Plângere contravenţională. Sentința nr. 1398/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1398/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 1398/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1398
Ședința publică din data de 26 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. T.
Grefier: S. R.
Se află pe rolul instanței judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.03. 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 26.03.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4.07.2014 sub nr. de dosar_, petentul B. D. în contradictoriu cu intimata I. M., a solicitat anularea procesului verbal . nr._/28.06.2014 încheiat de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Politie Județean M., SR.M.; exonerarea de plata amenzii in valoare de 765 lei; anularea celor 9 puncte de amenda in valoare de 762 lei; anularea măsurii de reținere a permisului de conducere pe perioada de 90 de zile; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate. În subsidiar, petentul a solicitat modificarea procesului verbal de contravenție atacat in sensul transformării sancțiunii suspendării permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile si a amenzii aplicate in cuantum de 765 lei in sancțiunea avertismentului.
In motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Politie Județean M., SR.M., prin procesului verbal de constatare a contravenției avand . nr._/28.06.2014, a constatat ca la data de 28.06.2014 ora 02:53 pe Bld. 1 Decembrie 1918,vis-a-vis de imobilul nr.80,Tg.M., B. D., conducătorul autoturismului cu număr de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 106 km/h pe un sector de drum restrictionat la viteza maxima de 50 km/h, fapta contravenționala care a notat ca este prevăzută de art. 121 alin. 1 din reg. aplic OUG nr. 195/2002 republicata privind circulația pe drumurile publice,sanctionata de art. 102 alin.3 litera fiind ilizibila, din OUG nr. 195/2002 si in consecința a aplicat sancțiunea amenzii prin aplicarea a 9 puncte de amenda in valoare de 762 lei si suspendarea permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile.
Pe fondul cauzei, petentul a aratat ca procesul verbal de contravenție atacat nu este temeinic si legal intrucat agentul constatator in cuprinsul procesului verbal a trecut o alta viteza decât ceea reala, iar procesul verbal de contravenție atacat nu respecta prevederile OG 2/2001.
Conform art. 16 din OG 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu: ’’data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita. precum si aratarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sanctioneaza contravenția;”
Având în vedere modul incomplet in care este descrisa fapta pe lângă faptul ca scrisul este greu descifrabil ceea ce echivaleaza cu un scris ilizibil conducând si sub aspectul formei la anularea procesului verbal de contravenție în întregime.
In baza art. 16 alin(7) din OG 2/2001, la mențiuni petentul a notat faptul ca nu recunoaște viteza notata in procesul verbal si a precizat faptul ca bordul mașinii îi indica o viteza mai redusa decât cea pe care agentul constatator a indicat-o in procesul verbal de constatare a contravenției.
Procesul verbal menționai fiind încheiat ., nu se poate descifra de către ce aparat radar a fost depistata viteza si pe ce autoturism era acesta montat.
Din alt punct de vedere, aparatul radar cu care s-a efectuat masurarea vitezei de mers nu a fost omologat si verificat metrologic conform cerințelor legale, iar agentul constatator nu este autorizat sa foloseasca acel aparat radar nefiind atestat in mod legal in acest sens. In caz contrar, petentul a solicitat a se pune in vedere paratei sa prezinte dovezile necesare omologării legale si a verificării metrologice ale aparatului radar precum si al atestatului agentului constatator prin care acesta este autorizat sa foloseasca acel aparat.
Totodata, petentul a solicitat sa se pună în vedere paratei sa dovedeasca faptul ca viteza indicata de aparatul radar este viteza autovehiculului ce il conducea, dat fiind faptul ca in paralel cu acesta mai circula o mașina, care a fost si ea oprita dar pentru o viteza de 82 km/h, aplicandu-i-se o sancțiune mai convenabila decât petentului. Pentru a dovedi acest lucru a anexat si procesul verbal de constatare a contravenției al conducătorului celuilalt autovehicul din care reiese clar ca au fost opriți la aceasi ora si anume 02:53, deplasandu-se in fapt cu viteze egale.
Art. 17 din OG2/2001 prevede ca lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Astfel, petentul a solicitat sa se constate nulitatea procesului verbal datorita faptului ca trecerea datelor . in procesul verbal egaleaza cu lipsa acestora, mare parte din procesul verbal menționai fiind imposibil de descifrat.
Totodata, a mai considerat ca prin întocmirea procesului verbal menționat . cu ștersături si modificări ingrosate si calcule diferite, i se îngrădește dreptul de a lua la cunoștința conținutul procesului verbal si dreptul de a se apara. Astfel, dupa cum se poate observa in copia anexata, amenda mentionata fiind prima oara de 765 lei si cu un rand mai jos de 762 de lei.
