Plângere contravenţională. Sentința nr. 1738/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1738/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 1738/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1738
Ședința publică din data de 15 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. F.
GREFIER: M. M. S.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul ITM M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată prezența administratorului societății petente și a martorei Dios M., lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a procedat sub prestare de jurământ la audierea martorei Dios M., declarația acesteia fiind semnată și atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantul petentei arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, instanța încheie faza procedurii probatori și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul petenei solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.M. la data de 04.11.2014 sub nr._, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul ITM M., în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ și exonerarea de la plata amenzii contravenționale de 20.000 lei aplicate, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 20.000 lei cu avertismentul.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că la data de 28.10.2014 inspectorii de muncă C. D. și L. A. din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă M. au efectuat un control inopinat la punctul de lucru din satul Ciba respectiv restaurantul de la punctul de lucru unde au constatat faptul că pentru numitele Dios M. și S. M. nu au existat încheiate contracte individuale de muncă. Așa după cum rezultă din declarațiile celor două persoane ele s-au prezentat la punctul de lucru în prima zi în 28.10.2014 orele 10, dată la care erau pregătite contractele individuale de muncă în vederea angajării însă aceste contracte nu au putut fi perfectate întrucât susnumitele nu au prezentat certificatele medicale.
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 27 din Codul M. încheierea contractului de muncă se poate face doar după obținerea certificatului medical al persoanei ce urmează a fi încadrată în muncă.
În continuare s-a arătat că, nulitatea prevăzută de Codul muncii nu este remediabilă și nu mai poate fi acoperită prin prezentarea certificatului medical ulterior încheierii contractului de muncă, având în vedere că aceste prevederi au fost abrogate prin Legea nr. 40/2011. Conform prevederilor Directivei 89/391/CEE din 1989 art. 5 alin. (1), coroborat cu art. 6 alin. (1) din Legea securității si sănătății în muncă nr. 319/2006 si art. 175 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea salariaților, în toate aspectele legate de muncă.
De asemenea, s-a menționat că angajatorul este obligat, potrivit prevederilor art. 7 din HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, să asigure condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății salariaților. Prin servicii medicale profilactice, astfel cum este prevăzut la art. 8 din HG nr- 355/2007, se înțelege și examenul medical la angajarea în muncă. Acest examen se efectuează pentru lucrătorii care urmează a fi angajați.
Potrivit HG nr. 355/2007, aptitudinea sau inaptitudinea unei persoane se stabileste de către medicul de medicină a muncii. În funcție de rezultatul examenului medical la angajarea în muncă, medicul de medicina muncii poate face propuneri pentru angajarea la locul de muncă respectiv sau îndrumarea persoanei care urmează a fi angajată către alte locuri de muncă. Medicul de medicina muncii este cel care completează fișa cu concluzia examenului medical la angajare pentru apt, apt condiționat sau inapt pentru locul de muncă respectiv.
Petenta a mai arătat că, potrivit Codului muncii, art. 260, alin. (1), lit. m), angajatorii pot fi sancționați contravențional cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei, in cazul in care incadreaza in munca persoane fara un examen medical in prealabil si fara avizul medicului de medicina muncii cu privire la capacitatea persoanei de a presta activitatea.
Conform art. 13, lit. j) din Legea nr. 319/2006, angajatorul are obligația să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical și, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute și să asigure controlul medical periodic și, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării. Nerespectarea acestei obligații de către angajator constituie contravenție și se sancționează conform Legii nr. 319/ 2006 art. 39, alin. (4), cu amendă contravențională de la 4.000 lei la 8.000 lei.
Având în vedere toate prevederile legale mai sus menționate și lipsa avizului medical, riscul de a fi sancționat pentru lipsa avizului medical și inutilitatea încheierii contractului de muncă aceasta fiind nul în atare condiții, precum și faptul că examinarea medicală era în curs și finalizarea ei ar fi durat cel mult 24 de ore, societatea petentă a considerat că angajatorul nu a săvârșit nici o contravenție acesteia lipsindu-i elementul subiectiv respectiv vinovăția.
