Plângere contravenţională. Sentința nr. 2208/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2208/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 2208/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2208
Ședința publică din data de 5 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.-N. B.
Grefier: C. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de către petenta F. R. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta petentei d-na avocat Valea D. C., lipsă fiind petenta și reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că este primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța verifică din oficiu competenta.
Reprezentanta petentei arată că nu are obiecțiuni cu privire la competentă.
Instanța în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Reprezentantul petentei consideră că soluționarea prezentei cereri se realizează la 1 termen de judecată.
Instanța apreciază soluționarea prezentei cereri la 1 termen de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
La interpelarea instanței, reprezentantul petentei arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă instanța, considerându-se lămurită, declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
În baza art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența generală, materială și teritorială, constatând că este competentă să soluționeze prezenta cauză, prin prisma prevederilor art. 94 alin. 1 litera j raportat la art. 107 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța va încuviința proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Reprezentanta petentei invocă excepția nulității procesului verbal de contravenție.
Instanța recalifică această excepție în apărare de fond, urmând a fi analizată prin hotărârea finală.
La interpelarea instanței reprezentanta petentei arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă instanța, considerându-se lămurită, declară încheiată cercetarea procesului, și dă cuvântul în fond reprezentantei convenționale a petentei.
Reprezentanta convențională a petentei, solicitată în principal, admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată și pe cale de consecință anularea procesului verbal de contravenție, restituirea către petentă a contravalorii amenzii achitate, anularea și a celorlalte sancțiuni, respectiv restituirea permisului de conducere.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Astfel, arată că procesul verbal a fost încheiat cu nerespectarea unor norme de procedură, fapt ce atrage nulitatea acestuia. De asemenea, aceasta a mai arătat că marcajul pietonal este foarte prost amplasat, este foarte aproape de intersecție, există și o parcare de autovehicule în apropiere ceea ce face imposibilă observarea de către conducătorul auto a eventualilor pietoni angajați în traversare.
Instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 03.02.2015, petenta F. R. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., a solicitat instanței să dispună în principal, admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție mai sus menționat, și pe cale de consecință restituirea contravalorii amenzii contravenționale achitate (195 lei), anularea celor 4 puncte-amendă, anularea măsurii privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile și a măsurii de reținere a permisului de conducere și restituirea permisului de conducere, în subsidiar, admiterea plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunilor aplicate cu cea a avertismentului, ca sancțiune contravențională principală și restituirea contravalorii amenzii contravenționale achitate (195 lei), anularea celor 4 puncte-amendă, anularea măsurii privind suspendarea dreptului de a conduce și a măsurii de reținere a permisului de conducere și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii sale petenta a arătat că, în data de 29.01.2015, la ora 11,00, a condus autoturismul marca Opel, cu număr de înmatriculare_, dintre .. Cutezanței, a fost oprită de către un echipaj al Poliției rutiere.
După ce a fost legitimată, i s-a întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care i s-a aplicat o amendă contravențională în valoare de 390 lei, cu stabilirea a 4 puncte - amendă, pentru încălcarea prevederilor art. 153 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr. 195/ 2002 aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 rep. și art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G nr. 195/2002 rep., respectiv pentru faptul că „nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare regulamentară pe sensul său de mers, prin loc semnalizat marcat corespunzător”
De asemenea, a mai menționat că fapta i s-a adus la cunoștință de către agentul constatator, odată ca prezentarea spre semnare a procesului-verbal.
La prezentarea spre semnare a procesului-verbal, a menționat că l-a semnat și a plătit și amenda aplicată conform prevederilor legale, dar acest lucru nu înseamnă că a renunțat la dreptul de a contesta valabilitatea menționatului proces-verbal de contravenție și mai ales a temeiniciei sancțiunilor aplicate.
Petenta a considerat că procesul-verbal a fost întocmit cu nesocotirea unor norme imperative privind forma și conținutul acestuia, precum și faptul că cele consemnate în procesul-verbal sunt afirmații subiective, nedovedite prin probe concludente si pertinente, imperativ stabilite de legiuitor.
În ceea ce privește condițiile de formă, a invocat nulitatea procesului-verbal, deoarece acesta a fost încheiat cu nerespectarea unor dispoziții imperative ale legii, respectiv ale art. 109 alin. (2) din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, în art. 180 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale art. 16 alin. 1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul contravențiilor.
Astfel, primul aspect constă în aceea că, având în vedere că așa-zisa contravenție a fost înregistrată video, agentul constatator care a întocmit procesul-verbal avea obligația să consemneze, în vederea respectării textului art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., si datele referitoare la documentul care atestă certificarea mijlocului tehnic utilizat sau omologarea și verificarea tehnică a acestui tip de aparat și certificatul aferent aparatului cu care s-a constatat contravenția;
Obligativitatea consemnării acestor elemente reiese din dispozițiile art. 109 alin. (2) din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Lipsa acestor informații echivalează în opinia petentei cu o insuficientă descriere a faptei contravenționale, fapt de natură să conducă la anularea procesului-verbal astfel nelegal întocmit. Lipsa acestor mențiuni nu permit verificarea dacă aparatul de înregistrare video a fost verificat și omologat.
Cel de-al doilea aspect, se referă la faptul că, ținând seama că prin procesul-verbal de contravenție urma să se stabilească și să se sancționeze o faptă contravențională constatată printr-un mijloc tehnic, agentul constatator era obligat ca înainte de încheierea procesului-verbal să prelucreze înregistrările, aspect greu de crezut că s-a făcut având în vedere timpul foarte scurt dintre momentul consemnat al săvârșirii presupusei contravenției (ora 17,10) și momentul încheierii procesului-verbal (ora 17,21).
