Plângere contravenţională. Sentința nr. 1549/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1549/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 1549/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1549
Ședința publică din data de 03 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: L.-N. P.
Pe rol judecarea cererii formulate de petenta . în contradictoriu cu intimatul M. TÂRGU M. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 13 martie 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 27 martie 2015, iar apoi pentru data de astăzi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, asupra acțiunii civile de față constată următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la nr._ la data de 22.09.2014 petenta . în contradictoriu cu intimatul M. TÂRGU M. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, a solicitat admiterea plângerii contravenționale; anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției; exonerarea petentului de la plata sancțiunii contravenționale constând în amendă în sumă totală de 100.000 lei și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin procesul verbal nr. 49 încheiat la data de 04.08.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 100.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și sancționată potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din același act normativ.
În concret se arată în cuprinsul procesului verbal atacat faptul că, în urma controlului declanșat în data de 30.07.2014 de către agent S. V. în ., Tg. M., jud. M., s-au realizat lucrări de construcții la antenă prin construirea unor suporți din beton armat cu dimensiunea de 60X60 de cm și înălțimea de aproximativ 180 cm, extindere corp clădire, refacere acoperiș, pe terenul aflat în proprietatea petentei.
În drept au fost invocate prevederile art. 3 alin 1 și ale art. 26 alin 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
În vederea realizării unei analize pertinente a constatărilor reținute de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție atacat, petenta apreciază ca fiind esențială raportarea de către instanța de judecată la următoarele elemente de fapt și anume lipsa calității de subiect activ al contravenției și existența unei autorizații de construire pentru lucrările realizate pe terenul aflat în proprietatea petentei.
Referitor la lipsa calității de subiect activ al contravenției, petenta face trimitere la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în construcții în baza cărora petentul a fost sancționat, care stabilesc că: „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală oh parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant."
Ca atare subiect activ al contravenției prevăzute la lit. a, alin. 1 al articolului 26 din Legea 50/1991 nu îl poate avea decât investitorul sau executantul lucrărilor realizate fără autorizație de construire.
În speță, societatea petentă, are calitatea de proprietar al imobilului la care s-au efectuat lucrările menționate în cuprinsul procesului-verbal, imobil aflat însă în posesia și folosința unei alte persoane juridice încă din luna septembrie a anului 2013. Mai exact în data de 13 septembrie a anului 2013 petenta a cedat dreptul de folosință societății RADIOTEL M., în temeiul contractului de închiriere nr. 3022 încheiat în data de 13.09.2013, contract care a fost reziliat la data de 01.06.2014, dată de la care dreptul de folosință al imobilului a fost cedat societății RADIOTOWER SRL, în acest sens fiind încheiat contractul de închiriere nr. 3191/27.06.2014.
Potrivit contractului încheiat, societatea Radiotower avea obligația ca pe propria cheltuială să realizeze lucrări de investiții la imobil constând în: renovarea clădirii de echipamente cu amprentă la sol de 26 mp: retencuire exterioară/interioară, zugrăvire, hidroizolarea acoperișului; repararea gardului exterior, vopsirea, completarea elementelor de gard lipsă, subzidirea porțiunilor de gard deteriorate, protejarea cu sârmă ghimpată; curățarea de rugină și revopsirea pilonului de 30 m, înlocuirea elementelor lipsă sau deteriorate; supraînălțarea pilonului cu 12...24 m, în funcție de studiul de specialitate, rigidizarea acestuia prin ancorare, sprijinire sau altă metodă impusă de proiectantul de rezistență și acceptată de proprietar; supravegherea camerei de echipamente și a incintei cu camera video și instalație de alarmare; amenajarea curții interioare: trotuar, gazon, arbuști.
Ca atare în mod nelegal, proprietarul imobilului, respctiv petenta a fost sancționată contravențional deși nu deținea și nu deține nici calitatea de investitor și nici pe cea de executant al lucrărilor realizate. Investitor este persoana care alocă fondurile pentru realizarea lucrărilor, iar executantul este persoana care execută efectiv aceste lucrări.
Investitor este persoana care alocă fondurile pentru realizarea lucrărilor, iar executantul este persoana care execută efectiv aceste lucrări, contravenientul neregăsindu-se în niciuna din aceste situații motiv pentru care nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Sancționarea proprietarului imobilului, proprietar care nu are calitatea de investitor sau executant al lucrărilor constituie o încălcare a principiului răspunderii personale, motiv pentru care se impune admiterea plângerii contravenționale si anularea procesului verbal de contravenție atacat.