S-a mai arătat de către societatea petentă că, în conformitate cu art.i din OG 2/2001 „ Constituie contravenție fapta savarsita cu vinovăție, stabilita si sanctionata prin lege. Motivul pentru care nu s-a încheiat contractul de muncă la data de 28.10.2014 a fost lipsa certificatului medical și în nici un caz intenția angajatorului de a nu încheia contracte individuale de muncă. Nu a trecut nici o zi în care cele două persoane s-au prezentat la punctul de lucru, au luat cunoștință de atribuțiile lor și inspectorii ITM au și considerat că s-a un prejudiciu imens atât persoanelor care erau în curs de angajare cât și bugetului de stat.
Chiar dacă aparent nu a s-au respectat prevederile art. 16 alin.i din Legea 53/2003, motivul este unul obiectiv și gradul de pericol social practic nu există. Acest lucru este confirmat și de faptul că imediat după obținerea avizului medical cele două persoane au fost angajate, s-au încheiat contractele de muncă.
Petenta a mai arătat că dacă instanța consideră procesul verbal întemeiat, a se avea în vedere faptul că aplicarea unei sancțiuni de 20.000 lei este disproporțională față de lipsa vinovăției și gradul de pericol social.
Mai mult, s-a arătat că este o firmă relativ recent înființată, în aprilie 2014, nu s-a reușit nici măcar să se demareze în totalitate activitatea, dovadă fiind faptul că abia acum se fac angajări, nu s-au realizat venituri semnificative și achitarea unei amenzii de 20.000 lei ar periclita nu numai dezvoltarea societății dar poate chiar existența ei. De aceea solicităm instanței să schimbe sancțiunea amenzii aplicate în avertisment în baza ait. 7 alin (3) din OG 2/2001.
În drept au fost invocate prevederile art. 7 alin (3), art 31 din OG 2/2001: art. 27 coroborat cu 260 alin.i lit.m din Codul M.; art.13 lit.j din Legea 319/2006.
La data de 29.12.2014, intimatul ITM M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.30-35), prin care a solicitat respingerea plângerii înaintată de contestatoarea S.C. B. & L. S.R.L., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.10.2014.
În motivarea în fapt s-a arătat că inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. M., au efectuat un control la punctul de lucru-restaurant- al S.C. B. & L. S.R.L.,, situat în ., ./A, jud. M.. S-a verificat modul în care sunt respectate prevederile legale în vigoare, în domeniul relațiilor de muncă, ocazie cu care s-a constatat faptul că S.C. B. & L. S.R.L., nu a încheiat contract individual de muncă pentru 2 persoane, mai precis pentru Pios M. și S. E., începând cu data de 28.10.2014.
Având în vedere cele constatate, s-a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.10.2014 prin care, s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum minim de 20.000 de lei conform art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 (republicată), potrivit căruia „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)” constituie contravenție și se sancționează „cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Față de cele arătate, s-au făcut următoarele precizări:
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.10.2014 respectă în totalitate prevederile legale în vigoare, respectiv O.G. nr. 2/2001 ( privind regimul juridic al contravențiilor) cu modificările și completările ulterioare.
S-a mai arătat de către intimat că în data de 28.10.2014, Dios M. a indicat în fișa de identificare pe care a completat-o și a semnat-o la locul de muncă al S.C. B. & L. S.R.L., faptul că prestează activitate la S.C. B. & L. S.R.L.. de la data de 28.10.2014, ajută la bucătărie și nu a semnat contract de muncă. Dios M. a indicat și numele persoanelor cu care lucrează (T. Szilard si S. M.).
Tot în data de 28.10.2014, S. M. a indicat în fișa de identificare pe care a completat-o și a semnat-o la locul de muncă al S.C. B. & L. S.R.L., faptul că prestează activitate la S.C. B. & L. S.R.L.. de la data de 28.10.2014. ca și ajutor și nu a semnat contract de muncă. S. M. a indicat și numele persoanelor cu care lucrează (T. Szilard si Dios M.).
S-a subliniat că la momentul depistării acestea erau echipate în echipament de lucru( halat), serveau clienții la mese, debarasau, încasau contravaloarea vânzărilor conform planșelor foto anexate.
