Plângere contravenţională. Sentința nr. 2076/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2076/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 2076/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2076
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.-N. B.
Grefier: C. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de către petentul în C. I. S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul convențional al petentului, avocat C. S.-I., lipsă fiind petentul și reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul convențional al petentului depune la dosar împuternicire avocațială și o copie de pe procesul verbal de contravenție . nr._/02.02.2015.
Având în vedere că este primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța verifică din oficiu competenta.
Reprezentantul petentului arată că nu are obiecțiuni cu privire la competentă.
Instanța în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.94 și art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta plângere.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Reprezentantul petentului solicită soluționarea prezentei cauze la un termen de judecată.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va încuviința proba cu înscrisurile de la dosar, respectiv proba cu înregistrarea video, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
În acest sens instanța a procedat la aceste termen de judecată la vizionarea CD-ului, depus la dosar de către intimat.
La interpelarea instanței reprezentantul petentului arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul reprezentantului convențional al petentului în dezbateri.
Reprezentantului convențional al petentului solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție.
Cu privire la forma procesului verbal solicită să se constate că acesta este ilizibil conform art. 17 din OG nr. 2/2001, având în vedere că descrierea faptei atrage nulitatea procesului verbal. Astfel arată că fapta a fost descrisă de către agentul constatator din cadrul I.P.J. M., iar el a vizionat acel material și nu a văzut dacă în acel moment petentul a acordat prioritate sau nu și dacă au trecut sau nu pietoni și de altfel, nici agenții constatatori nu au putut observa dacă nu s-a acordat prioritate pietonului, deoarece în fața petentului era un autobuz, iar fluxul de mașini este încontinuu la fel și al pietonilor.
Instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 04.02.2015, sub nr._, petentul C. I. S. în contradictoriu cu intimata IPJ M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, admiterea plângerii, anularea procesului verbal . nr._ din 02.02.2015 în subsidiar transformarea sancțiunilor din procesul-verbal în avertisment.
În fapt, petentul a arătat că, prin procesul-verbal contestat s-a consemnat că acesta nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea drumului public pe trecerea de pietoni, însă această stare de fapt descrisă nu este conformă cu adevărul, fiindcă a fost oprit de mare distanță de vreo trecere de pietoni și nu își ppoate da seama unde nu ar fi acordt prioritate, și nici nu își amintește despre un asemenea eveniment.
În drept, petentul a invocat prevederile OG nr. 2/2001.
La data de 04.03.2015 intimatul a depus întâmpinare prin carea solicitat să se dispună respingerea plângerii na neîntemeiată pentru motivul că procesul verbal contestat corespunde exigențelor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incident vreun motiv pentru care s-ar putea anula actul contestat.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele înscrisuri: copie proces verbal de contravenție și materialul probator.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 02.02.2015 întocmit de agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M., în temeiul art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, republicată, petentul C. I. S. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și i-a fost suspendat dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se în esență că, la aceeași dată, a condus autovehiculul marca Daciacu numărul de înmatriculare_, cu direcția Bld. 1 Decembrie iar la trecerea de pietoni semnalizată regulamentar prin indicator și marcaj din dreptul magazinului Darina nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare regulamentară din partea dreaptă pe sensul său de mers banda nr. 2 de circulație, filmat cu aparatul radar . 299 montat pe auto MAI_.
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
În privința nulităților absolute, regimul acestora este reglementat de art. 17, astfel lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu.
În cauza de față, instanța, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută dintre cele invocate de către petent. Analizând exemplarul original al procesului verbal depus la f. 18 din dosar, reține că toate mențiunile sancționate cu nulitatea absolută sunt cuprinse de către acesta, agentul constatator și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau. Împrejurarea că petentul apreciază scrisul agentului ca fiind ilizibil nu este de natură să conducă la o altă concluzie decât cea a legalității actului contestat, instanța fiind în măsură să analizeze conținutul acestuia.
Referitor la regimul nulităților relative, în considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
Sub aspectul acestora, petentul nu a invocat nicio cauză de nulitate relativă care să fie analizată de către instanță.
În ceea ce privește temeinicia acestuia, instanța reține că petentul a fost sancționat potrivit art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, republicată, care prevede că prioritatea de trecere trebuie acordată pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului și în baza art. 100 al. 3 lit. b) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, care prevede ca fiind contravenție neacordarea de priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, sancțiunea fiind amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța sesizată cu o plângere împotriva procesului verbal de contravenție, printre altele, administrează orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
În prezenta cauză, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002: ,, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului’’.
