Plângere contravenţională. Sentința nr. 1495/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1495/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 1495/2015
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M. – JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1495
Ședința publică din 01 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. F.
GREFIER: M. M. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul U. C. M., în contradictoriu cu intimatul IPJ M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența generală, materială și teritorială, constatând că este competentă cu soluționarea cauzei sub toate aspectele.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata procesului la 30 de zile.
În temeiul art. 255 – 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta la data de 23.12.2014, la dosar nr._, petentul U. C. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ M., în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.12.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că prin procesul verbal menționat s-a reținut în sarcina sa faptul că în data de 17.12.2014, ora 12:17, pe . Tg.M., a condus auto marca F. cu nr. de înmatriculare_ înspre localitatea Cristești, circulând pe a doua bandă de circulație și nu a acordat prioritate legală de trecere pietonului care se afla angajat în traversare din partea dreaptă, ocazie cu care i s-a stabilit o amendă contravențională în cuantum de 360 lei, patru puncte amendă și reținerea permisului de conducere.
Petentul a mai arătat că sancțiunea amenzii contravenționale, precum și cea a suspendării dreptului a conduce, care i-au fost aplicatei sunt netemeinice și disproporționate raportat la pericolul social concret al faptei reținute în sarcina mea. Mai mult decât atât, procesul verbal întocmit este nelegal și netemeinic, fiind întocmit cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare, nefiind vinovat de săvârșirea contravenției anterior menționate.
Referitor la starea de fapt reținută de agentul constatator, petentul a arătat că este în imposibilitate de a lua cunoștință dacă cele consemnate corespund sau nu realității, întrucât agentul constatator la momentul opririi în trafic i-a comunicat faptul că nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea părții carosabile, prin loc special amenajat.
Petentul a mai apreciat că nu a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat, întrucât în momentul deplasării cu autoturismul în dreptul trecerii de pietoni nu se afla angajat în traversare nici un pieton.
Consideră că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și cea a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice aplicate sunt neîntemeiate, întrucât organul constatator nu a fost în măsură a proba acuzațiile formulate, în baza cărora i-a fost aplicată sancțiunea contravențională.
Concluzionând asupra celor învederate anterior, consideră petentul că în cauză se impune anularea procesului verbal atacat, motivat și de modul incomplet în care este descrisă fapta, în vederea aprecierii gradului de pericol social concret al acesteia, precum si de lipsa probelor concludente și pertinente.
Petentul a mai precizat că sancțiunea pentru cele menționate anterior este cea a nulității procesului verbal întocmit fără respectarea prevederilor legale.
În subsidiar, petentul a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii suspendării dreptului de a conduce, cu aceea a avertismentului. Scopul sancțiunilor contravenționale nu este unul exclusiv coercitiv și represiv, ci acestea urmăresc și atenționarea în scopul îndreptării și reeducării sociale a presupușilor contravenienți, aspect pentru care consideră că sancțiunea amenzii în acest caz este disproporționată față de fapta „comisă”.
Având în vedere situația de fapt creată, apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă, întrucât orice sancțiune aplicată trebuie raportată la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Este unanim recunoscut că între limitele sancțiunii fixate de legiuitor se regăsește pericolul social abstract, pe când la baza sancționării unei persoane trebuie să stea întotdeauna pericolul social concret.
Potrivit art. 21, al. 3 din OUG 2/2001, “Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Petentul a mai arătat că am avut in permanență o atitudine vigilentă și prudentă în momentul în care s-a apropiat de trecerea de pietoni, s-a asigurat că nu este angajat în trecere niciun pieton și și-a continuat deplasarea cu viteza legală. Faptul că pe ambele părți a drumului, pe trotuar, erau pietoni care așteptau să se angajeze în trecerea străzii nu justifică atitudinea și sancțiunea aplicată de agentul constatator. Prin continuarea direcției de mers nu a modificat brusc direcția sau viteza de deplasare a pietonilor, și nici nu a determinat vreun pieton să se opreasca brusc datorită trecerii mele cu mașina pe trecerea de pietoni.
Întrucât pietonul nu s-a aflat în niciuna din situațiile prevăzute de textul citat - nu a fost obligat să-și modifice brusc direcția sau viteza de deplasare sau să oprească, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, sancțiunea reținerii permisului de conducere, precum și a amenzii în cuantum de 360 lei este una exagerată, fiind suficientă aplicarea sancțiunii principale a avertismentului.
Petentul a solicitat ca, în soluționarea prezentului litigiu, să se aibă în vedere Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 04.10.2007 în cauza A. împotriva României, în cuprinsul căreia s-a arătat că “procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, având în vedere faptul că sancțiunea aplicată faptei de care a fost acuzat reclamantul avea atât un scop educativ cât și unul de reprimare.
