Plângere contravenţională. Sentința nr. 148/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 148/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 148/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 148
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulată de petentul P. A. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23.01.2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de11.07.2014, sub nr._, petentul P. A. a solicitat anularea Procesului verbal . nr._/1.07.2014.
În motivare, a învederat că nu sunt întrunite condițiile impuse de OG 2/2001, deoarece nu există nici fapta imputată lui, nici vreo dovadă în sensul săvârșirii acesteia.
În ce privește latura obiectivă, petentul apreciază că nu a creat nici un pericol, iar pe latura subiectivă, precizează că nu a existat în mod clar intenția sa de a nu respecta normele legale.
Petetul apreciază nejustificată prezumția de veridicitate a procesului verbal, și apreciază că nu s-au respectat nici dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, privind proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 19 și următoarele NCPC, OG 2/2002.
La dosar s-au depus în copii: chitantă taxă de timbru (f. 4, 16), proces verbal (f. 5), carte identitate (f. 6), CD (f. 14), Raport din 22.08.2014 (f. 15), Proces verbal (f. 17), cazier contravențional (f. 18), atestat operator (f. 14), buletin verificare metrologică (f. 20), adresă_/10.07.2014 (f. 21), certificat aprobare model (f. 22).
Analizând actele și lucrările dosarului, reține:
Prin Procesul verbal . nr._/1.07.2014, petentul a fost sancționat contravențional potrivit disp. art. 100/3/b din OUG 195/2002 pentru fapta prevăzută de art. 135/h RA OUG 19%/2002, reținându-se în sarcina sa: „a condus auto marca VW, cu nr._ pe . direcția de mers spre localitatea Cristești, circulând pe banda a 3-a de circulație și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați din partea dreaptă ajunși pe prima bandă de circulație pe la trecerea marcată și semnalizată corespunzător din dreptul benzinăriei OMV, fiind filmat și înregistrat cu aparatul video . 299, montat pe autospeciala MAI_. Se afla singur în autoturism.”
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 135 alin. 1 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, coroborate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea de către conducătorul autovehiculului a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Petentul a contestat săvârșirea faptei contravenționale, făcându-se și în cuprinsul procesului verbal mențiunea privind nerecunoașterea de către acesta a săvârșirii faptei imputate. Față de poziția petentului, vizionând CD-ul cu înregistrarea faptei acestuia, instanța reține următoarele: se observă că în momentul când autoturismul condus de petent a ajuns în dreptul trecerii de pietoni respective, pe banda a treia de deplasare, deja doi pietoni pășiseră pe banda 1, fiind angajați în traversare. Înaintea mașinii conduse de petent, a mai trecut peste trecere și o altă mașină, deși pietonii în cauză se aflau deja și la acest moment pe trecerea de pietoni. În ce privește autoturismul petentului, acesta a trecut în viteză peste trecerea de pietoni, neobservându-se nici o tendință a acestuia de a încetini sau a se asigura că nu se află pietoni angajați în traversare.
Prin urmare, din materialul probator depus, se observă că petentul a săvârșit fapta contravențională imputată lui, și și-a continuat deplasarea peste trecerea pentru pietoni în pofida faptului că avea posibilitatea și obligația să observe că doi pietoni se aflau deja angajați în traversare. Critica adusă de dânsul procesului verbal atacat, prin urmare, nu se confirmă.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține faptul că dispozițiile art. 34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborate cu dispozițiile cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este reală. În cauza de față instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, pentru a atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor privind circulația pe drumurile publice.
De asemenea instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Raportându-se la aceste criterii, instanța arată că pericolul social concret al faptei reținute în sarcina petentului este unul ridicat, putându-se cauza accidente rutiere cu grave consecințe prin nerespectarea regulilor privind acordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversare. Mai mult, prin atitudinea de contestare a comiterii faptei, petentul nu vădește faptul că ar fi conștientizat pericolul concret al faptei săvârșite, nu acceptă nici posibilitatea ca, de vreme ce se deplasa în dreptul trecerii pentru pietoni cu viteză ridicată, să nu fi observat pietonii angajați în traversare.
Prin urmare, apreciem că sancțiunea avertismentului nu este suficientă raportat la gradul concret de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. A., domiciliat în Grebenișul de Câmpie, ., nr. 7, CNP_, în contradictoriu ci Inspectoratul de Poliție Județean M., cu sediul în Târgu M., ., jud. M., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 azi, 23.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. C. R. A. M.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1816/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 150/2015. Judecătoria... → |
|---|
