Plângere contravenţională. Sentința nr. 1535/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1535/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 1535/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1535
Ședința publică din data de 3 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulată de către petenta S.C. N. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 3.04.2014.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 22 august 2014, petenta .. a formulat plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, și a solicitat instanței în principal constatarea nulității procesului verbal de contravenție . nr._/28.07.2014, ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar a solicitat reindividualiraea sancțiunii aplicare în sensul aplicării avertismentului, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, petenta a arătat că a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4000 lei, reținându-se că la data de 28.07.2014, ora 15:13, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei efectua transport de mărfuri în trafic național, cu nerespectarea normelor legale care impuneau echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime autorizate admise, sens în care agentul constatator a reținut faptul că pentru acest autovehicul a fost efectuată inspecția tehnică periodică la data de 22.01.2014, subzistând obligația ca în termen de 10 zile calendaristice să se echipeze cu plăcuțele prevăzute de Ordinul nr. 1567/2013.
În continuare, petenta a făcut trimitere la dispozițiile art. 4 și 7 din HG nr. 69/2012 și art. 134^1 din ordinul 980/2011, precizând în continuare că a formulat o cerere către RAR Cluj, nr. 12/24.04.2014, prin care a solicitat trimiterea unui reprezentant RAR la sediul societății în vederea efectuării măsurătorilor la un număr de 13 autocamioane și 4 remorci/semiremorci pe care le deținea în proprietate la acea dată, printre care și autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, cerere care a fost înregistrată la RAR Cluj sub nr. 963/7.05.2014. în continuare, petenta a precizat că această cerere a fost soluționată în mod favorabil, în sensul că la sediul societății s-a prezentat domnul S. B. din cadrul RAR Cluj, căruia i-au fost prezentate toate vehiculele deținute de societatea petentă, însă acesta a înțeles că efectueze măsurători doar pentru 11 din acestea, astfel cum rezultă din mențiunile manuscrise ale reprezentantului RAR, printre vehiculele măsurate nefiind și cel cu nr._ . Cu această ocazie, reprezentantul RAR i-a comunicat verbal reprezentantului societății petente că pentru celelalte vehicule nu este necesar să se efectueze măsurători, deoarece au inscripționate aceste date de către producător și, în plus, a menționat că nu ar fi necesare respectivele plăcuțe, pentru că nu sunt prevăzute cu dispozitive de cuplare pentru remorcă sau semiremorcă.
Petenta a mai precizat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu este prevăzut cu dispozitiv pentru cuplare a remorcii sau semiremorcii, iar pe de altă parte, acesta deținea plăcuțele în care erau prevăzute masa și dimensiunile acestuia, montate de producător, aspect ce nu a fost consemnat în procesul verbal contestat. În această ordine de idei, petenta a subliniat faptul că în speță există o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, lipsind vinovăția și pericolul social, astfel că răspunderea juridică nu poate fi atrasă. Astfel, petenta a subliniat că a dorit ca toate vehiculele deținute să fie echipate cu plăcuțele necesare, sens în care au formulat și o solicitare RAR, însă pentru o parte din vehicule s-au efectuat verificările necesare, iar pentru o altă parte nu.
În continuare, petenta a precizat că eroarea de fapt este o cauză ce înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001, și prin care se înțelege situația când făptuitorul, în momentul comiterii contravenției, nu cunoștea, sau cunoștea greșit existența unei stări de fapt, situații sau împrejurări de care depindea caracterul contravențional al faptei, și dacă ar fi cunoscut în mod real și corect realitatea nu ar fi comis contravenția.
Totodată, petenta a arătat că procesul verbal de contravenție contestat nu conține mențiunile prevăzute de art. 16-17 din OG nr. 2/2001, având în vedere faptul că nu a fost individualizată în drept fapta săvârșită, iar indicarea prevederilor art. 4 pct. 1 și art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012 nu suplinește această cerință, iar pe de altă parte, toată starea de fapt descrisă în cuprinsul plângerii a fost expusă agentului constatator de către conducătorul auto, însă în cuprinsul procesului verbal nu au fost menționate aceste aspecte.
