Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 1554/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1554/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 1554/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1554
Ședința publică din data de 03 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: L.-N. P.
Pe rol judecarea cererii formulate de contestatorul H. M. I. S. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 13 martie 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 27 martie 2015, iar apoi pentru data de astăzi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2014 sub nr._, contestatorul H. M. I. S. a solicitat în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B., ca instanța să dispună suspendarea executării silite; anularea încheierii nr. 4653/13.06.2014 dată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite fără îndeplinirea condițiilor legale și admiterea prezentei contestații.
În fapt, contestatorul arată că la data de 15.07.2014, B. S. Szabolcs i-a comunicat înștiințarea/somația și încheierea nr. 1/09.07.2014 prin care i s-a pus în vedere ca în termen de 0 zi să achite suma de 56 euro, contravaloarea tarifului de despăgubire și 94,99 lei cheltuieli de executare, documentele fiind primite de către acesta la data de 05.08.2014, față de împrejurarea că a fost în concediu de odihnă, sens în care poate prezenta copie după documentele despre care face vorbire, iar între actele trimise de către executorul judecătoresc, la momentul actual este pentru prima dată când ia la cunoștință de cele două procese-verbale de contravenție emise de intimată.
În continuare, contestatorul mai arată faptul că prin modalitate în care i-au fost comunicate procesele-verbale și a datei la care intimata i le-a comunicat, îi sunt încălcate drepturi precum cel de egalitate în fața legii, fără privilegii și fără discriminare, respectiv i se încalcă dreptul fundamental reglementat de dispozițiile art. 15 din Constituție.
Astfel contestatorul învederează faptul că nici intimatul, nici instanța de judecată și nici executorul judecătoresc nu respectă prevederile legale aplicabile în sensul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 referitoare la rovignetă, se abrogă începând cu data de 27.06.2012, cu doi ani înainte de solicitarea și încuviințarea executării.
În drept, invocă prevederile art. 711 și următ. din NCPC, prevederile Legii nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002, privind rovignetă.
La data de 27.11.2014, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În fapt, intimata arată faptul că contestatorul a fost surprins circulând în trafic în mod repetat fără a deține rovinetă valabilă, faptă ce constituie contravenție conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, fapt pentru care au fost întocmite două procese-verbale: . nr._/30.06.2011 și R11 nr._/05.07.2011.
Intimata invocă faptul că nu poate fi de acord cu susținerile contestatorului deoarece procesele-verbale au fost comunicate acestuia în termenul legal prevăzut de prevederile OG nr. 2/2001, la data de 21.07.2011, respectiv 20.07.2011 prin afișare la domiciliul contestatorului întocmind despre acest fapt proces-verbal de afișare semnat de un reprezentant al intimatei și un martor.
Iar referitor la susținerea contestatorului cu privire la aplicarea Legii nr. 144/2012, acesta se află într-o eroare totală în interpretarea acestui text de lege, deoarece doar procesele-verbale atacate în instanță în termen de 15 zile de la comunicare, nu și cele devenite titluri executorii prin neexercitarea căilor de atac, situație prevăzută expres de textul de lege, astfel intimata consideră că au fost respectate întru totul prevederile legale cu privire la întocmirea proceselor-verbale de contravenție, solicitând respingerea acțiunii contestatorului.
În drept, art. 205-208 Cod procedură civilă, OG nr. 15/2002, OG nr. 2/2001.
Solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 Noul cod de procedură civilă.
Se constată depus la dosarul cauzei, la data de 19.12.2014, răspuns la întâmpinare de către contestator, prin care a solicitat instanței să constate faptul că intimata, respectiv B. S. Szabolcs, sunt de rea credință și încearcă să inducă în eroare instanța.
Astfel, contestatorul solicită instanței să observe faptul că documentul denumit proces-verbal de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/01.07.2011, este un „document” fabricat conținând date care se situează pe tărâmul legii penale, acest document referindu-se a fi întocmit la o dată, respectiv 01.07.2011, când în realitate conform procesului-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit la o altă dată, respectiv la data de 05.07.2011, fiind comunicat la 5 zile înainte de a fi comunicat.
Contestatorul mai arată faptul că modalitatea de-a dreptul sfidătoarea de a comunica procesul-verbal anterior menționat, care nu a fost primit de către acesta și în care apare un nume de martor fără ca acesta să poată fi identificat, adică fără . număr de carte de identitate, fără adresă de domiciliu, doar o semnătură care nu este inteligibilă.
În continuare, contestatorul face referire la prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României, ca atare susținerile intimatei în legătură cu Legea nr. 144/2012 care modifică în esență OG nr. 2/2001, creează o situație mai favorabilă care trebuie aplicată întocmai, astfel că la momentul la care intimata și executorul judecătoresc procedează la demararea procedurii de executare silită, Legea nr. 144/2012 era în vigoare de peste 2 ani.
În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: înștiințare din partea executorului judecătoresc (f. 3), somație (f. 4), încheiere din partea executorului judecătoresc (f. 5-6), plic (f. 7-8), întâmpinare (f. 17-18), răspuns la întâmpinare (f.23).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin contestația la executare de fata, contestatorul H. M. I. S. a invederat ca la 15.07.2014 B. S. Szabolcs i-a comunicat înștiințarea/somația și încheierea nr. 1/09.07.2014 prin care i s-a pus în vedere ca în termen de o zi să achite suma de 56 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire pentru doua procese verbale de contraventie intocmite de intimat și 94,99 lei cheltuieli de executare.