Petenta face precizarea că, procesul verbal a fost încheiat în lipsa vreunui reprezentant al societății, că nu au fost niciodată convocați la sediul Direcției Politiei Locale pentru a putea formula obiecțiuni sau pentru a putea prezenta un punct de vedere cu privire la situația de fapt si de drept a imobilului.
De asemenea, petenta nu a avut cunoștință până la data de 04.08.2014, că urmează să fie executate lucrări de construire de către chiriaș, iar investitor, în sensul legii, persoana care realiza aceste lucrări și care suporta contravaloarea lor era chiriașul ..
Petenta consideră că sancțiunea aplicată este vădit nelegală, în condițiile în care, textul de lege de care se prevalează agentul constatator nu nominalizează decât investitorul si executantul ca fiind vinovați de executarea fără autorizație a lucrărilor enumerate la art. 3, iar nu și proprietarul terenului pe care s-au realizat lucrările.
În considerarea interpretării legale expusă mai sus, petenta apreciază că societatea RADIOTOWER SRL, în calitate de chiriaș este singura care ar putea fi sancționată cu amendă contravențională, în vreme ce proprietarul terenului pe care s-au executat lucrările, respectiv petenta, este exclusă de la aceasta sancțiune, nefiind responsabilă pentru modalitatea prin care chiriașul a ales să realizeze aceste lucrări.
Referitor la existența unei autorizații de construire pentru lucrările realizate pe terenul aflat în proprietatea petentei, petenta arată faptul că dispozițiile contractuale stabilesc la art. 9 faptul că ”toate autorizațiile care trebuie luate de la organele în drept pentru lucrările, modernizările, reparațiile, supraînălțările etc., cad în sarcina proprietarului, dar pe cheltuiala chiriașului’. Această obligație a fost îndeplinită de către petentă, în calitate de proprietară al terenului, fapt dovedit de Extrasul de pe site-ul Primăriei Tg. M..
Din cuprinsul acestui Extras, reiese fără echivoc faptul că, în temeiul cererii 2147 din 14.04.2014, adresantul . solicită eliberarea unei autorizații de construire pentru - consolidare antena radio și montare suporți antene, renovare și hidroizolare sală de receptoare, reparare împrejmuire, reparare șopron, solicitare care s-a soluționat în mod favorabil în data de 31.07.2014,
De asemenea, în data de 4.08.2014, (această data coincide cu încheierea de către agentul constatator a Procesului Verbal de Contravenție), petenta a primit o notificare de forță majoră de la chiriașul ., prin care a fost informat asupra executării în regim de forță majoră în perioada 27-30 iulie 2014 a unor lucrări de consolidare a pilonului de comunicații, hidroizolare a camerei de echipamente, protejare prin închidere a șopronului.
În condițiile în care petenta a respectat prevederile contractuale privind solicitarea eliberării unei autorizații de construire pentru executarea unor lucrări de către chiriaș pe terenul acestuia, consideră total neîntemeiată sancționarea acesteia pentru neîndeplinirea obligațiilor legale de către chiriaș privind modalitatea în care a ales să realizeze aceste lucrări.
Sancționarea petentei în calitatea sa de proprietar al terenului închiriat este total nejustificată și abuzivă, acesta fiind în imposibilitate să supravegheze tot timpul maniera în care chiriașii aleg să execute lucrările.
În probațiune solicită încuviințarea probei testimoniale cu martorilor indicați în cererea introductivă.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Se constată depusă la dosarul cauzei întâmpinare, la data de 18.11.2014, de către intimat, prin care solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, menținerea procesului-verbal întocmit ca fiind temeinic și legal, menținerea sancțiunii aplicate și exonerarea intimatului de la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, la data de 04.08.2014, s-a încheiat procesul verbal de constatare a contravenției nr. 49/CT/04.08.2011, prin care s-a stabilit faptul că petenta, cu sediul în ., jud. M., reprezentată prin reprezentată prin A. V., în calitate de director general, a realizat lucrări de consolidare antenă, prin construirea unor suporți din beton armat cu dimensiunea de 60x60 cm și înălțime de aproximativ 180 cm, extindere compartimentare clădire, refacere acoperiș, fără a deține autorizație de construire eliberată, săvârșind astfel fapta prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a, din Legea nr. 50/1991 - republicată, privind autorizarea lucrărilor de construire, potrivit căruia „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare,extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel,, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11 din Legea nr.50/1991”. De asemenea, s-a dispus oprirea lucrărilor și . sensul obținerii autorizației de construire conform legii.