De asemenea, la trecerea articolului din actul normativ care sanctioneaza presupusa fapta, acesta suferă modificări îngroșate astfel incat nu se poate distinge daca este vorba de art.102 sau art.103 din OUG 195/2002, iar litera din cadrul articolului este indescifrabila.
Mai mult, întreaga descriere a faptei este ilizibila si stearsa in unele locuri, astfel incat nu se pot descifra cele menționate de către agentul constatator in procesul verbal, acesta punandu-l pe petent in imposibilitatea de a-și formula o aparare completa.
In drept, petentul a invocat OG 2/2001.
În dovedirea cererii, petentul a depus la dosar copia procesului-verbal de contravenție . nr._/28.06.2014 (f.7) și copia cărții sale de identitate (f.8).
Intimatul nu a depus întâmpinare, însă a depus la dosar materialul probator al contravenției, respectiv: înregistrarea video pe suport CD (f.19), raportul agentului constatator (f.20), cazierul auto al petentului (f.25), atestatul de operator radar al agentului (f.22), buletin de verificare metrologică al aparatului radar (f.24), adresa Institutului Național de Metrologie referitoare la omologarea aparatelor radar (f.23).
La data de 17.11.2014 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a învederat că materialul probator depus de pârâtă nu face decât să întărească susținerile sale. Astfel, din înregistrarea video se poate observa că pe sensul de mers pe care se deplasa petentul erau mai multe autovehicule, iar viteza de 106 km/h putea fi a oricăruia dintre acestea, intimatul nedeținând o dovadă clară că autoturismul petentului a fost cel care a înregistrat acea viteză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 28.06.2014 în jurul orei 02:53, petentul a fost oprit de organele constatatoare în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe ., vis-a-vis de imob. Nr. 80 din Tîrgu-M., jud.M., întrucât a fost înregistrat de aparatul radar tip Autovision, ., nr.297, montat pe autospeciala MAI_ circulând cu viteza de 106 km/h. Acesta a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 121 alin.1 din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 R și art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G. 195/2002 R cu amenda în valoare de 762 lei, echivalentul a 9 puncte-amendă precum și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, astfel cum rezultă potrivit procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ (f.7).
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat textual „Nu recunosc viteza”.
Cu privire la competența materială și teritorială de soluționare a plângerii, care este una absoluta, potrivit art 32 alin 2 din O.G. 2/2001, Judecătoria Tîrgu-M. este competentă, întrucât locul săvârșirii faptei este în municipiul Tîrgu-M., iar litigiul este de competența judecătoriei.
De asemenea, instanța reține că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului verbal, conform art. 31 din OG nr. 2/2001.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit, cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește cazurile de nulitate invocate de petent în cuprinsul plângerii, instanța reține că lipsa mențiunilor prevăzute art.16 pct. 1 din O.G nr.2/2001 privind toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, descrierea faptei cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, sunt de natură a atrage nulitatea relativă a procesului verbal, condiționată de existența unei vătămări. Același regim juridic îl urmează și dispozițiile art.16 pct.7 din același act normativ. În acest fel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 pronunțată în RIL.
În speță, petentul nu a făcut dovada niciunei vătămări în drepturile sale recunoscute de lege ca urmare a lipsei mențiunilor prevăzute art.16 pct. 1 din O.G nr.2/2001 și nici nu a probat faptul că agentul constatator i-a ignorat deliberat dreptul de a face obiecțiuni, la care se referă art. 16 pct. 7 din O.G nr.2/2001 invocat de petent.
Tot astfel, referitor la pretinsa ilizibilitate a procesului-verbal care ar echivala cu o totală lipsă a prevederii faptei în procesul-verbal de contravenție si, implicit nerespectarea prev. art. 17 din OG 2/2001, instanța constată că aceste susțineri nu sunt pertinente.
Instanța reține că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Potrivit art. 121 alin.(1) din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 R „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Instanța are în vedere faptul ca nu întreaga materie a contravențiilor din dreptul intern reprezintă o "acuzație în materie penala", în sensul autonom al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea procedează în mod necesar și invariabil la o analiză a cazului concret dedus judecății, pentru clarificarea aplicabilității ratione materiae a art. 6 si a incidentei garanțiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel ș.a. împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea conținutului noțiunii autonome de "acuzație în materie penală", Curtea a stabilit trei criterii si anume: (a) calificarea faptei potrivit dreptului național, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sancțiunii.
Instanța constată că O.U.G.nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar rațiunea urmărită de legiuitorul român în incriminarea faptei săvârșite de petent o constituie protejarea siguranței pe drumurile publice.