Conform unui extras din baza de date organizată la nivelul Inspecției M. conform Hotărârii Guvernului nr. 500/2011, privind registrul general de evidență a salariaților (data generării raportului 28.10.2014), S.C. B. & L. S.R.L., nu a transmis până în data de 28.10.2014 în registrul general de evidență a salariaților contract individual de muncă pentru Dios M. și S. M., cu data începerii activității 28.10.2014.
De altfel, societatea reclamantă a recunoscut în nota explicativă din data de 29.10.2014 că nu a întocmit contracte de muncă pentru Dios M. și Szilvezster M., și că lucrătoarele prestau activitate în subordinea ei în data de 28.10.2014, pentru câteva ore.
S-a mai menționat că petenta nu a respectat nici măcar măsura dispusă de inspectorul de muncă prin anexa nr.1 a procesului verbal de control . nr._/29.10.2014, prin care inspectorii de muncă au dispus întocmirea în formă scrisă a contractului individual de muncă pentru Dios M. și S. M. începând cu data de 28.10.2014.
În continuare, intimata a arătat că, conform unui extras din baza de date organizată la nivelul Inspecției M. conform H.G nr. 500/2011 privind registrul general al salariaților, se poate constata faptul că în data de 03.11.2014, angajatorul a transmis în registrul în cauză un contract individual de muncă pentru Dios M. și S. M. cu data începerii activității 04.11.2014. În aceste condiții, chiar si ulterior controlului petenta nu a demonstrat că este dispusă să respecte prevederile art. 16 alin. 1 din L53/2003 republicată.
Așadar, nu există nici o umbră de îndoială în privința faptului că în data de 28.10.2014, lucrătoarele Dios M. și S. Monika_prestau activitate pentru reclamantă în lipsa unui contract individuale de muncă.
Referitor la solicitarea reclamantei de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, s-a arătat de către intimat că munca la negru este o faptă de o gravitate extremă, care nu poate fi tratată cu o asemenea indulgență nejustificată.
Un alt motiv pentru care s-a considerat că înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului nu se justifică, îl reprezintă consecințele pe care munca fără forme legale de angajare le generează asupra persoanelor care o practică, cât și pentru societate, precum și pentru bugetul de stat, existând o relație interdependentă între plata contribuțiilor și impozitelor și accesul la drepturile de asigurări sociale și alte măsuri de protecție socială.
Neplata acestor obligații legale conduce, pe de o parte, la lipsa de venituri către bugetul consolidat al statului, afectând totodată și sistemele de asigurare socială, iar pe de altă parte - și cel mai important - la faptul că persoanele care prestează muncă nedeclarată nu pot beneficia de niciuna dintre formele de protecție socială prevăzute
În drept, s-au invocat prevederile art. 205 și următoarele din C. Proc, Civ.; H.G. nr. 500/2011; Legea nr. 53/2003, republicată - Codul muncii, O.G. nr. 2/2001, precum și pe celelalte dispoziții legale invocate în această întâmpinare.
La data de 23.01.2015, petenta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că intimatul dorește să convingă instanța în principal de două lucruri și anume de faptul că angajatorul a intenționat să-și desfășoare activitatea folosind munca la negru și că pericolul social este extrem de grav.
Nici una din cele două aspecte asupra cărora insistă pârâta nu corespunde adevărului ceea ce rezultă din cele ce urmează.
Așa după cum s-a arătat și în plângerea formulată intenția și voința clar exprimată a angajatorului și care rezultă și din starea de fapt era aceea de a îndeplini toate cerințele legii cu privire la angajarea celor două persoane.
În data de 28.10.2014 când acestea s-au prezentat pentru prima dată la sediul punctului de lucru pentru un timp scurt 1-2 ore așa cum rezultă din fișele de identificare depuse la dosar chiar de pârâtă pentru a încheia contractul de muncă și a lua cunoștință de atribuțiile de serviciu, nu au avut finalizate analizele medicale fapt ce a făcut imposibilă încheierea contractelor de muncă în aceeași zi.