În altă ordine de idei, petenta a subliniat faptul că deși s-a menționat că nu a putut fi identificat niciun martor în momentul întocmirii procesului verbal, decât alți agenți constatatori, această afirmație este falsă, fiind făcută cu rea credință, deoarece la momentul întocmirii procesului verbal conducătorul autovehiculului, numitul R. A. era de față, și putea avea calitatea de martor. Față de acest aspect, petenta a invocat dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, precizând totodată că i-a fost produsă o vătămare care nu poate fi înlăturată decât anulând procesul verbal de contravenție.
În subsidiar, petenta a solicitat reindividualizarea sancțiunii aplicate, raportat la starea de fapt descrisă anterior și la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sens în care a invocat buna credință, lipsa de vinovăție, precum și faptul că fapta nu a produs nicio urmare negativă.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 16-17, art. 5, art. 21 alin. 3, art. 38 alin. 3 din OG nr. 2/2001, art. 134^1 din ordinul nr. 980/2011.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, emiterea unei adrese către RAR pentru a se comunica dacă cererea nr. 963/2014 a fost soluționată, precum și proba testimonială.
Anexat cererii de chemare în judecată, petenta a depus următoarele înscrisuri: copie proces verbal, copie talon, copie carte de identitate autovehicul, copie adresă nr. 12/24.04.2014, copie dovadă comunicare prin fax.
La data de 17 octombrie 2014, intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul rutier a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, menținerea în totalitate a procesului verbal, respectiv obligarea petentei la plata amenzii contravenționale.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petentă, intimatul a arătat că acestea sunt nefondate, precizând că au fost respectate prevederile OG nr. 2/2001, respectiv faptul că dreptul de a face obiecțiuni este legat direct de prezența contravenientului la întocmirea procesului verbal, dar în speță se subînțelege faptul că petenta nu a putut formula obiecțiuni, dar prin prezenta plângere contravențională, societatea petentă a avut posibilitatea de a formula orice obiecțiuni, fără a exista deci vreo vătămare ireparabilă. Cu privire la semnarea procesului verbal de către conducătorul auto în calitate de martor, intimatul a menționat că nu există niciun text de lege care să interzică semnarea actului sancționator, în calitate de martor, de către angajatul contravenientei, și a precizat că conducătorul auto are numai calitatea de prepus al societății, neputându-se substitui în drepturile și obligațiile prevăzute de lege ale persoanei fizice care reprezintă persoana juridică în mod legal. Totodată, intimatul a arătat că lipsa martorului la încheierea procesului verbal nu constituie motiv de nulitate dacă, potrivit art. 19 alin. 3 din OG 2 /2001, s-au consemnat motivele care au dus la întocmirea actului sancționator în acest mod.
Cu privire la fondul cauzei, intimatul a învederat instanței de judecată că fapta contravențională a fost corect reținută în sarcina petentei, conform art. 4 pct. 61 din HG nr. 69/2012, faptă care a fost corect delimitată, a existat, a fost constatată și sancționată, procesul verbal constatând o stare de fapt la momentul controlului, motiv pentru care petenta nu poate fi exonerată de răspundere. În acest sens, intimatul a arătat că la data de 28.07.2014, când a fost oprit în trafic vehiculul utilizat de petentă, acesta nu deținea plăcuța din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise autorizate ale vehiculului deși inspecția tehnică periodică a verificat-o la data de 22.01.2014 iar operatorul de transport avea obligația ca în 10 zile de la data la care s-a efectuat ITP – ul, autovehiculul să fie dotat cu plăcuța respectivă, însă la data întocmirii procesului verbal, vehiculul nu era dotat cu plăcuța din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise autorizate. În acest sens, intimatul a subliniat faptul că depunerea ulterioară a dovezii existenței plăcuțelor nu exonerează societatea petentă de răspundere.
De asemenea, intimatul a mai arătat faptul că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptei comise până la proba contrarie, însă petenta nu a făcut această dovadă contrarie, fapta reținută în sarcina petentei reprezentând o contravenție instantanee care s-a consumat la momentul controlului.
