Plângere contravenţională. Sentința nr. 1864/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1864/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 1864/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1864
Ședința publică din data de 20.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. V.
GREFIER: L. O.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de către petentul B. A. în contradictoriu cu intimatul I. – S. poliția Municipiului Târgu-M., împotriva procesului verbal . nr._/11.12.2014.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 02.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi - care face parte integrantă din prezenta, când instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 17.04.2015 apoi pentru data de 20.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 23 decembrie 2014, petentul B. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. M. anularea procesului verbal . nr._ din data de 11.12.2014 și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 11.12.2014 în jurul orelor 23:55, aflându-se în autovehicul cu nr. de înmatriculare_ cu numita C. M. C., circula pe . mun. Târgu-M. fiind oprit de către un agent de poliție. Acesta i-a adus la cunoștință că motivul opririi sale a fost acela că anterior cu o zi, în același loc și la aceași oră, nu ar fi oprit la semnalele agentului de poliție.
Petentul a învederat că nu a observat un polițist echipat cu elemente reflectorizante care să îi facă vreun semn, și chiar dacă ar fi fost așa, a apreciat petentul că acesta ar fi trebuit să îl interpeleze față de faptul că locul opririi autovehiculului era în imediata vecinătate.
Cererea a fost legal timbrată. (f.5)
La data de 29 ianuarie 2015 intimatul a formulat întâmpinare, (f. 19-21), solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, iar la data de 4 februarie 2015, intimatul I. M. a depus material probator(f.15-17).
La termenul din data de 02.04.2015 a fost audiată martora C. M.-C., declarația acesteia fiind consemnată la f. 25 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului civil de față, reține:
Prin procesul-verbal .> CP nr._ din data de 11.12.2014 petentul B. A. a fost sancționat contravențional pentru faptul că nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu în data de 10.12.2014, continuându-și deplasarea pe . autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, fiindu-i aplicată sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 360 de lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Petentul a semnat procesul-verbal cu mențiunea ca a avut alte preocupări și nu a observat agentul de poliție.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției .> CP nr._ încheiat la data de 11.12.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, regăsindu-se în cuprinsul acestuia, mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, precum și data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța apreciază că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului nu poate fi invocată decât dacă i s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L nr. XXII/19.03.2007.
Petentul nu a invocat alte motive de nulitate relativă, astfel că procesul-verbal urmează a fi menținut la legal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, dispozițiile O.G. nr.2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G.2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de Procedură Civilă, iar potrivit art. 249 Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Art. 31 lit. a) din OUG 195/2002 prevede că „Participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: a) semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier”, nerespectarea acestei obligații fiind sancționată de art. 100 alin. (3) lit. f) din OUG 195/2002.
Astfel, în dreptul român, s-a statuat faptul că, în favoarea procesului verbal operează prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (cauza Salabiaku împotriva Franței), cu mențiunea că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că dispozițiile Convenției nu se opun în principiu acestui fapt, dar că aceastea obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile reținute în materia circulației rutiere intră sub incidența dispozițiilor art. 6 CEDO, astfel procedura referitoare la contestarea unui proces-verbal în această materie, trebuie să se realizeze cu respectarea garanțiilor pevăzute de art. 6 CEDO în materie penală, și implicit cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza H. c. României).
Respectarea prezumției de nevinovăție se concretizează în posibilitatea oferită petentului, de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, într-un cadru procesual în care să-i fie conferită posibilitatea de a administra probe în condiții de contradictorialitate în susținerea netemeinciei procesului verbal ( A. împotriva României, nr._/03, pct. 45, H. c. României pct.14).
În ceea ce privește temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal, instanța reține din cele declarate de către petent că a existat posibilitatea ca în ziua respectivă să fi existat un agent de poliție, martora C. – M. C. acceptând de asemenea această posibilitate, în condițiile în care a arătat că avea atenția îndreptată către telefon.
Nefiind contestată temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal, instanța reține că în continuare cu privire la acesta operează prezumția de temeinicie, fapta reținută fiind o constatare personală a agentului constatator.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Astfel, instanța reține că intimatul nu a probat faptul că petentul ar avea alte mențiuni în cazierul contravențional, iar în raportul agentului constatator s-a reținut un comportament exemplar al petentului, acesta colaborând cu organele de poliție. Față de aceste considerente, instanța constată că înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului este oportună, și totodată înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptulului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile a cărei menținere nu se justifică pe lângă sancțiunea avertismentului, plângerea formulată de către petentul B. A. urmând a fi admisă în parte .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul B. A., domiciliat în Mun. Târgu-M., ., jud. M., CNP_ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M. cu sediul în Târgu-M., ., jud. M., împotriva procesului-verbal de . nr._/11.12.2014 întocmit de către intimat la data de 11.12.2014.
Menține procesul-verbal . nr._/11.12.2014 ca legal și temeinic.
Înlocuiește cu avertisment sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 360 lei.
Înlătură sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței azi, 20.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. V. L. O.
Red./Tehnored. I.V.
2 ex./02.06.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 1169/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1873/2015. Judecătoria... → |
|---|