Conform art. 27 din Codul M. încheierea contractului de muncă se poate face doar după obținerea certificatului medical al persoanei ce urmează a fi încadrată în muncă.
Lipsa certificatului medical, a fost motivul obiectiv al neîncheierii contractului de muncă ceea ce nu echivalează cu intenția angajatorului de a nu încheia contrate de muncă pentru cele două salariate, fapt ce poate fi confirmat și de martorele propuse a fi audiate, Dios M. și S. M..
S-a mai arătat că nu corespunde adevărului ceea ce susține intimatul că s-a prezentat o altă stare de fapt, decât ceea reținută de organele de control. Atât din fișele de identificare cât și din nota explicativă a angajatorului rezultă categoric că se aflau pentru prima zi la punctul de lucru, nu au prezentat actele medicale și nu s-a putut încheia contractul de muncă. Din fișele de identificare și din nota explicativă nu rezultă utilizarea muncii nedeclarate așa cum vrea pârâta să convingă instanța. Ba mai mult, chiar organele de control rețin faptul că celelalte persoane aveau încheiate contracte de muncă ceea ce dovedește că angajatorul nu face parte din categoria celor care utilizează munca la negru.
În ce privește pericolul social al faptei s-a arătat că scopul urmărit de legiuitor „nu este acela de a încuraja acei angajatori care se eschivează de la tot ceea ce însemnă legalitate,, dar scopul legiuitorului nu este nici acela de a aplica mecanic, rigid o reglementare legală fără a analiza situația reală pe fiecare caz în parte și de a aplica aceeași sancțiune dacă se prestează muncă nedeclarată luni și chiar ani sau 1 oră într-o singură zi, oră în care viitorul salariat să ia la cunoștință atribuțiile sale viitoare.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.10.2014 (f.6-7), proces verbal de control nr._/29.10.2014 (f.8), contract individual de muncă nr. 6/03.11.2014 (f.9-11), contract individual de muncă nr. 7/03.11.2014 (f.12-14), anexă de constatare și de măsuri dispuse în domeniul relațiilor de muncă (f.15-19), fiță de identificare din 28.10.2014 (f. 45-48), notă explicativă (f.49), fotografii (f.50-51).
În cauză a fost administrată proba testimonială cu martora Dios M. (f.68).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . MS nr._ din data de 29.10.2014 petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei în baza art. 16 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003R.
În fapt s-a reținut: “. i-a primit la munca din data de 28.10.2014, pe numitele Dios M. si Szilvester M., fara sa incheie cu ele in forma scrisa contracte individuale de munca, anterior inceperii raporturilor d emunca”
Procesul verbal de contravenție a fost semnat și ștampilat de.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea, instanța reține că faptelor, astfel cum au fost reținute prin actul atacat, li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Astfel, potrivit art. 260 alin.(1) din Legea 53/2003 „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;”
Instanța amintește prevederile art. 16 din Legea 53/2003: „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri, sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală. Este evident că această rațiune nu se regăsește în situația în care fapta nu este constatată personal. În sprijinul acestei afirmații că regimul juridic trebuie să fie diferit în cele două situații se poate aduce argumentul că și Codul civil tratează diferit mențiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă care conține constatările personale ale agentului constatator aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu coroborându-se și cu procesul verbal de control nr._/29.10.2014 (f.8).
În conformitate cu art. 16 din Legea 53/2003 contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Declarațiile date de persoanele identificate la muncă fără a avea încheiat contract individual de muncă au fost depuse de intimat în susținerea temeiniciei actului sancționator. Din cuprinsul acesteia rezultă fără echivoc, că numitele Dios M. si Szilvester M. nu au semnat contract de muncă, și că se prezentasera la societatea petenta in ziua efectuarii controlului.
Susținerile petentei, potrivit căreia cele doua persoane nu au avut contractul de umnca incheiat, deoarece nu se aflau in posesia certificatului medical, necesar incheierii contractului de munca, nu sunt susținute de declarația dată în fața instanței de numita Dios M., potrivit căreia, acesta arată că “ in 28.10.2014 am fost chemata de societate, pentru o ora, ca sa observ cum se desfasoara activitatea in acea firma”.