În ceea ce privește caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate, în cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată de legiuitor ca prezentând pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
Cu referire la natura si gravitatea sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neapărat cea efectiv aplicată ( cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În dreptul intern, amenda contravențională este o sancțiune pecuniară principală, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sancționator.
În aceste condiții, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlăture de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
În prezenta cauza, petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala în cuantum de 765 lei, echivalentul a 9 puncte-amendă, sancțiune care imprimă severitate sancțiunii aplicate petentului.
Pe cale de consecință, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanța apreciază că faptele imputate petentului în prezenta cauza reprezintă o "acuzație în materie penala". Astfel, petentul se bucura de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumba autorităților statului.
Însa, întrucât niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are un caracter absolut iar prezumția de nevinovăție nu este una absolută, rezultă că nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei nu este absolută. Tot astfel, potrivit jurisprudenței CEDO, instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate și care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumției de nevinovăție. O astfel de prezumție se referă la forța probantă atribuita de lege procesului-verbal de contravenție. Această prezumție este însă una relativă, petentul având ocazia să demonstreze contrariul.
În cauza de față, contravenția constatată prin procesul-verbal atacat are o natură deosebită datorită modului de înregistrare prin mijloace tehnice specifice, acest lucru făcând inutilă administrarea unor alte probe decât înregistrările video pentru dovedirea săvârșirii contravenției.
Instanța constată că aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza autoturismului petentului este verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depus, în copie, buletinul de verificare metrologică din 11.03.2014 cu valabilitate un an (f. 24) dar și atestatul de operator al agentului șef de poliție (f.22).
În continuare, instanța apreciază că se impune cercetarea cu prioritate a înregistrărilor radar depuse la dosar de către intimat (f. 19).
Analizând aceste probe, instanța constată că nu se poate distinge care este autoturismul la care se referă înregistrarea, întrucât în aceste înregistrări filmate noaptea apar mai multe mașini al căror număr de înmatriculare nu poate fi identificat, iar vizibilitatea este redusă.
Potrivit art. 3.3.2 din NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 – 05 - Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) ” Logica procesului de măsurare al cinemometrului trebuie să fie astfel concepută încât să nu poată fi atribuită o măsurare de viteză, unui autovehicul care nu are nici o legătură cu această viteză (în special în cazurile în care cinemometrul este utilizat pe măsurare manuală), precum și în cazurile de încrucișări sau depășiri între vehicule, când acestea se află simultan în raza de măsurare a cinemometrului, sau când cinemometrul este utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat. De asemenea, conform art. 3.3.3 ”Cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu un discriminator de direcție, care să permită selectarea sensului de deplasare a autovehiculelor a căror viteză este măsurată. Trecerea de la un sens de deplasare la altul poate fi efectuată manual și/sau automat. Discriminatorul de direcție împreună cu alte mijloace suplimentare (cu care este dotat, prin construcție, cinemometrul) trebuie să asigure identificarea sigură a autovehiculului a cărui viteză este măsurată și în cazul în care acesta nu se află singur în raza de măsurare a cinemometrului. Dacă acest lucru nu este posibil, cinemometrul trebuie să anuleze rezultatul măsurării în cazul în care două sau mai multe autovehicule cu viteze diferite traversează simultan fasciculul de radiație.” Tot astfel, potrivit art. 4.4 ” Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1...4.3 din prezenta normă, precum și în urmă-toarele cazuri:
- dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență.”
Or, din înregistrările depuse la dosarul cauzei, instanța observă că în niciun moment nu apare indicată viteza prevăzută în procesul-verbal de contravenție (106 km/h) iar în raza de acțiune a aparatului radar se află cel puțin trei mașini care se îndreaptă înspre echipajul de poliție.
Având în vedere cele analizate, instanța nu poate concluziona care dintre mașinile din imagine a fost înregistrată cu viteza prevăzută în procesul verbal atacat iar acest lucru creează un dubiu cu privire la exactitatea celor redate în actul de constatare a contravenției. Astfel, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost răsturnată de către intimat prin intermediul probelor propuse și administrate. În acest context, instanța nu poate aprecia că cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat corespund realității.
Pe cale de consecință, instanța urmează să admită plângerea contravențională și, pe cale de consecință, va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 28.06.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională a petentului B. D. cu domiciliul în Tîrgu-M., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în Tîrgu-M., .. 14, jud. M..
Anulează procesul-verbal . nr._ emis de intimat la data de 28.06.2014.
Obligă intimatul la plata către petent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE:GREFIER:
C. T. S. R.
Red. C.T.
Tehn. L.M.
4 ex./29.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1396/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1395/2015.... → |
|---|