Potrivit art. 109 alin. 2 din același act normativ constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În interpretarea dreptului intern, inclusiv din lumina practicii europene, în cazul contravențiilor care au acest specific, respectiv sunt constatate prin mijloace tehnice, prezumția de veridicitate nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul în momentul aplicării sancțiunii.
Aceasta pentru că procesul verbal de contravenție astfel întocmit nu mai face proba prin el însuși cu privire la săvârșirea contravenției, întrucât nu consemnează împrejurări percepute prin propriile simțuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia, deci nu mai are forță probantă prin el însuși. Astfel, în vederea probării vinovăției contravenientului, se impune ca intimatul să facă dovada că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal sunt reale.
Pe aceste considerente, instanța nu va admite apărările formulate prin întâmpinare de către intimat prin care urmărește să conducă la concluzia că fapta reținută în procesul verbal de sancționare este expresia constatării personale a agentului.
Dacă la momentul la care s-a constatat săvârșirea faptei, echipajul de poliție a înțeles să facă uz de echipamentul tehnic din dotare, să procedeze la înregistrarea faptei și să depună la dosar înregistrarea video, atunci nu se poate ajunge la o altă concluzie decât aceea a necesității verificării tuturor aspectelor legate de conformitatea mijloacelor tehnice utilizate, respectiv a conținutul concret al înregistrării.
În acest sens, în prezenta cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înregistrarea video f. 17 depusă de intimat ca mijloc material de probă iar administrarea sa a avut loc în ședință publică.
Intimatul și-a îndeplinit obligația de a proba constatarea faptei cu mijloace tehnice omologate și certificate potrivit legii, prin intermediul înregistrării video precum și prin înscrisurile care dovedesc îndeplinirea condițiilor privitoare la aparatul radar folosit, sub aspectul existenței omologării și verificării metrologice, f. 22-24.
Având în vedere că aceste înscrisuri au fost comunicate către petent, care nu a înțeles să formuleze vreo obiecțiune, instanța le va reține în ansamblul probator.
Revenind la temeinicia sancționării, instanța, analizând înregistrarea video, respectiv cadrele în care este surprinsă săvârșirea presupusei contravenții, constată că acestea nu sunt suficient de clare pentru a putea incumba petentului, dincolo de orice dubiu rezonabil, o conduită contravențională.
În concret, circulația pe respectivul sector de drum este intensă, unghiul camerei video nu este unul optim astfel că vederea este obstrucționată de celelalte vehicule aflate în mișcare. În aceste condiții nu se poate verifica momentul la care pietonul se angajează efectiv în traversare, raportat la poziția mașinii petentului și distanța la care se afla acesta de trecerea, ținând cont că obligația conducătorului auto este de a opri și acorda prioritate numai pietonilor angajați regulamentar în traversare.
Prin urmare, nu doar conducătorul auto, ci și pietonul are obligația de a avea o conduită diligentă și prudentă atunci când se angajează în trafic.
Instanța este de părere că intimatul, cu toate că avea sarcina probei, nu a reușit să facă dovada incontestabilă a săvârșirii de către petent a contravenției reținute în sarcina sa. Dubiul ce rezultă din înregistrarea video este de natură să profite acestuia din urmă și se răsfrânge asupra existenței însăși a faptei.
În concluzie, în baza probelor administrate, instanța apreciază că rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în sensul că petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale pretinse.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea petentului și va dispune anularea procesului verbal atacat, în parte, ca fiind netemeinic, urmând a exonera petentul de la plata amenzii și va înlătura și celelalte consecințe ale procesului verbal, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul C. I. S., CNP_, domiciliat în loc. Corunca nr. 397F, jud. M., cu domiciliul procesual ales în mun. Târgu-M. ./2, jud. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M. – Serviciul Rutier, cu sediul în Târgu M., ., jud. M..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02.02.2015 de agentul constatator din cadrul Poliției Județean Târgu M. – Serviciul Rutier, în ceea ce privește fapta de a nu fi acordat prioritate la trecerea de pietoni, și exonerează petentul de plata amenzii în cuantum de 390 lei aplicată prin procesul-verbal mai sus menționat.
Înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și dispune restituirea permisului de conducere petentului.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 aprilie 2015.
Președinte : C. noemi binder | Grefier: C. M. |
Red. CNB.
Tehnored. I.M.
27.05.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2075/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 2086/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