În ce privește sancțiunea aplicată, amenda de 100.000, intimatul consideră că este corect individualizată, fiind în limita prevăzută de actul normativ mai sus menționat.
Petenta învederează instanței că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 - republicată, se prevede expres că „Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel”, iar la alin. 2 „Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii”.
Procesul-verbal este temeinic și legal, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001/M, fiind cuprinse în conținutul acestuia mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din actul normativ menționat, mai exact: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, data și locul constatării contravenției și a întocmirii procesului verbal, respectiv este descrisă fapta contravențională.
În conformitate cu art. 25, alin. 1, din O.G. nr. 2/2001/M, procesul-verbal „se poate înmâna sau comunica” astfel încât agentul constatator a optat pentru cea de a doua variantă, obligat fiind de faptul că petenta nu era de față la întocmirea procesului verbal, fapt confirmat și de un martor. Face precizarea că martorul indicat în prezentul proces-verbal nu are calitatea de agent constatator, fiind astfel competent pentru semnarea acestuia.
Cu privire la invocarea lipsei calității de subiect activ al contravenției, intimatul răspunde primului argument din plângerea contravențională, astfel arătă, că autorizația de construire se emite la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral în condițiile actului normativ menționat în prezenta, ori în speță proprietarul nu este altul decât S.C. FONDAJ S. S.A, motiv pentru care solicită instanței respingerea excepției ridicată de petentă.
Referitor la existența autorizației de construire pentru lucrările realizate pe terenul aflat pe proprietatea petentului, intimata arătă următoarele: într-adevăr actul de sancționare s-a întocmit în data de 04.08.2014,, ulterior soluționării în mod favorabil a cererii de autorizație, formulată de către petentă, așa cum rezultă din plângerea contravențională înaintată de către aceasta, însă, solicită instanței să țină cont de faptul, că în urma controlului efectuat în data de 30.07.2014,de către agenții din cadrul Biroului disciplină în construcții și afișaj stradal, lucrările pentru care s-a emis actul de sancționare erau deja realizate, fără ca petenta să fi fost în posesia vreunei autorizații, făcând trimitere la literatura juridică de specialitate și practica instanțelor de judecată.
Intimatul face și o precizare cu privire cu privire la competența generală a agentului constatator și arătă că persoana care a constatat contravenția și a întocmit actul sancționator este polițist local și are calitatea de agent constatator având competențe oferite de prevederile art. 8 din Legea poliției locale nr. 155/2010, atribuții enumerate în întâmpinare.
De asemenea, intimatul mai arătă că există planșe foto în vederea dovedirii stării de fapt, respectiv în vederea demonstrării veridicității săvârșirii faptei contravenționale menționată în procesul verbal.
Cu privire la latura subiectivă a contravenției, vinovăția, intimatul menționează că aceasta există atunci când fapta care prezintă pericol social este săvârșită cu intenție sau din culpă, ori petenta avea cunoștință despre faptul că lucrările pe care le efectuează necesită autorizare. Astfel, în cazul de față nu se poate reține altă formă de vinovăție decât intenția, deoarece contravenientul a prevăzut, a urmărit și a acceptat rezultatul contravențional al faptei sale prin realizarea lucrărilor fară a deține autorizație de construire.
Cert este că la data efectuării controlului, petenta nu deținea autorizație de construire pentru lucrările efectuate, respectiv aceasta nu depune înscrisul nici la dosarul cauzei.
Astfel, în privința motivelor invocate de petentă în susținerea plângerii, intimatul arătă că acestea sunt simple afirmații, nesusținute de niciun act cu putere probantă, deși din cele mai sus arătate, petentului îi revine sarcina demonstrării unei alte situații de fapt decât cea prevăzută în procesul verbal, respectiv consideră aceste motive ca fiind neîntemeiate, nefiind în măsură să conducă la lipsirea de efecte juridice actul sancționator.
În drept, art. 205(2) Cod proc. civ., OG nr. 2/2001, Legea nr. 155/2010.
Solicită judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223, 411 pct. 2 Cod proc.civ.
La data de 04.12.2014, petenta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, învederând că cele menționate de către intimat în întâmpinare sunt total neîntemeiate.
