Plângere contravenţională. Sentința nr. 1542/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1542/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 1542/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1542
Ședința publică din data de 03 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: L.-N. P.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. J. G., în contradictoriu cu intimatul I. M..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 20 martie 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea având ca obiect plângere contravențională, înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 23.12.2014, sub nr._, petentul M. J. G. în contradictoriu cu intimatul I. M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, admiterea plângerii, anularea procesului- verbal de contravenție și exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 810 lei, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii principale aplicate (amenda contravențională), cu avertisment.
În fapt, la data de 07.12.2014, în jurul orei 0:00, petentul a condus autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 15, în direcția Reghin, și după ce a pătruns în localitatea Ernei a fost oprit de un echipaj de politie care a mai oprit încă doua mașini.
Petentul arată faptul că a fost oprit de către un polițist care i-a solicitat documentele personale și ale autoturismului pe care-l conducea. A prezentat documentele. Agentul a verificat documentele după care i-a adus la cunoștință că va fi amendat deoarece a circulat cu viteza de 84 km/h în localitatea Ernei. A explicat agentului că era a III-a mașina oprită și nu crede că a avut aceasta viteză deoarece circula în urma celor doua mașini care au fost oprite înaintea sa și chiar nu se grăbea. De asemenea fiind la . redus viteza și chiar dacă nu avea 50 Km/h, sigur nu a circulat cu viteza de 84 Km/h.
După aproximativ 15 minute, la mașina petentului a venit polițistul care i-a spus că a fost înregistrat cu viteza de 100 km/h și nu cu 84 km/h așa cum i-a adus la cunoștință cu puțin timp în urma.
Având în vedere cele mai sus relatate, petentul crede că s-a produs o eroare și roagă Onorata Instanță să oblige intimata să depună probe din care să reiasă clar că viteza cu care ar fi circulat aparține autovehiculului condus de acesta și nu altui autovehicul. Mai mult înclină să creadă că s-a produs o eroare și datorita întunericului și timpului ploios.
Cu toate acestea petentului i s-a întocmit procesul-verbal de contravenție ._, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă de 810 lei și șase puncte de penalizare, fiind amendat că ar fi circulat cu viteza de l00km/h. Procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 16. alin (1) din Ordonanța nr. 2/2001 (actualizată) privind regimul juridic al contravențiilor.
Petentul învederează instanței că suma cu care a fost amendat reprezintă salariul său pe o luna de zile și i-ar fi foarte greu să plătească aceasta sancțiune în condițiile în care locul său de muncă se află la Tg. M. și face naveta de la Voivodeni.
De asemenea, procesul-verbal nu conține nici date referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului. Ori, în art. 16. alin (1) se precizează că “Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu” toate aceste date, termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea. Astfel in procesul verbal la rubrica „ Contravenientul poate face plângere ...” nu apare înscris locul unde se poate depune plângerea contravențională.
Polițistul nu și-a declarat calitatea de polițist rutier, iar potrivit art. 2 din O.U.G 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, rep., cu modificările și completările ulterioare, “îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora”. În actul de constatare nu apare înscrisă această calitate de „polițist rutier”.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G 195/2002, H.G. 1391 din 04.10.2006 pentru aprobarea Reg. Aplic, a O.U.G. 195/2002, art. 7 alin. 2 din OG 2/2001 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. C..
În probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Se constată depusă întâmpinare la acțiunea introductivă, de către intimat la data de 14.01.2015, prin care se solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii petentului.
În fapt, intimatul a fost chemat în judecată de către petent pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ din 07.12.2014 încheiat de AS TICUDEAN D. din cadrul Serviciului Rutier M..
Față de susținerile petentului intimatul arată faptul că procesul-verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 și 17 din OG 2/2001, nefiind afectat de vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia.
Procesul-verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie, ori petentul nu a propus niciun mijloc de probă care sa dovedească o situație contrară cele reținute în procesul verbal. O aplicare absoluta a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante printre care și cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului că în fiecare proces privind o plângere contravenționala să facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Conform dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, iar petentul nu a dovedit faptul că la data și ora menționate în procesul-verbal nu a condus autoturismul cu viteza peste limita maxima legal admisă pe sectorul de drum, fapta pentru care a fost legal și temeinic sancționat. Susținerile sale în apărare nu sunt de natură să atragă anularea procesului verbal. Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură a atrage anularea procesului verbal, menționând în acest sens prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului.
Forța probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsata la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195 2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Procesul-verbal în sine reprezintă o proba în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravenționala formulată de către contravenient.
Astfel solicită instanței respingerea acțiunii petentului ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată în sarcina acestuia.
Solicită judecarea cauzei în lipsă, art. 223 și 411 alin.2 Cod proc. civ.
În probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La data de 23.01.2015, intimatul a depus la dosarul cauzei, materialul probator, în dublu exemplar.
