Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Hotărâre din 26-10-2015, Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 4780/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
ORDONANȚA NR. 4780
Ședința publică din 26 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PRȘEDINTE: I. A. N.
GREFIER: M.-E. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de creditoarea D. B. Romania SRL, în contradictoriu cu debitorul T. G.-M., având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 26.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea având ca obiect ordonanță de plată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.09.2015 sub nr._, creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitorul T. G. M. a solicitat pronunțarea unei ordonanțe prin care acesta din urmă să fie obligat la plata sumei de 5.864,49 lei reprezentând debit restant, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta acțiune.
În fapt, s-a arătat că la data de 14.07.2015 s-a emis somație de plată de către reclamantă prin care a înștiințat debitoarea ca în termen de 15 zile de la primirea sau lăsarea acesteia la sediul debitorul să achite suma de 5.864,49 lei.
Creditoarea arată în continuare că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale concretizate prin facturi, rămânând de achitat diferența de 5.864,49 lei. Faptul că debitorul a semnat facturile, valorează recunoașterea debitului din partea acestuia, dar nu s-as conformat obligației de a achita plata integral.
Creditoarea mai arată în continuare că la data de 14.04.2015, debitorul și-a asumat obligația de plată a facturii fiscale nr._ din 17.11.2014, până la data de 30.06.2015, în tranșe lunare, prin declarația nr-273/14.04.2015, obligație care nu a fost respectată în întregime, achitând doar suma de 597 lei din suma de 6.461,49 lei, prevăzută în declarație.
Conform art.1041 din NCPC, s-a făcut și comunicarea somației debitorului la data de 14.07.2015, acesta semnând confirmarea de primire prin înmânare la data de 22.07.2015. Creanța fiind certă lichidă și exigibilă, creditoarea a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată în sarcina debitorului căruia să i se pună în vedere a achita suma de 5.864,49 lei.
În drept, art. 1013 și urm. din NCPC.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Se constată depuse la dosar următoarele înscrisuri:dovadă achitare taxă de timbru(f.3), factura fiscală (f.4-6), copie CI debitor (f.7), declarație (f. 8), set înscrisuri(f.9-11).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Conform art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Prin urmare, raporturile contractuale dintre părți sunt guvernate de dispozițiile cod civil 2011.
Din punct de vedere procedural, având în vedere data sesizării instanței, respectiv 03.09.2015, se va aplica procedura prevăzută pentru ordonanța de plată reglementată de art. 1013 – 1024 din noul Cod de procedură civilă.
Referitor la domeniul de aplicare a procedurii simplificate, conform dispozițiilor art. 1013 din noul Cod de procedură civilă, aceasta se aplică acelor creanțe care sunt certe, lichide și exigibile și reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatate printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Ca și condiție prealabilă de admisibilitate, instanța reține că potrivit art. 1014 din noul Cod de procedură civilă, anterior sesizării instanței, creditorul este obligat să transmită debitorului o somație, prin scrisoare recomandată și confirmare de primire, prin care să îi pună în vedere să achite debitul pretins.
La data de 14.07.2015 s-a emis de creditoare somație de plată prin care a înștiințat debitoarea ca în termen de 15 zile de la primirea sau lăsarea acesteia la sediul debitorul să achite suma de 5.864,49 lei (fila 11), confirmarea de primire fiind datată 21.07.2015 (f. 9-10), astfel încât procedura prealabilă prevăzută de art. 1015 Cod proced. civilă a fost îndeplinită în cauză.
Pe fondul cauzei, se reține că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale sub forma unui contract de vânzare-cumpărare, în baza căruia a fost emisă factura depusă la dosar (f. 4), datată 07.11.2014, factură recepționată sub semnătură de debitor. Faptul că debitorul a semnat facturile emise de creditoare, valorează recunoașterea debitului din partea acestuia, însă acesta nu s-a conformat obligației de a achita plata integral.
La data de 14.04.2015, debitorul prin declarație autentificată sub nr. 273/14.04.2015 la BNP B. A. L. (f. 8), și-a asumat obligația de plată a facturii fiscale nr._ din 7.11.2014, până la data de 30.06.2015, în tranșe lunare, obligație care nu a fost respectată în întregime, achitând doar suma de 597 lei din suma de 6.461,49 lei, recunoscută în declarație.