În primul rând se impune precizarea faptului că, intimatul susține că petenta ar fi săvârșit fapta prevăzută de dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în construcții, dispoziții care stabilesc următoarele: (1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant; b) executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit. b), c), e) și g), precum și continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizații de construire în situațiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor și executant.
Instanța de judecată va constata că, în ciuda faptului că intimatul se prevalează de dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a precitate mai sus, din cuprinsul întâmpinării rezultă că, acesta se limitează doar la enunțarea prevederilor art. 3 alin. a din Legea 50/1991, respectiv: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum d instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.
Se poate observa cu ușurință că, motivul pentru care intimatul evită să citea
conținutul prevederilor pe care le invocă, este determinat de calitatea pe care trebuie să o dețină potrivit legii, persoanele care realizează diverse lucrări fără autorizații de construire, respectiv investitorul și executantul.
Or, această omisiune este sugestivă în sensul în care, din documentele atașate cererii introductive rezultă că, petenta, nu este nici investitor, nici executant, ci are calitatea de proprietar al imobilului la care s-au efectuat lucrările menționate în cuprinsul Procesului Verbal, imobil aflat în posesia și folosința uneia" persoane juridice.
În acest sens, apreciază că redarea integrală de către intimat a prevederilor legale pe baza cărora a fost sancționată petenta, ar fi ilustrat evidența netemeiniciei constatărilor reținute în procesul verbal atacat.
În altă ordine de idei, petenta consideră că, răspunderea contravențională nu se poate angaja decât în sarcina persoanei care a săvârșit fapta prevăzută de legea contravențională, respectiv în sarcina persoanei care a realizat efectiv lucrările pe terenul aflat în proprietatea petentului.
Caracterul personal al răspunderii contravenționale este un principiu ce poate fi dedus atât din faptul că, potrivit jurisprudenței CEDO contravențiile aparțin sferei dreptului penal, cât și din scopul aplicării unei sancțiuni contravenționale.
De altfel, contractul de închiriere nr. 3191/27.06.2014, face dovada clară a faptului că obligația reținută de intimată incumba societății Radiotower SRL, în calitate de chiriaș petenta nefiind responsabilă pentru modalitatea prin care chiriașul a ales să realizeze lucrările menționate în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Atâta vreme cât sancțiunile contravenționale au un rol punitiv și preventiv, ar fi lipsită de orice utilitate și rațiune impunerea unei sancțiuni altei persoane decât
responsabilă de comiterea acțiunii ilicite.
În al doilea rând, petenta solicită instanței de judecată să respingă apărările intimate în ceea ce privește lipsa unei autorizații de construire la data efectuării controlului de către agentul constatator, având în vedere următoarele elemente de fapt:
1. petenta și-a îndeplinit obligația legală privind solicitarea eliberării unei autorizatii de construire pentru executarea unor lucrări de către chiriaș pe terenul proprietatea acestuia; 2. cererea depusă de petent în data de 14.04.2014 a fost soluționată în mod favorabil în data de 31.07.2014;
În data de 4.08.2014, petenta a primit o notificare de forță majoră de la chiriașul ., prin care a fost informată asupra executării în regim de urgență în perioada 27-30 iulie a unor lucrări de consolidare a pilonului de comunicații, hidroizolare a camerei de echipamente, protejare prin închidere a șopronului.
Astfel că, afirmațiile intimatului potrivit cărora, în speța de față nu se poate reține altă formă de vinovăție decât intenția, deoarece contravenientul:”a prevăzut, a urmărit și acceptat rezultatul contravențional al faptei sale prin realizarea lucrărilor fără a deține autorizație de construire", sunt total nefondate și mincinoase, în condițiile în care din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă că, petenta și-a îndeplinit toate obligațiile legale privind efectuarea demersurilor în vederea obținerii autorizației de construire, neavând cunoștință până în data de 04.08.2014, că urmează să fie executate lucrări de construire de către chiriaș.
Nu în ultimul rând, petenta precizează faptul că, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și probele ce urmează a fi administrate de instanța de judecată, reflectă în totalitate veridicitatea susținerilor petentei, fiind astfel dovedită netemeinicia constatărilor reținute în procesul-verbal de contravenție atacat.
Având în vedere cele expuse, petenta solicită instanței de judecată, admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, cu consecințele enumerate în petitele cererii introductive.
