Plângere contravenţională. Sentința nr. 1420/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1420/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 1420/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU - M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1420
Ședința publică din data de 27.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. V.
GREFIER: L. O.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, împotriva procesului verbal . nr._/11.04.2014.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-M. la data de 05.05.2014, petenta . în contradictoriu cu I. de S. pentru controlul rutier ISCTR a solicitat în principal anularea procesului-verbal . nr._/11.04.2014, anularea măsurii de sancționare contravențională, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor dispuse cu avertisment.
În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 11.04.2014 ora 12,20 pe DN 15 km 49 C., a fost oprit în vederea controlului ansamblul de autovehicule format din autotractorul cu semiremorcă având număr de înmatriculare_ /_ utilizat și deținut de Y. & A. SRL, iar semiremorca_ deținută de Alcase Transport SRL, condus de conducătorul auto H. M. pe traseul T. – Gura Humorului, ce efectua transport rutier de mărfuri.
Petenta arată că la controlul documentelor și activității conducătorului auto s-au constata următoarele:
- Conducătorul auto a prezentat o diagramă tahograf ( 11.04.2014) având activitate de la ora 07,45 și până la ora 12,20, neputând justifica activitatea sa pentru ultimele 28 de zile cu nici un alt act justificativ, întocmindu-se formularul de control în trafic și complectându-se o diagramă nouă cea existentă fiind reținută drept probă;
- Verificând documentele deținute la bord și prezentate la control precum și baza de date ARR s-a constata utilizarea de către operatorul de transport a conducătorului auto fără atestat valabil, cea existentă având valabilitatea expirată în 20.03.2014;
- S-a constat utilizarea de către operatorul de transport a conducătorului auto fără contract individual de muncă dat fiind faptul că legitimația de serviciu prezentată este eliberată de TIIR Euro Transport SRL.
Petenta a solicitat să se observe faptul că conducătorul auto nu a prezentat un număr de 28 de diagrame tahograf, așa cum se prevede în Regulamentul CE nr. 561/2006 deoarece anterior datei efectuării controlului, respectiv la data de 08.04.2014 a fost încheiat contractul individual de muncă dintre societatea Y. & Admina SRL și domnul H. M., nefiind posibil ca la data de 11.04.2014 să existe 28 de diagrame tahograf pe numele acestuia.
Ca motive de nelegalitate:
I. Se arată de către petentă că sancțiunea este nelegală neavând în vedere faptul că OG nr. 37/2007 ca și Norma metodologică privind activitatea de control în art. 6 și 7 fac distincție între controlul efectuat în trafic și controlul efectuat la sediul operatorului de transport.
Au fost invocate și prevederile art. 4 din OG nr. 37/2007, controlul în trafic se efectuează de către personalul cu atribuții de control din cadrul ARR și/sau de către polițiștii rutieri. În schimb controlul la sediile operatorilor de transport se efectuează de către personalul cu atribuții de control din cadrul ARR și/sau de către personalul din cadrul inspecției muncii.
II. Al doilea motiv pentru care petenta contestă procesul verbal este faptul că conducătorul auto este înscris în cursul de pregătire profesională pentru conducători auto marfă urmând a susține examenul pentru obținerea certificatului la data de 03.05.2014.
Referitor la constatarea efectuată respectiv utilizarea de către operatorul de transport a conducătorului auto fără contract individual de muncă, petenta a solicitat să se observe faptul că s-a încheiat contract individual de muncă cu acesta la data de 08.04.2014 înregistrat sub nr. 3 în registrul general de evidență a salariaților și a fost înregistrată cererea pentru acces la ARR la data de 24.04.2014.
Petenta a apreciat că alte motive de nelegalitate au fost faptul că procesul-verbal nu conține mențiunea cu privire la refuzul contravenientului de a semna, faptul că agentul constatator a omis să aducă la cunoștință faptul că în termen de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției contravenientul are dreptul conform OG 2/2001 să depună contestație la judecătoria pe raza căreia a fost săvârșită contravenția, lipsa semnăturii unui martor, aplicarea sancțiunii contravenționale în lipsa reprezentanților petentei fără a i se da posibilitatea de a formula obiecțiuni.
În urma analizei gradului de pericol social concret al faptei, petenta a solicitat să se constate în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, ca amendă aplicată este prea aspră nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, HG nr. 37/2007.
