Plângere contravenţională. Sentința nr. 1229/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1229/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1229/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1229
Ședința publică de la 18.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier B.-R. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M.-BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.03.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință fiind amânată pronunțarea pentru data de 18.03.2015 când, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.01.2015, petentul Páll C., în contradictoriu cu intimatul I. M., a solicitat ca instanța să dispună:
- anularea Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției .>CP nr._/12.01.2015
Petentul, în motivarea cererii formulate, a arătat următoarele:
Cele reținute în procesul-verbal nu sunt reale
În momentul în care a intrat pe trecerea de pietoni nu se afla nicio persoană angajată în traversarea drumului, ci doar două persoane care se aflau în apropiere
Aceste aspecte pot fi confirmate de martorul M. Elemer care se afla în autobuz, în partea din față
În drept, cererea nu a fost motivată.
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei.
- Depunerea înregistrării video
- martorul M. Elemer
Cererea a fost legal timbrată, fiind atașată dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat:
- Respingerea plângerii ca neîntemeiată
În motivarea întâmpinării formulate, intimatul a arătat următoarele:
Cele reținute de agentul constatator au fost constatate de acesta prin propriile simțuri
Petentul nu a făcut dovada unei stări contrare celei reținute în procesul-verbal.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu
- Înregistrarea video
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv:
- Cazierul contravențional din care rezultă că petentul a mai fost sancționat anterior pentru alte 12 fapte.
- Raportul agentului constatator
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat următoarele:
În momentul apropierii sale de trecerea de pietoni, pietonul nici măcar nu era angajat pe trotuar pentru a traversa
Dacă ar fi văzut pietonul ar fi oprit
Pe parcursul procesului:
- A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea video
- A fost respinsă proba cu audierea martorului propus de petent întrucât aceasta nu era utilă cauzei
- A fost audiat petentul cu privire la starea de fapt care a arătat că nu era niciun pieton pe trecere, iar acesta a apărut abia după ce dumnealui a trecut de marcaj
Analizând toate aspectele și împrejurările cauzei, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării prezentului litigiu, instanța reține următoarele:
Procesul verbal atacat
Prin procesul verbal . nr._/12.01.2015, s-au reținut următoarele:
În 12.01.2015, ora 16:07, a condus autobuzul marca Iveco cu nr. de înmatriculare_ pe Bld. 1 Decembrie 1918 înspre Centru, iar la trecerea de pietoni din dreptul magazinului Ș. nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare prin loc permis semnalizat corespunzător prin marcaje și indicator rutier.
A fost filmat cu aparatul video din dotare.
În procesul verbal atacat s-a reținut săvârșirea faptelor contravenționale prevăzute de:
- art. 135, lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1361/2006), respectiv Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere … pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.;și sancționate de art. 100 alin. 3, lit. b din OUG 195/2002, respectiv Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;
Pentru săvârșirea faptelor susmenționate petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii de 390 lei precum și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
La rubrica alte mențiuni s-a precizat:
Pietonul nu era pe partea carosabilă. Era pe trotuar.
Petentul a semnat procesul verbal.
Analiza procesului verbal
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
I - Legalitatea
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
a. Nulitățile absolute
Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,
- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,
- fapta săvârșită
- datei comiterii faptei
- semnătura agentului constatator
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
b. Nulitățile relative
În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
Sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că nu a fost invocat niciun caz de nulitate relativă cu privire la care persoana sancționată contravențional să fi fost vătămată într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat și nici nu există cauze de nulitate asupra cărora instanța să se pronunțe din oficiu.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
II - Temeinicia
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii.
Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului (indiferent dacă evenimentul a fost sau nu înregistrat video), procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).
Procesul-verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia.
În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare. (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Astfel, exigențele CEDO impun ca în măsura în care sunt instituite astfel de prezumții, persoanei în cauză să i se acorde cadrul procesual adecvat în vederea probării situației contrare și răsturnării prezumției legale.
Instanța apreciază că persoana sancționată contravențional s-a bucurat de aceste garanții procesuale în cauza de față.
Petentul a arătat că:
În momentul apropierii sale de trecerea de pietoni, pietonul nici măcar nu era angajat pe trotuar pentru a traversa
Dacă ar fi văzut pietonul ar fi oprit
Din analizarea celor consemnate în procesul verbal, a susținerilor petentului și din materialul video depus în probațiune de intimat rezultă că, petentul se afla pe banda 1 de circulație, iar pe banda 2 erau oprite mai multe autoturisme la trecerea de pietoni.
Autobuzul s-a apropiat apoi de trecerea de pietoni cu viteză redusă, a observat pietonul care se afla deja pe marcajul de trecere, după care, pe trecerea de pietoni, a virat stânga și a trecut pe a doua bandă, intrând în fața coloanei de mașini care aștepta la trecere.
Cu alte cuvinte, în condițiile în care a văzut că pe banda 2 erau autoturisme oprite la trecerea de pietoni pentru a permite pietonului traversarea și l-a și observat pe pietonul care se afla la aproximativ 1,5 metri în dreapta sa, petentul a decis să „depășească” respectiva coloană de mașini, preferând să ocolească pietonul decât să oprească și să îi acorde prioritate.
Totodată, se poate observa că, în momentul în care petentul a pătruns pe marcaj, pietonul era deja angajat în traversarea străzii, în dreptul portierei din față a autoturismului oprit oblic pe partea carosabilă, iar nu pe trotuar.
Deși i s-a oferit posibilitatea, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal.
Astfel, instanța constată că procesul verbal este legal și temeinic.
III - Individualizarea sancțiunii
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite mai grave.
Totodată, scopul educativ al sancțiunii contravenționale impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanță asupra individualizării sancțiunii contravenționale.
În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și, ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.
În nicio situație, atributul aprecierii pericolului social al faptei nu revine persoanei sancționate contravențional.
Instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției), în condițiile în care a și fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de actul normativ încălcat.
În aprecierea proporționalității instanța ia în calcul și faptul că petentul nu conștientizează pericolul social al faptei săvârșite, respectiv că, pe trecerea de pietoni, a procedat la efectuarea unei manevre de „depășire”a unei coloane de mașini oprită la trecerea de pietoni și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, alegând să îl ignore și să își continue drumul, punând astfel în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Legiuitorul a considerat fapta ca fiind de un pericol major, dovadă fiind și faptul că s-a prevăzut ca sancțiune complementară suspendarea dreptului de a conduce.
Pentru considerente arătate mai sus instanța apreciază că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispozițiilor legii și stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Cu atât mai mult se impune menținerea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă determinată, întrucât prin aceasta se aduce la îndeplinire componenta preventivă a sancțiunii.
Cu privire la plângerea contravențională formulată
În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată, cu menținerea sancțiunilor aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de:
- petentul PÁLL C., CNP_, cu domiciliul în mun. Târgu M., jud. M., ./14, în contradictoriu cu
- intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în mun. Târgu M., jud. M., .,
ÎN CONSECINȚĂ
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.01.2015 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M., în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER B.-R. I. |
Red. AA/Tehn. AA/4 ex./24.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1255/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1394/2015.... → |
|---|