Instanța mai reține și că în declarația dată în fața agenților constatatori cu ocazia efectuării controlului tematic, aceeași persoană a arătat că a venit sa ajute in acea zi, de la ora 9 la ora 10 si ca nu a semnat contract de munca.
În consecință, față de ansamblul probator al cauzei, instanța reține că forța probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, nerăsturnându-se prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa ca act administrativ.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), pe disp. art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și pe prevederile art. 7 alin. 3 în care se învederează că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Pe de altă parte, instanța are în vedere și urmările minime pe care petenta le-a produs prin fapta săvârșită.
Raportându-se la aceste criterii, instanța reține că gradul de pericol social generic al faptei de a nu încheia contract individual de muncă este destul de mare, dar trebuie avute în vedere și celelalte elemente care conduc la stabilirea pericolului social concret.
Astfel, instanța va ține cont de împrejurarea că ulterior efectuarii controlului, petenta a incheiat contracte de munca celor doua persoane, aspect coroborat cu declaratia martorei Dios M., data in fata instantei, de unde rezulta ca aceasta a lucrat, pana la 17.10.2014, la o alta societate comerciala si s-a prezentat, la 28.10.2014, la societatea petenta, pentru a se angaja.
Astfel, retine instanta ca societatea petenta are persoane incadrate cu contract individual de munca, potrivit celor retinute in actul de control incheiat cu ocazia intocmirii procesului verbal contestat, ca una din persoanele gasite fara forme legale la societatea petenta, lucrase, pana in urma cu o saptamana la o alta societate comerciala, aspecte care intaresc ideea ca starea de fapt surprinsa de intimata a fost accidentala, si nu a reprezentat o practica constanta a petentei, de a utiliza forta de munca, fara incheierea contractelor de munca.
Totodată, instanța va ține cont că din mențiunile notei de constatare întocmită de către intimat cu ocazia controlului reiese că petenta respectă celelalte reglementări în domeniul muncii, fapta constatată prezentând prin urmare un caracter accidental, iar nu o practică constantă a petentei.
Un alt criteriu de individualizare a sancțiunii este cel al circumstanțelor personale ale contravenientului, raportat la care instanța reține că petenta nu a mai fost sancționată contravențional pentru aceste fapte, intimata nefăcând dovada existenței unor astfel de fapte contravenționale.
Pe de altă parte, instanța are în vedere și urmările minime pe care petenta le-a produs prin fapta săvârșită.
Argumentul intimatului în sensul că nu se impune sancționarea petentei doar cu avertisment, deoarece nu este în măsură să realizeze funcția educativă și cea preventivă în rândul angajatorilor, ci ar conduce în mod cert la încurajarea contravenienților prin oferirea atât a unui precedent, cât și a unui exemplu, nu poate fi reținut de către instanță.
Astfel, în lumina considerentelor expuse de către intimat, nu ar mai fi aplicabilă niciodată sancțiunea avertismentului, deși o atare posibilitate este conferită de legiuitor în aprecierea circumstanțelor specifice fiecărui caz în parte, impunându-se, totodată, și ca obligație a instanței atunci când i se conferă judecății o plângere contravențională.
Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea petentei, apreciind că sancțiunea aplicată, este prea severă în raport cu gravitatea faptei săvârșite și că scopul urmărit poate fi realizat și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, atrăgându-i-se atenția petentei că pe viitor nerespectarea dispozițiilor legale va fi sancționată cu alte categorii de sancțiuni, mai severe, ținându-se cont și de cele antecedența sa, și va menține în rest dispozițiile procesului-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B.&L. SRL, cu sediul în comuna G. D., .. 30/A, jud. M., având J_, CUI_, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA M., cu sediul în Tg.M., .. 2, jud. M., CUI_.
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale în cuantum de_ lei aplicata prin Procesul verbal . nr._ din data de 29.10.2014, cu sancțiunea „avertisment”.
În baza art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001 atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Judecatoria Tg.M..
Pronunțată în ședința publică din 15.04. 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
C. I. FIROIUMARIA M. S.
Red. C.I.F.
Tehnored. S.M.M.
4 ex/11.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1734/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1758/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
