Pretenţii. Sentința nr. 1758/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1758/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 1758/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1758
Ședința publică din data de 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M. G.
Grefier P. S. M.
Pe rolul instanței se află soluționarea acțiunii civile formulate de către reclamantul O. N., cu domiciliul în Tg. M., ., ., în contradictoriu cu pârâtul R. T., cu domiciliul în localitatea Călimănești, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată că părțile sunt lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință la termenul din data de 01.04._, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.04.2014, sub nr._, reclamantul O. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R. T., obligarea acestuia urmă la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând contravaloarea materialelor folosite pentru o lucrare de izolare termică la un imobil situat în Tg. M. . jud. M., obligarea pârâtului la plata cheltuielilor efectuare cu banii de transport, țigările și plata săptămânală a muncitorilor.
Reclamantul a arătat că l-a contactat de mai multe ori pe pârât însă acesta nu i-a răspuns, văzând acestea a formulat plângere Ia P. de pe lângă Judecătoria Tg. M., invocând săvârșirea de către pârât a infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută de art. 215 alineatul 3 Cod penal.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.M. prin "Rezoluția” din 29.03.2013 arată că fapta săvârșită de pârât este de natură să atragă răspunderea contractuală conform codului civil.
În motivarea reclamantului a arătat că în luna aprilie 2012, președintele asociației de locatari a contractat o lucrare de termoizolare a blocului nr. 6 de pe . R. T..
Reclamantul a arătat că a procurat materialele necesare pentru termoizolare, fără a se încheia vreun contract între acesta și pârât, aceasta s-a efectuat doar în baza unei înțelegeri verbale.
Reclamantul a menționat faptul că din documentele pe care le depune la dosar reies clar pretențiile sale pentru suma de 20.000 lei ,pe care i-o datorează pârâtul R. T., de fapt acesta prin declarația dată la P. de pe lângă Judecătoria Tg. M. a recunoscut suma pretinsă pentru cheltuielile făcute și s-a obligat să i-o plătească.
Însă, după nemumărate apeluri telefonice la care nu i-a răspuns, în vederea soluționării situației pe cale amiabilă, reclamantul consideră că pârâtul este de rea credință și nu vrea să-i dea suma pretinsă așa cum s-a angajat prin declarația dată Parchetului de pe lângă Judecătoria M..
Reclamantul consideră că a fost de bună credință în relația cu pârâtul însă acesta nu vrea sub nicio formă rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, refuzând orice formă de mediere, fapt care l-a determinat la formularea prezentei acțiuni.
In susținerea cererii, reclamantul a invocat prevederile Codului de procedură civilă și OUG nr. 50/2010 în sensul îmbogățirii pe nejust temei.
Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare.
În probațiune, s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: comunicare în dosar nr. 765/29.03.2013 (f. 3), rezoluție din 29.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. M. (f. 4), referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale (f. 5), Rezoluție din 08.05.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. M. (f. 7), reclamație (f. 9), declarație/05.02.2013 (f. 10), declarație pe proprie răspundere (f. 11), bonuri fiscale (f. 64, 67), centralizator cheltuieli efectuate (f. 66), facturi fiscale (f. 68-69, 71, 80), chitanța nr. 218/6.11.2012 (f. 70), declarația de conformitate nr._/6.11.2012 (f. 72), declarație B. Ș. (f. 79), contract de execuție lucrări nr. 6/12.19.2012 (f. 81), declarație N. A. (f. 82), declarație A. T. (f. 83), declarație pe proprie răspundere D. C. (f. 84).
În cauză s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtului R. T..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 lei reprezentând contravaloarea materialelor încorporate în lucrarea de izolare termică executată la blocul de locuințe situat în Tg M., ., jud. M..
Potrivit susținerilor reclamantului lucrarea mai sus menționată a fost executată de către pârât, în urma înțelegerii dintre părți, potrivit căreia, reclamantul a achiziționat materiale de construcție pe care le-a pus la îndemâna pârâtului și a achitat diverse cheltuieli generate de personalul executant.
Însă, contrar dispozițiilor art. 249 Cod proc civ, potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, reclamantul nu a probat temeinicia pretențiilor formulate.
În acest sens, pârâtul în răspunsurile la interogatoriul administrat din oficiu de către instanță și consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la termenul din data de 25.02._, a arătat că lucrările în cauză au fost începute de către pârât și continuate de către reclamant, în nume personal și nu în numele și pe seama pârâtului.
Tot cu privire la susținerile pârâtului, se reține că o declarație în sens apropiat celei de mai sus a fost făcută de pârât și în cadrul dosarului nr. 765/P/2013.
Ori, în situația dată, sarcina probei în ceea ce privește convenția intervenită între părți revine reclamantului, care prin probatoriul administrat nu a reușit să facă credibil faptul pretins. Faptul că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a achiziționat diverse materiale de construcții, nu este suficient prin el însuși pentru a face dovada pretențiilor acestuia, atâta timp cât nu s-a dovedit lucrarea în care aceste materiale au fost încorporate și ceea ce este mai important, nu s-a dovedit obiectul înțelegerii dintre părți, sub aspectul drepturilor și obligațiilor pe care eventual și le-au asumat.
Pentru ca debitorul unei obligații să poată fi constrâns la executarea întocmai și la timp a acesteia, potrivit art. 1516 alin 1 Cod civil, creditorul care invocă neexecutarea trebuie să facă în primul rând dovada existenței obligației care se pretinde a fi executată, ori reclamantul din prezenta cauză nu a adus o astfel de dovadă.
Pentru considerentele mai sus arătate instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul O. N. în contradictoriu cu pârâtul R. T..
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod proc civ coroborate cu dispozițiile art. 9 Cod proc civ, instanța va lua act de faptul că pârâtul nu a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul O. N. în contradictoriu cu pârâtul R. T..
Ia act de faptul că pârâtul nu a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată în ședință publică, potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 C. azi, 15.04.2015
PREȘEDINTE | GREFIER |
M. M. G. | S. M. P. fiind plecată din instanță semnează grefier sef secție civilă I. M. C. |
Red. M.M.G.
Tehnored. L.M.
08.06.2015./4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1738/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1754/2015.... → |
|---|