Atașat plângerii co0ntravenționale petenta a depus la dosar următoarele înscrisuri: certificat de înregistrare (f. 5), procesul verbal de constatare a contravenției (f. 6-7), confirmare de primire (f. 8-9), adresa emisă de către intimat petentei (f. 10), procesul verbal de reținere a copiei conforme a licenței comunicare/certificatului de transport în cont propriu . nr._ (f. 11), contract individual de muncă ( f. 12), adeverință (f. 13), dovada de deplasare a vehiculului fără încărcătură (f. 14), proces verbal de reținere a copiei conforme a licenței comunitare/certificatului de transport în cont propriu (f. 15-16), diagrama tahograf (f. 17),
La solicitarea instanței, petenta a depus la dosar împuternicire avocațială (f. 24), dovada achitării taxei de timbru (f. 25).
La data de 01.07.2014 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată ca neîntemeiată menținerea în totalitate a procesului verbal contestat.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că fapta concretă reținută în sarcina petentei nu este practic contestată de către aceasta care nu afirmă nici un moment că ar fi îndeplinit condiția impusă de legea, aceasta invocând în apărarea sa culpa propriului prepus.
1.Pentru prima faptă contravențională constată, respectiv neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, intimatul a invocat prevederile Regulamentului Comunității Europene ( CE) nr. 3821/85 modificat și completat cu Regulemantul ( CE) nr. 561/2006, în acest text de lege se constată că conducătorul auto trebuia să prezinte inspectorilor de control ISCTR în momentul controlului activitatea pentru ziua în curs și 28 de zile anterior datei controlului sau un certificat de desfășurare a activității conducătorilor auto.
În speța de față, intimatul a arătat că conducătorul auto a prezentat la control doar activitatea desfășurată pentru perioada 11.04.2014 de la ora 07,45 până la ora 12,20 pentru restul perioadei de 28 de zile anterior acestei date conducătorul auto nu poate justifica activitatea.
2. Pentru cea de a doua faptă, respectiv verificarea documentelor deținute și prezentate la control precum și baza de date ARR, sunt invocate prevederile art. 3 pct 14 din HG 69/2012 care prevede „ utilizarea de către operatorul de transport rutier intreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără atestat/ certificate de competență profesională…” constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art. 6 alin. 1 lit. A din HG 69/2012 cu amenda aplicabilă operatorului de transport rutier. Având în vedere aceste mențiuni intimatul a apreciat că agentul constatator a descris fapta contravențională cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei contravenționale reținute în cadrul procesului verbal.
Au fost invocate și prevederile art. 4 alin. 1, art. 2 din MLPTL 597/2003, art. 134 lit. a), lit. t) a art. 134 din OMTI nr 980/2011, iar în scopul respectării obligațiilor prevăzute de textele de lege mai sus citate operatorul de transport trebuia să depună toate diligențele în verificarea conducătorilor auto pe care îi trimit în curse aceste eforturi fiind strict în interesul societății de transport în scopul evitării aplicării unor sancțiuni contravenționale iar inducerea în eroare a instanței cu privire la valabilitatea atestatului conducătorului auto nu poate fi reținută drept motiv de anulare a procesului verbal de constatare a contravenției întrucât . cu minime eforturi putea verifica / constata că respectiv certificat de competență profesională era expirat la data la care acesta a plecat în cursă astfel încât să permită desfășurarea traficului în condiții de siguranță.
3. Pentru cea de a treia faptă, respectiv lipsa contractului individual de muncă, sunt invocate prevederile art. 3 pct. 29 din HG 69/2012, conform cărora intimatul a apreciat că agentul constatator a descris fapta cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei contravenționale reținute în cadrul procesului verbal, acesta fapt fiind și o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului ( CE) 1071/2009 și Regulamentului (CE) 1072/2009 și ale OG 27/2011 privind transporturile rutiere, iar aplicarea sancțiunii contravenționale s-a efectuat pentru momentul reținerii faptei contravenționale.
Intimatul a arătat că în speță operatorul de transport . a utilizat un conducător auto fără a fi angajat cu forme legale, așa cum prevede legislația în vigoare în domeniul transportului cât și legislația muncii, iar motivarea petentei „ d-ul H. M. este angajat doar de la data de 08.04.2014” nu este fondată întrucât acest petent nu trebuia să trimită sub nici o formă un șofer în cursă fără a fi angajatul lui.
Intimatul a solicitat să se constate că cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului este nejustificată
În drept au fost invocate prevederile Regulamentului (CE) nr. 3821/85 modificat și completat cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006; Decizia CE 95/2009; HG 1088/2011, OG 26/2011, OG 37/2007, OMTI 980/2011, OG 27/2011.