În probațiune, au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: înscris (f. 4), proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (f. 5), înscrisuri (f. 6-12), împuternicire avocațială (f. 16), dovadă achitare taxă de timbru (f. 17), întâmpinare (f. 25-29), răspuns la întâmpinare (f. 41-42).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal nr. 49 încheiat la data de 04.08.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 100.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și sancționată potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din același act normativ.
În cuprinsul procesului verbal atacat se arata faptul că în urma controlului declanșat în data de 30.07.2014 de către agent S. V. la adresa: ., Tg. M., jud. M., s-a constatat ca s-au realizat lucrări de construcții la antenă prin construirea unor suporți din beton armat cu dimensiunea de 60X60 de cm și înălțimea de aproximativ 180 cm, extindere corp clădire, refacere acoperiș, pe terenul aflat în proprietatea petentei, fără a deține autorizație de construire eliberată.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Sub aspectul legalitatii instanta retine ca procesul-verbal este întocmit cu respectarea prevederilor art. 16, 17, 19 din OG nr. 2/2001 modificata, fiind cuprinse în conținutul acestuia mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din actul normativ menționat, mai exact: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, respectiv data și locul constatării contravenției și a întocmirii procesului-verbal.
În ceea ce priveste criticile de nelegalitate cu privire la procesul verbal atacat, instanta retine ca, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007. Instanta apreciaza ca fapta a fost descrisa in mod cuprinzator in procesul verbal, iar imprejurarea ca reprezentantul petentei nu a fost de fata la momentul intocmirii procesului verbal nu este de natura sa conduca la desfiintarea procesului verbal, deoarece petenta are posibilitatea formularii apararilor in fata instantei, astfel incat, aceasta modalitate de incheiere a procesului verbal, in prezenta unui martor (permisa de altfel de disp. art. 19 din OG nr. 2/2001 modificata) nu este de natura sa produca petentei vreo vatamare.
În ceea privește temeinicia procesului-verbal atacat, instanța reține că petenta invoca in esenta doua aparari: 1) petenta, in calitate de proprietar al imobilului in discutie, nu avea obligatia solicitarii unei autorizatii de construire, aceasta obligatie apartinand investitorului sau executantului, (in speta societatea chiriasa), si deci nu are calitatea de subiect activ al contraventiei retinute in sarcina sa; 2) lucrarile au fost realizate dupa obtinerea avizului favorabil din partea Primariei Tg. M. fiind in derulare obtinerea autorizatiei, iar efectuarea lucrarilor a fost generata de un caz de forta majora.
Aceste aparari nu sunt intemeiate pentru urmatoarele considerente:
În speță, este necontestat faptul ca societatea petentă are calitatea de proprietar al imobilului la care s-au efectuat lucrările menționate în cuprinsul procesului-verbal, imobil aflat însă în posesia și folosința unei alte persoane juridice, in temeiul unui contract de inchiriere nr. 3022 din 13 septembrie 2013 incheiat cu chiriasa RADIOTEL M., contract care a fost reziliat la data de 01.06.2014, dată de la care dreptul de folosință al imobilului a fost cedat societății RADIOTOWER SRL, în acest sens fiind încheiat contractul de închiriere nr. 3191/27.06.2014.
Potrivit contractului încheiat, societatea Radiotower avea obligația ca pe propria cheltuială să realizeze lucrări de investiții la imobil constând în: renovarea clădirii de echipamente cu amprentă la sol de 26 mp: retencuire exterioară/interioară, zugrăvire, hidroizolarea acoperișului; repararea gardului exterior, vopsirea, completarea elementelor de gard lipsă, subzidirea porțiunilor de gard deteriorate, protejarea cu sârmă ghimpată; curățarea de rugină și revopsirea pilonului de 30 m, înlocuirea elementelor lipsă sau deteriorate; supraînălțarea pilonului, în funcție de studiul de specialitate, rigidizarea acestuia prin ancorare, sprijinire sau altă metodă impusă de proiectantul de rezistență și acceptată de proprietar; supravegherea camerei de echipamente și a incintei cu camera video și instalație de alarmare; amenajarea curții interioare: trotuar, gazon, arbuști.
Pe de alta parte, prin art. 9 din contractul de inchiriere s-a stabilit faptul că ”toate autorizațiile care trebuie luate de la organele în drept pentru lucrările, modernizările, reparațiile, supraînălțările etc., cad în sarcina proprietarului, dar pe cheltuiala chiriașului” ( f. 10).