Prin urmare, întrucât hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului sunt obligatorii, a solicitat petentul să se dea eficiență prezumției de nevinovăție care guvernează procesul penal și în cadrul litigiului de față, urmând a avea în vedere faptul că sarcina probațiunii în ceea ce privește săvârșirea faptei contravenționale aparține organului constatator care a încheiat procesul- verbal atacat, iar nu subsemnatului.
La cerere s-au atasat: copia conformă cu originalul a procesului verbal contestat, dovada nr._/17.12.2014, copie carte de identitate, certificat de căsătorie, copii certificate de naștere, copie carte de identitate.
La data de 12.01.2015, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 14-16), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de petent.
În motivarea in fapt, intimatul a arătat că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 și 17 din OG 2/2001, nefiind afectat de vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, cele reținute au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri și se bucura de prezumția veridicitate până la proba contrarie, ori petentul nu a propus niciun mijloc de probă ca sa dovedească o situație contrară celor reținute in procesul verbal. O aplicare absoluta prezumției de nevinovăție, in care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statul ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutiera. A impune organe statului ca in fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate prin procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția nevinovăție nu se încalcă.
Conform art. 249 C.pr.civ. cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o și dovedească iar petentul nu a dovedit faptul că la data și ora menționată în procesul verbal nu a săvârșit contravenția pentru care a fost legal si temeinic sancționat.
Totodată, s-a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene & Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in măsura in care statul respecta limite rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, Hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probanta a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsata la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotararea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice), in lumina cauzei A. c. României sa intre in sfera “acuzațiilor in materie penala atâta timp cat la data săvârșirii faptei care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționata cu închisoare contravenționala. Persoana sancționata are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de proba și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. Romania, Hotararea din 4 octombrie 2007).
S-a mai arătat că procesul verbal în sine reprezintă o proba în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia sa răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal.
Ca urmare, s-a solicitat să se constate ca întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, in sensul ca acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie (in acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 s. a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrara stării de fapt reținuta prin actul de constatare si sancționare a contravenției, măsura aplicata de agentul constatator este întemeiată.
Intimatul a depus la dosarul cauzei: procesul verbal contestat in original, raportul agentului constatator, proba video, cazierul auto al petentului, atestat operator radar, buletin de verificare metrologică, certificat aprobare de model nr. 012/2009.
La data de 26.01.2015, petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare (f.32-34).
Analizand actele si lucrarile dosarului, se constata de catre instanta urmatoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție ., nr._, întocmit de IPJ M. la data de 17.12.2014, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit.h din HG 1391/2006.
S-a reținut prin procesul verbal de contravenție că, la data de 17.12.2014, in localitatea Tg.M. petentul a condus autoturismul F., iar la trecerea de pietoni nu a acordat prioritate de trecere.
Petentul a semnat cu obiectiuni procesul verbal de contravenție.
Petentul a formulat plângerea contravențională în termen legal, conform prevederilor art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia situației de fapt reținută, procesul verbal de contravenție, fiind un act administrativ întocmit de autoritățile publice competente, în regim de putere publică, în vederea executării legii (art. 2, al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004) se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate.
Însă, potrivit jurisprudenței CEDO dedusă din cauzele Salabiku c/a Franței și Janosevic c/a Suediei, orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu împiedică, în principiu, existența lor, dar obligă statele contractante să asigure un echilibru între importanța mizei și drepturile apărării. Altfel spus, mijloacele folosite trebuie să fie proporționale cu scopul legitim urmărit.
Față de acestea, în materia contravențiilor rutiere, având în vedere scopul legitim urmărit – siguranța traficului dar și necesitatea prevenirii unor abuzuri din partea agenților constatatori și pentru a înlătura arbitrariul în îngrădirea dreptului de a conduce, procesul verbal de sancționare nu se poate bucura pe deplin de prezumția de veridicitate în lipsa altor elemente sau probe care îl confirme.
Ori, in prezenta cauza, intimata a depus inregistrarea video a presupusei fapte contraventionale, dar din observarea acesteia se poate concluziona ca petentul nu a savarsit vreo contraventie, deoarece atunci cand autoturismul sau a traversat trecerea de pietoni, nu se afla nici o persoana angajata in traversarea strazii, mai mult, nici o persoana nu era oprita in dreptul trecerii de pietoni.
Față de cele arătate, constatând că plângerea formulată este întemeiată, instanța o admite și dispune anularea procesului verbal de contravenție .,_, întocmit de IPJ M. la data de 17.12.
Instanța ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul U. C.-M., cu domiciliul în Ludus, ., ., . si cu domiciliul procesual ales in Tg.M., .. 3, jud. M., în contradictoriu cu intimata IPJ M., cu sediul în Tg.M., ., jud. M., ca fiind întemeiată .
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, întocmit de IPJ M. la data de 17.12.2014.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecatoria Tg.M..
Pronuntata in sedinta publica de azi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. I. FIROIUMARIA M. S.
Red. C.I.F.
Tehnored. S.M.M.
4 ex/28.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1754/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