Atașat întâmpinării au fost depuse următoarele înscrisuri: împuternicire (f. 39), procesul verbal de constatare a contravenției (f. 40-41), confirmare de primire (f. 42-45), copie CI H. M. (f. 46), certificat pentru conducător auto (f. 47-48), legitimație de serviciu (f. 49-50), planșe foto (f. 51), diagramă tahograf (f. 52-53), operator transport detalii(f. 54-57), aviz de însoțire a mărfii (f. 58-59), planșe foto (f. 60),
La data de 23.01.2015 intimatul a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat în esență aceleași motive ca și cele invocate prin întâmpinare.
La data de 03.02.2015 petenta a depus la dosar atestatul profesional al șoferului și balanța de verificare pe anul 2014.
La data de 20.02.2015 petenta a depus la dosar o copie lizibilă a certificatului de pregătire profesională a conducătorului auto H. M..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/11.04.2014, petenta . a fost sancționată contravențional cu o amendă totală de 22.000 lei pentru trei fapte contravenționale:
a) Fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) pct. 31 O.G. nr. 37/2009, respectiv „neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital”
b) Fapta prevăzută de art. 3 pct. 14 H.G. nr. 69/2012, respectiv „utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat”
c) Fapta prevăzută de art. 3 pct. 29 H.G. nr. 69/2012, respectiv ”utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără contract individual de muncă, aviz medical și/sau aviz psihologic valabile în conformitate cu legislația în vigoare”
Toate cele trei fapte au fost reținute față de faptul că ansamblul de autovehicule format din autotractorul cu semiremorcă având număr de înmatriculare_ /_ utilizat și deținut de Y. & A. SRL, iar semiremorca_ deținută de Alcase Transport SRL a fost condus de către conducătorul auto H. M., care prin documentele prezentate nu a putut proba respectarea de către petentă a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost sancționată.
Procesul-verbal . nr._/11.04.2014 a fost întocmit în trafic, în lipsa reprezentantului legal al contravenientului.
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
Conform OG 2/2001, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
În privința nulităților absolute, regimul acestora este reglementat de art. 17, astfel lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu.
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
Referitor la regimul nulităților relative, Decizia nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, prevede în considerente, că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
Prin plângerea formulată, petenta a invocat ca motive de nulitate relativă faptul nemenționării unui martor asistent, neaducerea la cunoștiință a posbilității de a formula în termen de 15 zile de la comunicare a unei plângeri contravenționale, respectiv întocmirea procesului-verbal în lipsa contravenientului, cu privarea acestuia de dreptul de a formula obiecțiuni.
Aceste motive nu sunt suficiente pentru a atrage anularea actului de sancționare întrucât agentul constatator a descris corespunzător motivul imposibilității de identificare a unui martor asistent(f. 41), fiind respectate astfel prevederile art. 19 alin. (3) OG 2/2001. De asemenea, procesul-verbal atacat conține mențiunea posibilității formulării plângerii contravenționale, astfel că nu există nicio vătămare sub acest aspect. Totodată, procesul-verbal se poate întocmi și în lipsa contravenienetului, astfel că prin promovarea plângerii contravenționale dreptul de apărare al acestuia este asigurat.
Totodată, față de faptul că I.S.C.T.R. îndeplinește și rolul de autoritate competentă pentru verificare, control, sancționare și raportare în sensul prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri și ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, instanța nu va avea în vedere motivul de nelegalitate invocat de către petentă în sensul că modul de constatare a contravenției pentru care a fost sancționată în trafic nu respectă prevederile art. 4 din OG 37/2007.
Sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța apreciază că nu există, în privința procesului verbal atacat, nicio cauză care să determine o vătămare atât de gravă a persoanei sancționate pentru a cărei remediere să se impună anularea.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca fiind legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța sesizată cu o plângere împotriva procesului verbal de contravenție, printre altele, administrează orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii.
Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului, procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).
A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Cu privire la legislația aplicabilă în cauza de față, reținută ca fiind încălcată sub aspect contravențional prin procesul-verbal întocmit pe numele petentei, instanța observă că dispozițiile OG 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora transpun prevederile Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier, iar cele ale H.G. 69/2012 vizează stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor.