Instanta retine ca potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni […] executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant. Pe de alta parte, art. 1 din acelasi act normativ prevede „(1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.”
Contrar sustinerilor petentei, instanta consideră că articolul 26 nu poate face trimitere decat la persoana care putea să solicite aceasta autorizatie, o alta interpretare conducând la solutia ilogică a stabilirii de legiuitor a unei sanctiuni pentru o persoana care nu ar avea prerogativa legala să solicite eliberarea actului administrativ. Astfel, art. 26 nu se referă la persoana care aloca fondurile necesare efectuarii lucrarilor, ci la persoana detinatoare a unui drept real asupra imobilului pe care urmeaza a se edifica/demola acea constructie si caruia ii profita lucrarile respective ( acesta fiind prezumat ca proprietar al imobilului edificat), fiind indiferenta sursa banilor necesari lucrarilor. Legiuitorul nu a folosit termenul de proprietar care ar fi fost prea restrictiv, deoarece nu doar proprietarul terenului este indreptatit la edificarea de constructii, aceeasi posibilitate avand de exemplu, detinatorul dreptului de superficie, detinatorul dreptului real de administrare, doar unul dintre coproprietari sau chiar uzufructuarul.
De altfel, petenta avea cunostinta de aceste prevederi legale si de interpretarea lor, de vreme ce in art. 9 din contractul de inchiriere mentionat se prevedea obligatia sa, in calitate de proprietara, de obtinere a autorizatiilor, chiar daca, conform aceluiasi contract, costurile lucrarilor se suportau de chiriasa. In plus, petenta chiar a si actionat in aceasta directie depunand cererea pentru obtinerea autorizatiei inregistrata la Primaria Tg. M. la data de 14.04.2014, iar despre aceste aceste demersuri si incercarile repetate de obtinere a autorizatiei a vorbit si martorul L. D. T. audiat ( f. 69).
In sprijinul acestei interpretari vin si alte articole din Legea nr. 50/1991, printre altele art. 7 alin. 14 prevazand expres ca „(14) Valabilitatea autorizației se menține în cazul schimbării investitorului, înaintea finalizării lucrărilor, cu condiția respectării prevederilor acesteia și a înscrierii în cartea funciară a modificărilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare.”
Asadar, este mai presus de orice indoiala ca proprietarul terenului are calitate activa de subiect al contraventiei prevazute de art. 26 din Legea nr. 50/1991, apararile petentei sub acest aspect fiind neintemeiate.
In ceea ce priveste a doua aparare, instanta retine ca petenta nu a contestat efectuarea lucrarilor indicate in procesul verbal si nici data efectuarii lor. Martorii audiati au confirmat efectuarea respectivelor lucrari si perioada in care s-au efectuat, fiind certa existenta lor la momentul controlului. Desi petenta a aratat ca a depus la Primaria Tg. M. inca din luna aprilie 2014 cerere de obtinere a autorizatiei, primind chiar la 31 iulie 2014 aviz favorabil de la Directia Arhitect sef ( f. 6) totusi nu a depus la dosar autorizatia care ar fi permis efectuarea acelor lucrari, nefiind cert nici daca in prezent aceasta autorizatie este obtinuta.
Legea nr. 50/1991 nu prevede posibilitatea efectuarii unor lucrari pe perioada de solutionare a cererii de obtinere a autorizatiei respective, chiar si cu titlu provizoriu. Obtinerea autorizatiei din partea autoritatii competente reprezinta un aspect prealabil efectuarii oricaror lucrari care se incadreaza in dispozitiile legale ce prevad necesitatea obtinerii unei autorizatii de constructie. Altfel ar insemna ca exista posibilitatea eludarii acestei obligatii, prin depunerea formala a unor cereri de obtinere a autorizatiei, iar pe de alta parte, eliberarea unei autorizatii de constructie presupune verificarea indeplinirii unor conditii legale, neputandu-se imputa vreo culpa in sarcina autoritatii administrative pe perioada de solutionare a cererii respective.
Petenta, dar si martorul L. D. T. ( f. 69) audiat au invederat instantei faptul ca lucrarile au fost efectuate in conditii de forta majora. Art. 11 din OG nr. 2/2001 stabileste ca starea de necesitate constituie . exonerator de raspundere, existenta conditiilor acesteia putand fi stabilita doar de instanta de judecata. Instanta considera insa ca in speta nu s-a facut de catre petenta careia ii revenea sarcina probei dovada starii de necesitate, pentru urmatoarele considerente:
1. petenta si chiriasa cunosteau despre necesitatea efectuarii acestor lucrari de consolidare de foarte mult timp, cuprinzandu-le in contractul de inchiriere incheiat intre ei si au depus cerere pentru obtinerea autorizatiei din aprilie 2014, fiind culpa lor faptul ca cererea le-a fost returnata in mod repetat pentru modificari si completari ( a se vedea declaratia martorului L. D. T. ( f. 69), respectiv adrese f. 57,58.