În ceea ce privește creanța pretinsă împotriva debitorilor, instanța va face analiza condițiilor privind caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia.
În conformitate cu dispozițiile art. 662 din noul Cod de procedură civilă, creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, dar, având în vedere că în prezenta cauză nu este vorba despre o cauză privind executarea silită, actul juridic reprezentând cauza dreptului de creanță nu trebuie să fie el însuși titlu executoriu, deoarece un asemenea act poate fi pus în executare, fiind lipsită de interes cererea creditorului pentru obținerea unui alt titlu. Așadar, creanța certă trebuie să rezulte din însuși actul de creanță, în prezenta cauză, certitudinea creanței rezultând din contractul încheiat între părți coroborat cu facturile fiscale emise în baza acestuia și a relațiilor contractuale stabilite între părți.
Factura comercială are natura juridică a unui înscris sub semnătură privată care face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, însă în condițiile în care factura este acceptată la plată de către destinatar ea face dovadă și împotriva acestuia în ceea ce privește existența actului juridic și executarea operațiunii care constituie obiectul ei. Acceptarea poate fi expresă prin semnarea sau ștampilarea facturilor de către persoana împuternicită în acest sens de către pârât sau poate fi tacită, dacă rezultă cu certitudine din acte sau fapte ale acesteia.
În speță, instanța apreciază că factura care formează obligația de plată pretinsă de către creditor în contra debitorului a fost acceptată la plată în mod expres, prin declarația autentificată sus-menționată.
Conform art. 662 alin. 3 din Codul de procedură civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
În prezenta cauză, lichiditatea creanței este dată de suma specificată pe factura în discuție, depusă la dosar, a cărei plată a fost efectuată doar parțial de debitor, conform recunoașterii acestuia.
Potrivit art. 662 alin. 4 din Codul de procedură civilă, creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Și această condiție este îndeplinită în prezenta cauză, conform mențiunii de pe factură, care arată că data emiterii facturii corespunde cu data scadenței, respectiv 7.11.2014.
Cu privire la aceste pretenții, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile impuse de procedura simplificată, raportat la principiul forței obligatorii a contractului (art. 1270 Cod Civil), prin urmare creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Instanța mai are în vedere și faptul că debitorul a fost decăzut din dreptul de depune întâmpinare, ca urmare a nerespectării termenului de formulare a acesteia. În consecință, se vor avea în vedere dispozițiile art. 1019 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă, care permit instanței să interpreteze că nedepunerea întâmpinării poate fi considerată drept o recunoaștere a pretențiilor pretinse, pentru că aplicarea sancțiunii decăderii se subscrie acestei situații.
Astfel, analizând ansamblul probelor depuse la dosarul cauzei, instanța va admite cererea de chemare în judecată, reținând că reclamantul creditor are împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 5.864,49 lei cu titlu de debit principal reprezentând cuantum facturi neachitate.
În conformitate cu dispozițiile art. 1021 alin. 3 din Codul de procedură civilă, va stabili un termen de plată de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța are în vedere dispozițiile art. 453 din noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora „partea care a pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată”. Ca atare, dată fiind culpa procesuală a debitorului în declanșarea prezentului litigiu și cererea expresă a celeilalte părți, instanța îl va obliga pe aceasta la plata către creditor a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată la fila 3.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta-creditoare . SRL, cu sediul în localitatea Sâncraiu de M., ., jud. M., J_, C. RO_, în contradictoriu cu pârâtul-debitor Tamașan G. M., CNP_, cu domic. în ., . nr. 119, jud. Maramureș și în consecință
Dispune obligarea pârâtului-debitor să achite în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei către reclamanta creditoare suma de 5.864,49 lei.
Dispune obligarea pârâtului debitor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei către reclamanta creditoare, în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei.
Executorie de drept.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată în condițiile art. 396 al. 2 Cod proced. civilă, la data de 26.10.2015.
P. GREFIER
I. A. N. M. E. M.
Red. IAN.
Tehnored. I.M.
08.12.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4596/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 4742/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