În ceea ce privește pericolul social al faptei, intimatul a arătat că fapta săvârșită de petentă este considerată de legiuitor ca fiind una cu grad de pericol social ridicat, fiind sancționată cu amendă în cuantum de 4000 – 6000 lei, iar în ipoteza în care nu fapta ar fi fost considerată ca având un pericol social redus, nu ar mai fi fost incriminată. Totodată, intimatul a arătat că petenta nu poate beneficia nici de circumstanțe atenuante, care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile HG 69/2012, OMTI 980/2011, OG 27/2011, OG 794/2007, OG 2/2001.
Anexat întâmpinării, intimatul a depus următoarele înscrisuri: împuternicire, copie proces verbal, copie talon, copie carte de identitate R. A., copie notă nr._.
În cauză, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, de către ambele părți, proba constând în emiterea unei adrese către RAR Cluj, sens în care a fost formulat răspunsul aflat la filele 83-86, precum și proba testimonială, fiind audiat martorul R. A., declarația acestuia aflându-se la filele 90-91 din dosar.
Din actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat in data de 28.07.2014 de către I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 4000 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de art. 4 Pct. 61 din HG 69/2012, cu modificările și completările ulterioare și sancționată de art. 7 alin. (1) din aceeași Hotărâre a Guvernului nr. 69/2012, astfel: „in data de 28.07.2014 ora 15:13 pe .DN 13 km 153, localitate Văleni, jud. M., a fost oprit și verificat autovehiculul cu nr.de inmatriculare_ ,utilizat de către N. SRL, în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto dl. RATUI A., având CNP_ în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național. La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-au constatat următoarele: a) nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, astfel: Inspecția tehnică periodică a vehiculului CJ-85-85-NYK a fost efectuat în data de 22.01.2014 (Conform prevederilor Ordin nr. 1567/2013). Ca urmare, vehicolul, documentele deținute, precum și locul în care trebuia să se găsească plăcuța respectivă montate au fost fotografiate, drept probă. Mai menționăm faptul că a fost întocmit formular de control în trafic . nr._ semnat de către conducătorul auto”.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca, din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ce privește temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța urmează să analizeze acest aspect raportat la probele aflate la dosar și la susținerile petentei.
Potrivit art. 4 pct. 61 din HG 69/2012, „Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: […] nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora”.
Contrar susținerilor petentei, apreciem că actul sancționator a individualizat clar în drept fapta reținută în sarcina acesteia; omisiunea de a menționa anume textul legal din OMTI 1567/2013 care impune societăților obligația de a dota vehiculele cu plăcuțe, nu a fost de natură să aducă vreo vătămare petentei, de vreme ce aceasta a dovedit faptul că are cunoștință (și avea chiar obligația să cunoască) respectivele reglementări legale.
Raportat la fapta reținută în sarcina petentei, observăm că aceasta nu contestă efectiv faptul că nu ar fi avut la data efectuării controlului montată plăcuța impusă de textul legal, din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale vehiculului.
Petenta invocă faptul că ea a făcut în termen demersurile corespunzătoare pentru echiparea vehiculelor deținute cu plăcuțele impuse de legiuitor, însă specialistul trimis de RAR să măsoare vehiculele ar fi arătat că vehiculul în cauză nu necesită măsurare, dimensiunile sale fiind consemnate pe plăcuțele cu care era dotat din fabrică, și, mai mult, nu ar necesita montarea altor plăcuțe, deoarece nu este dotat cu dispozitiv de cuplare pentru remorcă/semiremorcă.
În ce privește OMTI 1567/2013 art. 1 pct 28, observăm că acesta prevede „În scopul facilitării controlului autovehiculelor, precum și al remorcilor și semiremorcilor tractate de acestea utilizate la efectuarea transporturilor rutiere, întreprinderile de transport în cont propriu sau operatorii de transport rutier au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului, după cum urmează: a) plăcuța producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate ale vehiculului; b) plăcuța în care sunt menționate dimensiunile vehiculului.”