2. starea de necesitate reprezinta acea situatie in care o persoana săvârseste o fapta contraventionala pentru a salva de la un pericol iminent, datorat intâmplării si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public.
Petenta nu a dovedit insă ca conditiile meteo nefavorabile ar fi generat un pericol real, concret si iminent, de vreme ce, problemele constructiei erau cunoscute de mult timp. Din declaratia martorului L. D. T. rezulta ca lucrarile s-au efectuat in jurul datei de 25-27 iulie 2014, iar din notificarea de la f. 7 din dosar rezultă ca realizarea acestora s-a facut in perioada 27-30 iulie 2014. Atentionarile meteorologice vizeaza insa perioada 22 iulie-23 iulie 2014 ( f. 8), respectiv 23 iulie-24 iulie 2014 ( f. 9), deci, la momentul realizarii lucrarilor, conditiile meteo nu mai reprezentau un pericol.
Astfel, instanța apreciază in baza aspectelor anterior invederate că, procesul verbal de contravenție atacat este temeinic, petenta făcându-se vinovata de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Cu privire la sanctiunea aplicata, instanta retine ca art. 26, alin. 6 din Legea nr. 50/1991 prevede expres că „În condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertismentului.” Aceasta dispozitie legala cu caracter derogatoriu instituie imposibilitatea atat pentru agentul constatator cat si pentru instanta de a aplica sanctiunea avertismentului pentru contraventiile savarsite in conditiile prezentei legi. Aceasta interdictie instituita de legiuitor a avut in vedere faptul ca, oricat de neinsemnat ar fi pericolul concret al unei contraventii din cele prevazute de Legea nr. 50/1991, fata de pericolul in abstracto al faptelor incriminate, sanctiunea avertismentului nu ar fi suficienta pentru atingerea scopului sanctiunii contraventionale. Rațiunea pe care legiuitorul a avut-o în vedere la momentul edictării normelor încălcate a fost dată de importanța gestionării spațiale a teritoriului țării – activitate obligatorie, desfășurată în interesul colectivităților care îl folosesc, care se realizează prin intermediul amenajării teritoriului și al urbanismului. Acestea constituie ansambluri de activități complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spațială echilibrată, la protecția patrimoniului natural și construit, la îmbunătățirea condițiilor de viață în localitățile urbane și rurale, precum și la asigurarea coeziunii teritoriale la nivel regional, național și european, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (1) și (3) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.
Față de aspectele arătate anterior, instanța apreciază că petenta a realizat acțiunea ce reprezintă elementul material al contravenției reținute în sarcina sa, iar acesteia i s-a dat încadrarea juridică corespunzătoare, iar sanctiunea a fost corect individualizata, aplicandu-se o sanctiune in limitele textului legal sanctionator. In plus, avand in vedere amploarea lucrarilor si importanta obiectivului la care s-au realizat, nu se poate aprecia ca se impunea aplicarea unei sanctiuni catre minim, fiind lipsite de semnificatie totodata apararile legate de ‚proportia” ocupata de aceasta amenda in ansamblul amenzilor aplicate pentru acest gen de contraventie de intimat in cursul anului 2014.
Față de considerentele arătate, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată, și va menține procesul verbal de contravenție atacat, ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contraventionala formulata de petenta . (J_, CUI RO_) cu sediul in Ernei, nr. 630, jud. M. in contradictoriu cu intimatul M. TG. M.- DIRECTIA POLITIA LOCALA, cu sediul in Tg. M., .. 9, jud. M. ca neintemeiata.
Mentine procesul verbal de contraventie nr. 49/CT/04.08.2014 intocmit de intimat ca legal si temeinic
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare se depune la Judecătoria Tg. M..
Pronunțată in conditiile art. 396 alin. 2 C. proc. civ. in data de 03.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. L. B. L.-N. P.
Red. A.L.B. Tehnored. L.N.P. 4ex. 15.06. 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1535/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1542/2015.... → |
|---|
