teritoriale ori al sectorului municipiului București in a cărui raza de competenta s-a săvârșit contravenția sau persoanei împuternicite de aceștia."
De asemenea, reclamantul arată că, în pofida faptului că proprietarii imobilului au fost somați prin adresa nr. 6739/24.07.2014, aceștia au manifestat pasivitate în îndeplinirea unei obligații impuse de autoritățile administrației publice, ignorând astfel dispozițiile legale incidente în materie, întrucât nici până la aceasta dată nu au obținut autorizația de construire. Prin urmare, având în vedere dispozițiile actelor normative incidente în speță și temeinicia faptelor mai sus arătate, solicită instanței să dispună în sensul celor solicitate.
În drept și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art. 205(2) din C.proc.civ., ale Legii nr. 50/1991 - republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construire și ale O.G. nr. 2/2001 - republicată.
Conform art. 223, 411 alin. 1, pct.2 din C. pr. civ., solicită ca judecarea cauzei să se facă și în lipsa.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii în totalitate.
În motivare au arătat că, 1981 s-au mutat cu chirie în apartamentul cu nr. 1 situat la parterul blocului nr. 4 din .> Uscătoria blocului avea perete comun cu camera mică și baia. Uscătoria era la acea dată un focar de infecție: o murdărie de nedescris prin care mișunau șobolanii, au igienizat atât uscătoria cât și subsolul blocului, de unde veneau mirosuri grele, au pus sfori și mai multe familii au început să o folosească pentru uscarea rufelor. La un moment dat un vecin a adus în încăpere o motocicletă pentru a o repara și se ștergea pe mâini cu rufele întinse la uscat. În urma discuțiilor cu locatarii au propus să facă un perete în interiorul uscătoriei și să folosească în scop personal acea încăpere în suprafața de 7 mp (2,60X2.70), fiecare locatar cedându-le fără pretenții cota lor de 0,468 mp. Condiția era ca ei să zugrăvească casa scării iar porțiunea rămasă din uscătorie în afara celei ocupate de ei să fie folosită de restul locatarilor pentru păstrarea bicicletelor și a cărucioarelor. Pârâții au menționat că toți proprietarii din scară și-au exprimat acordul cu intențiile lor.
În 1991, când au cumpărat apartamentul și au construit zidul, suprafețele comune nu puteau fi cumpărate, deoarece nu toți locatarii își cumpăraseră apartamentele.
De asemene, arată că în 19 noiembrie 2001 s-au interesat de demersurile legale necesare pentru cumpărarea spațiului respectiv, dar deoarece nu toți locatarii aveau intabulate apartamentele, acesta nu putea fi vândut. La data respectivă au întocmit un tabel cu semnăturile locatarilor din acel moment care își exprimau acordul.
De la data efectuării modificării, toate contribuțiile au fost calculate și achitate corespunzător unui apartament cu 3 camere, deși suprafața efectivă era mai mică decât a unui astfel de apartament.
Totodată, au menționat că au fost posesori de bună credință a suprafeței în cauză și au avut posesie netulburată până în iulie 2014, când au fost reclamați de vecina de la . acea încăpere în scop personal.
Fiind vară, cu perioadă de concedii s-au prezentat la poliția locală și au solicitat o prelungire a timpului acordat pentru .>
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care au subliniat și reiterat în esență susținerile formulate în acțiunea introductivă.
În probațiune au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: adrese (f.4,), confirmare de primire (f.5), contract de vânzare cumpărare nr.5198/1991 (f.6), copie CI (f.8), proces verbal (f.9), dispoziția nr.130/2013 a Municipiului Tg.-M. (f.10), planșa foto (f.12), declarație (f.21), tabel nominal cu locatarii imobilului din litigiu (f.22,43).
A fost audiat martorul G. R. fila 38 din dosar.
Reclamantul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a Direcției Poliției Locale întrucât această instituție funcționează în structura organizatorică a Municipiului Târgu M. cu atribuții și competențe expres stabilite de Legea nr. 155/2010R cu referire expresă la art. 1 din același act normativ și HGR 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului Cadru de organizare și funcționare a poliției locale.
Prin urmare reclamantul a considerat faptul că, în cauza dedusă judecății această instituție justifică dreptul de a avea calitatea de reclamant, respectiv legitimare procesuală activă întrucât raportat la prevederile art. 32 din Legea 50/1991, republicată, din economia cărora rezultă în esență, prerogativa organului care a aplicat sancțiunea de a sesiza organele judiciare pentru a dispune după caz încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; desființarea construcțiilor realizate nelegal și în considerarea Dispoziției nr. 1130/29.03.2013, emisă de Primarul Mun. Târgu M., privind unele măsuri în domeniul circulației și semnării actelor la Direcția Poliția Locală, cu referire expresă la pct. 8 din anexa acestui act administrativ.
De asemenea a mai arătat că, există precedent judiciar, în cauze care au făcut obiectul dosarului nr._, nr._/320/2012 de competența Judecătoriei Târgu M., având același obiect respectiv obligație de a face, fără a fi reținută lipsa calității procesuale active a reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de ordine publică, de fond, peremptorie și absolută.
Potrivit art. 36 Cod procedură civilă calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, așadar în identitatea între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului pretins (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
În prezenta cauză, instanța constată faptul că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la . privire la lucrările de construcție executate sau, în caz de neconformare, la desființarea construcției realizate fără autorizație de construire, în temeiul art. 32 din Legea nr. 51/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții: ”în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.”
Iar, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 ”o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.”
Asfel, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. (1), raportate la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, instanța constată că acestea oferă, în primul rând, legitimitate procesuală activă doar organului care a aplicat sancțiunea contravențională, astfel numai acesta poate sesiza (în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991) instanța judecătorească pentru ca aceasta să dispună încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Or, în prezenta cauză, reclamantul nu a aplicat pârâților vreo sancțiune contravențională ca urmare a încălcării de către aceștia din urmă a dispozițiilor Legii nr. 50/1991, constatând că acestor nu li se mai pot aplica sancțiuni contravenționale întrucât a intervenit prescripția și, pe cale de consecință, nu a încheiat vreun proces-verbal de constatare a contravenției.
Instanța reține că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 32 și art. 28 din Legea nr. 50/1991, părțile vizate de aceste prevederi legale sunt agentul constatator al contravenției, pe de o parte și contravenientul care a încălcat dispozițiile Legii nr. 50/1991, pe de altă parte.
Cu privire la acest aspect, instanța constată că atâta vreme cât reclamantul nu a avut calitatea de agent constatator al contravenției, întrucât în cauză nu se poate vorbi de existența vreunui proces-verbal de constatare a contravenției, nu poate avea nici calitate procesuală activă pentru formularea prezentei acțiuni în temeiul art. 32 din Legea nr. 50/1991.
Pentru motivele mai sus învederate, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție invocată de instanță din oficiu și va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâții, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. TG. M. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, excepție invocată din oficiu de instanță.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. TG. M.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, CUI_, cu sediul în Târgu M., .. 9, jud. M., în contradictoriu cu pârâții NEȘAN G. CNP_ și NEȘAN M. CNP_, ambii cu domiciliu în mun. Târgu M., ., ., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
G.-S. P. | C. M. D. |
Red. G.S.P.
5 ex/13.10.2015.
Tehnord.L.M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4595/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