Sub aspectul admisibilitatii contestatiei la titlu, instanta retine ca in conformitate cu art. 712 alin. 2 C. Proc. Civ. atunci cand titlul executoriu nu este o hotarare judecatoreasca, se pot invoca si aparari de fond in cuprinsul contestatiei la executare, numai daca legea nu prevede in legatura cu acel titlu o cale procesuala specifica de desfiintare.
Conform art. 31 din OG nr. 2/2001 impotriva procesului verbal de contraventie se poate formula plângere contraventională in termen de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, procesul verbal neatacat sau hotărârea prin care s-a respins definitiv plângerea este titlu executoriu fara alta formalitate, conform art. 37 din acelasi act normativ.
Conform dovezilor de la dosar, procesele verbale de contraventie ( f. 31, 32) au fost comunicate contravenientului prin afisare, procesul verbal facând, in conformitate cu art. 164 alin. 4 C. proc. civ. dovada deplină, până la inscrierea in fals cu privire la mentiunile respective. Contestatorul nu a facut dovada atacarii vreunui proces verbal in instanță, doar instanta investită cu plângerea contravenținală putând analiza apărarile care privesc legalitatea și temeinicia acelui proces verbal si implicit legalitatea si temeinicia tarifului de despagubire aplicat.
Contestatorul invoca faptul că, potrivit art.12 al.1 din O.G. 2/2001 daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ. Acest articol consacra principiul dezincriminarii faptei in materie contraventionala, stabilind generic ca incepand cu momentul intrarii in vigoare a actului normativ nou care nu mai prevede respectiva contraventie, fapta incriminata initial, indiferent cand a fost savarsita nu mai poate fi sanctionata. Prin interpretarea data acestui text de Curtea Constitutionala in Decizia 228/2007, sintagma „nu se mai sanctioneaza” trebuie inteleasa in sensul ca sanctiunea contraventionala nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a noii legi, sanctiunea nu se mai executa. In motivarea acestei solutii, Curtea Constitutionala a aratat ca a reduce aplicarea legii noi care nu mai prevede si nu mai sanctioneaza fapta, doar la situatia neaplicarii sanctiunii echivaleaza cu deturnarea intentiei legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sanctiunilor aplicate si neexecutate pana la data intrarii in vigoare a noului act normativ, in sensul ca acestea nu se mai executa.
Cu toate acestea institutia dezincriminarii faptei contraventionale nu are aplicabilitate in prezenta speta deoarece obiectul executării silite nu îl reprezintă amenda contraventionala aplicata pentru o fapta dezincriminata, ci tariful de despagubire care are o alta natura juridica, nefiind o sanctiune contraventionala, principala sau complementara.
Astfel, potrivit art. 8 alin.3 din OG 15/2002 se instituie tariful de despăgubire. În conformitate cu acest text de lege „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr.4”. Acest tarif de despăgubire este în concordanță cu norma generală în materie, reprezentată de dispozițiile art.3 din OG 2/2001, care permite stabilirea unor tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor. În aceeași ordine de idei, art.23 alin.1 din OG 2/2001, prevede că în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal. Tariful în acest caz este determinat prin lege, respectiv prin OG 15/2002, reprezentând o dezdăunare pentru un prejudiciu prezumat prin același act normativ.
Analizând natura acestui tarif de despagubire, Curtea Constitutionala a statuat prin decizia nr. 57/2012 ca „tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material.”
Astfel, Curtea a constatat că posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire se justifică prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2003 pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Administrația Națională a Drumurilor din România", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 3 octombrie 2003, aceasta este persoană juridică română de interes strategic național, care desfășoară, în principal, activități de interes public național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor. De aceea, stabilirea pe cale legală a tarifului de despăgubire se impune în vederea asigurării unei modalități eficiente de recuperare a prejudiciului suferit, în considerarea importanței protejării rețelei de drumuri naționale din România și a necesității menținerii acesteia într-o stare care să ofere deopotrivă siguranță circulației și condiții optime pentru desfășurarea traficului rutier.
Asadar, este indiferenta aparitia intre timp a Legii nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 in ceea ce priveste executarea sumelor cu titlu de tarif de despagubire stabilite prin procese verbale de contraventie neatacate cu plângere contraventionala, de vreme ce prin art. II din acest act normativ se statueaza expres „ Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.”, dispozitiile tranzitorii fiind extrem de clare.
.
In ceea ce priveste procedura de executare silită, instanta constata ca actele de executare au fost realizate cu respectarea disp. art. 666 si urm. C. proc. Civ., contestatorului fiindu-i comunicată somatia si instiintarea aferenta ( f.3-5) impotriva cărora a formulat prezenta contestatie.
Pentru motivele de fapt si de drept mentionate, instanta respinge contestatia la executare și ia act de imprejurarea ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestatia la executare formulata de catre contestatorul H. M. I. S. ( CNP_), domiciliat in Tg. M., ., ., in contradictoriu cu intimatul C. SA CESTRIN prin Directia Regionala de drumuri si poduri Brasov, cu sediul in Brasov, .. 13, ., jud. Brasov.
Cu drept de apel in 10 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Tg. M..
Pronunțată in conditiile art. 396 alin. 2 C. proc. civ. in data de 03.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. L. B. L.-N. P.
Red. A.L.B.
Tehnored. L.N.P.
4ex. 13.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1542/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