Instanța urmează să analizeze în mod individual temeinica fiecăreia dintre cele 3 contravenții reținute în cuprinsul procesului-verbal. Astfel,
a) Fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) pct. 31 O.G. nr. 37/2009, respectiv „neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital”, trebuie raportată la obligația prevăzută de art. 26 alin. (7) din Regulamentul CE nr. 3821/85, modificat și completat cu Regulamentul CE nr. 561/2006: „atunci când un conducător auto conduce un autovehicul echipat cu un aparat de înregistrare, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte la cererea uni inspector de controlArt. 7 pct. (a) și (b) (i) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente; (ii) cardul de conducător în cazul în care este titularul unui asemenea card și (iii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006. Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile.”
Conform înscrisurilor de la dosar (f. 52-53), precum și în baza susținerilor părților, instanța reține că la datat controlului din data de 11.04.2014 conducătorul auto H. M. a prezentat o singură diagramă tahograf. În condițiile în care din evidențele ITM rezultă că acesta a încheiat contract individual de muncă începând cu data de 08.04.2014, aspect învederat de către petentă în motivarea netemeiniciei sancționării sale conform de art. 3 pct. 29 H.G. nr. 69/2012, instanța constată că pentru perioada 08.04._14, petenta avea obligația prezentării de documente constând în diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital cu privire la respectivul ansamblu de autovehicule, sau măcar să justifice în alt mod activitatea conducătorului auto H. M. utilizat pentru cursa respectivă.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, instanța urmează să mențină ca temeinic procesul-verbal contestat din prisma primei fapte contravenționale.
b) Fapta prevăzută de art. 3 pct. 14 H.G. nr. 69/2012, respectiv „utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat”.
Analizând certificatul depus la dosarul cauzei (f. 47-48) cu privire la conducătorul auto H. M., instanța reține că acesta a fost valabil până la data de 20.03.2014, astfel că la data controlului în lipsa prezentării uni document care sa ateste prelungirea valabilității atestatului, petenta a fost sancționată corespunzător. Aceasta nu a negat veridicitatea acestei situații de fapt, invederând că respectivul conducător auto era în curs de pregătire profesională, urmând a susține examenul la data de 03.05.2014; acestă dată fiind ulterioară controlului, obținerea certificatului nefiind o certitudine. Acesta a fost obținut doar ulterior, conform înscrisului depus de către petentă la dosar (f. 108), la data de 19.11.2014, astfel că instanța conchide că petenta a fost sancționată în mod temeinic pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 14 H.G. nr. 69/2012.
c) Fapta prevăzută de art. 3 pct. 29 H.G. nr. 69/2012, respectiv ”utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără contract individual de muncă, aviz medical și/sau aviz psihologic valabile în conformitate cu legislația în vigoare”.
Deși din evidențele ITM rezultă că data de începere a activității este cea de 08.04.2014, una anterioară controlului în trafic la care ansamblul rutier aflat
în proprietatea petentei, din verificarea în baza de date a ARR făcută de către intimată la data controlului(f.57) rezultă că șoferul H. M. nu avea contract valabil. Petenta nu a făcut dovada datei înregistrării în REVISAL a contractului individual de muncă, menționând că a făcut cererea pentru acces la ARR doar la 24.04.2014, deci posterior controlului. În concluzie, și cu privire la această faptă, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 11.04.2014. urmează a fi menținut ca temeinic.
În baza tuturor celor arătate, urmează a reține legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, având în vedere că petenta nu a fost în măsură să probeze în contra actului sancționator, cu toate că i-a fost acordat un cadrul procesual adecvat cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale asigurate de dreptul intern și european în materie.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege conform art. 9 alin. (1) lit. c) OG 37/2007, pentru fapta prevăzută de același act normativ la art. 8 alin. (1) pct. 31, respectiv conform art. 6 alin. (1) lit. c) HG 69/2012, pentru fapta prevăzută de același act normativ la art. 3 pct. 14 și 29, sancțiune care nu va fi înlocuită cu avertismentul, aceasta nefăcând dovada unor împrejurări care să impună reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Instanța consideră că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului petentei.
Periculozitatea faptelor reținute în procesul-verbal de constatare a contravenției este catalogată chiar de legislația încălcată ca fiind încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, astfel că instanța nu va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii cu cea a avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul procesual ales la Cabinet avocat Colțuc, cu sediul în București, Calea Rahovei, nr. 266-268, corp 60, ., Electromagnetica Business Park, Sector 5, București în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER- ISCTR Regiunea nr. 8-Sibiu, cu sediul în loc. Șelimbăr, ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 11.04.2014.
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 11.04.2014. ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. V. L. O.
Red./Tehnored. I.V.
2 ex./07.05.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3856/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1430/2015. Judecătoria... → |
|---|