În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie proces-verbal de contravenție (f. 4), copie CI petent (f. 5), dovada achitare taxa de timbru (f. 6), întâmpinare (f. 11-13), materialul probator (f. 17-26).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
In fapt, la data de 07.12.2014, prin procesul verbal de contravenție . nr._, petentul a fost sancționat, de către agentul constatator din cadrul I. Tg. M.-SR M. pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 121/1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 republicata cu amenda de 810 lei si pedeapsa complementara de 6 puncte penalizare. S-a reținut în sarcina petentului faptul ca acesta a circulat cu autotorismul cu nr._ in localitatea Ernei cu viteza de 84 km/h, fiind oprit de echipajul de politie.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Din probele administrate în cauză reiese că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia, dintre cele ce este necesar, a fi analizate din oficiu de către instanță.
În ceea ce priveste criticile de nelegalitate cu privire la procesul verbal atacat, instanta retine ca, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007. Instanta apreciaza ca fapta a fost descrisa in mod cuprinzator in procesul verbal, iar intimatul, prin depunerea materialului probator, a confirmat implicit imprejurarea ca agentul de politie care a intocmit procesul verbal era agent rutier aflat in exercitarea activitatii de supraveghere a traficului pe acel sector de drum, astfel incât nu se constata nici o incalcare care să fie de natura sa produca petentului vreo vatamare.
Cu privire la aspectele de netemeinicie, instanta retine ca la momentul intocmirii procesului verbal petentul nu a avut obiectiuni care sa fie consemnate de agentul constatator, semnând procesul verbal. Desi principiul legalitatii procesului verbal in materie contraventionala trebuie interpretat in coroborare cu garantiile pe care art. 6 din Conventia CEDO le acorda contravenientului prin asemanare cu garantiile recunoscute in materie penala, totusi petentul trebuie sa indice macar un simplu motiv de subiectivitate care sa starneasca instantei o indoiala de natura a inlatura consemnarile facute de catre agentul constatator. Plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 din Noul Cod de procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Prin simpla lecturare a procesului-verbal contestat, se constată că în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, în conținutul acestuia s-a consemnat faptul că fapta contravențională a fost constatată cu aparatura video radar montată pe autoutilitara echipajului de politie.
Prin înscrisurile depuse la dosar (f. 17-26), intimatul a făcut dovada că această aparatură era, la data constatării contravenției, omologată și verificată metrologic, astfel încât petentului nu i s-a cauzat o vătămare care să constituie motiv de nulitate a procesului verbal. Inregistrarea video de la dosar ( f. 18), coroborată cu raportul agentului constatator (f. 20) au confirmat pe deplin situația de fapt reținută de către agentul constatator. Procedând la analizarea inregistrarii video, instanța constată că momentul săvârșirii contravenției a fost surprins în conformitate cu dispozițiile Normelor de metrologie legală nr. 021/2005, autoturismul petentului fiind în mod clar evidențiat, astfel încât nu există nici un dubiu cu privire la identitatea acestuia și la faptul că viteza indicată ar fi putut aparține unui alt vehicul. De asemenea, petentul a fost oprit ulterior de echipajul de politie, necontestând ca ar fi condus el autovehicolul filmat de aparatul R.. Din inregistrarea depusă la dosar se observă în mod evident că măsurarea vitezei s-a făcut pe raza localității si rezulta si directia sa de mers. Existenta anumitor erori tolerate trebuie demonstrata in concret, cu indicarea conditiilor de realizare a respectivelor erori prevazute de art. 3.1.2 din Ordinul nr. 301/2005 mentionat de petent, si de vreme ce cinemometrul respectiv a fost autorizat pentru functionare ca urmare a verificarii metrologice, rezulta ca din masuratorile realizate de acel cinemometru nu se adaugă si nu se scade nici o eroare, apararile invocate in plangere sub acest aspect fiind simple speculatii.
De asemenea, organul constatator a făcut dovada utilizării aparatului radar în condițiile prevăzute de Normele de metrologie legală nr. 021-2005, respectiv a omologării metrologice a aparatului radar precum și a faptului că operatorul care a făcut înregistrarea este atestat să exploateze aparatura R..
Această faptă intruneste elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 102 din OUG 195/2002, astfel cum în mod corect a reținut agentul constatator.
Prin prisma acestor considerente, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat a fost în mod legal și temeinic întocmit de către lucrătorii INSPECTORATULUI JUDEȚEAN DE POLIȚIE M. și că fapta petentului a fost în mod corect încadrată din punct de vedere juridic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției).
În aprecierea proporționalității instanța ia în calcul pericolul mare generat de viteza cu care petentul circula si faptul ca nu este la prima abatere de acest gen, motiv pentru care nu se poate dispune inlocuirea sanctiunii cu avertismentul.
Pentru motivele de fapt si de drept mentionate anterior, instanța va respinge prezenta plângere ca neîntemeiată, și va menține procesul verbal de contravenție atacat, ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contraventionala formulata de petentul M. J. G. ( CNP_), domiciliat in ., jud. M. in contradictoriu cu intimatul I. M. cu sediul in Tg. M., ., jud. M. ca neintemeiata.
Mentine procesul verbal de contraventie . nr._ din 07.12.2014 intocmit de intimat ca legal si temeinic
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare se depune la Judecătoria Tg. M..
Pronunțată in conditiile art. 396 alin. 2 C. proc. civ. in data de 03.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. L. B. L.-N. P.
Red. A.L.B.
Tehnored. L.N.P.
4ex. 12.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1549/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