Nu se desprinde din această formulare ideea că articolul s-ar referi în mod exclusiv la vehicule cu remorcă, ci faptul că se referă, pe de o parte la autovehiculele, și pe de altă parte la remorcile și semiremorcile tractate, în măsura în care respectivele sunt „utilizate la efectuarea transporturilor rutiere”.
Față de această dispoziție expresă a legiuitorului, petenta nu poate invoca necunoașterea legii, sau faptul că ar fi fost indusă în eroare de un specialist sub acest aspect, de vreme ce, fiind o firmă care se ocupă de administrarea mai multor asemenea vehicule destinate transportului, avea răspunderea cunoașterii legislației aplicabile. Prin efectuarea demersurilor în vederea obținerii plăcuțelor inclusiv pentru vehiculul în cauză, petenta demonstrează încă o dată că obligația legală nu îi era străină, de vreme ce a urmărit să i se conformeze.
Mai mult, martorul audiat de instanță, șoferul R. A. (f. 90), a învederat că este real faptul că specialistul de la RAR nu a măsurat vehiculele mai mici, arătând că acestea au toate datele menționate în cartea mașinii, și că în interiorul camionului condus de dânsul sunt trecute încă din fabrică dimensiunile și datele vehiculului. Dar el a infirmat faptul că ar fi auzit cu vreo ocazie că pentru respectivul vehicul nici nu ar fi necesară atașarea pe exterior a plăcuțelor cu indicarea dimensiunilor; dimpotrivă, a arătat că plăcuțele au fost eliberate societății în două tranșe, una la 3 săptămâni după măsurare, și a doua la o lună jumătate, și că, în prezent, vehiculul în discuție are atașate plăcuțele corespunzătoare.
Este nerelevant, prin urmare, când a făcut pentru prima dată petenta cerere la RAR, de vreme ce ea nu poate invoca în apărare necunoașterea legii, sau însușirea unei interpretări greșite a textului legal; ca profesionist, petenta avea obligația de montare a plăcuțelor cu indicarea dimensiunilor și maselor maxime autorizate ale acestora, în poziția impusă de legiuitor, pentru facilitarea eventualelor verificări.
În ce privește faptul că nu s-a permis șoferului vehiculului să-și consemneze obiecțiunile pe actul sancționator, apreciem că acest aspect nu este de imputat intimatei, de vreme ce conducătorul auto nu avea calitatea de reprezentant al societății petente; el a semnat Nota nr._ (f. 38), pe care putea, dacă dorea, să obțină consemnarea obiecțiunilor sale.
În ce privește eventualele obiecțiuni ale societății petente, acestea au putut fi invocate prin plângerea contravențională formulată, astfel încât, nu putem aprecia că petentei i s-ar fi cauzat un prejudiciu prin întocmirea actului sancționator fără consemnarea respectivelor obiecțiuni.
Față de aceste considerente, instanța reține că petenta a săvârșit fapta ce i se impută, astfel că se impune respingerea cererii de anulare a actului sancționator atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Deși petenta învederează că gradul de pericol social al faptei ar fi mai redus deoarece fapta s-a comis fără vinovăție, nu putem reține ca justificat acest argument, în contextul în care, însuși legiuitorul caracterizează abaterea săvârșită ca fiind gravă.
Față de conținutul juridic al faptelor, de împrejurările în care au fost săvârșite, precum și relativ la specificul activității contravenientei persoană juridică, instanța apreciază că desfășurarea activităților curente trebuie să se supună unei anumite discipline. Astfel, instanța apreciază că, prin aplicarea amenzii legale în cuantumul ei minim, a fost respectată regula proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei).
Pentru considerentele învederate, în baza art. 34 alin. 1 OG 1/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentă împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat in data de 28.07.2014, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta ., cu sediul în T., .. 4, jud. Cluj, CUI RO_, J_, cu sediul procesual ales în Cluj N., .. 14, ., în contradictoriu cu intimatele I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S. C. T. R., cu sediul în București, .. 38, sector 1, cod fiscal_, și I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR – I. TERITORIAL 8, cu sediul în jud. Sibiu, localitatea Șelimbăr, .. 1, .> Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 3.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. C. R. A. M.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1549/2015.... → |
|---|