În al treilea rând, nu apar menționate în procesul-verbal atacat date obligatorii prevăzute expres în «. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor rep., respectiv nu sunt menționate ocupația si locul de muncă al contravenientului”. Astfel, procesul-verbal a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor rep.
În al patrulea rând, în procesul-verbal atacat nu apare menționat nici textul legal corect și complet în baza căruia s-a aplicat măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, respectiv nu este menționat art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
Astfel, și acest aspect este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal deoarece a fost încheiat cu nesocotirea prevederilor imperative ale art. 16 alin. (1) și ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001 rep., precum și ale art. 180 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Obligația indicării actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția este stipulată și în art. 180 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
În al cincilea rând, în procesul verbal atacat apare menționat de către agentul instalator faptul că ar fi condus autoturismul „dinspre .. Negoiului”, cea ce este eronat deoarece nu poate fi vorba de . face ca procesul-verbal să fie încheiat cu nerespectarea prevederilor legale art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și în art. 180 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 privind aprobarea regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Menționarea exact a locului săvârșirii faptei constituie, alături de alte elemente, informații necesare și esențiale care vor permite instanței să aprecieze cu privire la condițiile concrete de săvârșire a faptei, în practica judecătorească, în mod corect s-a apreciat că indicarea vagă sau greșită în speța de față - a locației nu reprezintă o indicare a locului săvârșirii contravenției. Apreciază astfel că, neindicarea exactă și corectă a locului săvârșirii constituie un motiv mai mult decât suficient de atragere a nulității procesului-verbal atacat prin prezenta plângere, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În al șaselea rând, nu pare menționat în procesul-verbal atacat faptul că agentul rutier se bazează pe probe, precum fotografii, așa cum mi-a declarat verbal la momentul oprii mele în trafic.
Având în vedere împrejurările arătate mai sus, sunt de natură să atragă nulitatea procesului-verbal atacat prin prezenta plângere.
În continuare, petenta a considerat că prin nerespectarea prevederilor legale imperative invocate i s-a produs o dublă vătămare.
În primul rând, este vorba de o vătămare de natură procesuală, provocată nu numai de nesocotirea drepturilor sale, dar și de încălcarea celorlalte reguli privind tragerea la răspundere contravențională. Prin nerespectarea prevederilor legale invocate s-a produs o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului vătămător, constând în încălcarea dreptului la apărare și a prezumției de nevinovăție, în creșterea riscului încheierii abuzive a procesului-verbal atacat. Deși, prin legislația română actual, acest gen de fapte a fost scop din sfera dreptului penale, trebuie considerat că fapta întrunește totuși elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale (CEDO), întrucât câmpul de aplicare al normei reglementate de O.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii, iar sancțiunile instituite de lege au un caracter preventiv și represiv, întrucât nu servește acoperirii vreunui prejudiciu sau plății unor despăgubiri civile, ci urmărește sancționarea persoanei și, prin aceasta, evitarea recidivei. Pe cale de consecință, față de dispozițiile art. 20 din Constituția României, care acordă întâietate tratatelor internaționale la care România este parte, și văzând dispozițiile art. 6 din CEDO, astfel cum au fost interpretate și valorificate în
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauză petentei îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de alin. (2) al art. 6 din CEDO. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cadrul plângerilor contravenționale, cel are trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
În al doilea rând, i s-a produs o vătămare atât prin faptul că, neputând să își folosească permisul de conducere îi este afectată activitatea curentă, cât și datorită valorii amenzii, având în vedre faptul că în acest moment sunt lipsită de venituri personale deoarece, am demarat procedură de pensionare, dar încă nu i-a fost comunicată decizia de pensionare, nebeneficiind până acum nici de pensie.
Referitor la aspectele de fond, având în vedere informațiile menționate în procesul-verbal atacat, acesta este lovit de nulitate deoarece mi s-a aplicat o sancțiune care nu este prevăzută de legislația aplicabilă raportat la fapta consemnată că ar fi fost săvârșită.
Astfel, textele legale invocate fac trimitere la săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., care incriminează în situația în care neacordarea priorității de trecere vizează „pietonii angajați în traversarea regulamentară a drumului public”.
De asemenea, a menționat faptul că în momentul în care eu a condus mașina personală ieșind din sensul giratoriu, rulând pe banda 2 de lângă axul drumului (tocmai pentru a evita mașinile parcate pe partea dreaptă), a văzut o persoană aflată pe trotuar, în dreptul trecerii de pietoni și, așa cum a solicitat să se menționeze în procesul-verbal la secțiunea „Alte mențiuni”, în momentul în care a ajuns la trecerea de pietoni, persoana respectivă a pus piciorul pe carosabil. Practic, fiind vorba de fracțiuni de secundă, era imposibil să mai frânez, chiar și în condițiile în care circula cu o viteză foarte mică, din moment ce anterior oprise în sensul giratoriu pentru a acorda prioritate de trecere unui alt autovehicul aflat în acest sens giratoriu. Consideră că, în aceste condiții, nu numai că persoana respectivă nu poate fi considerată „pieton angajat în traversarea regulamentară a drumului public”, dar având în vedere situația de fapt descrisă nu crede că conduita ei a fost de natură să pună în pericol siguranța circulației rutiere.
De asemenea, este important în analiza situației a se reține și faptul că trecerea de pietoni menționată în procesul-verbal este foarte greu vizibilă, deoarece de o parte și de altă a trecerii respective erau parcate mașini.
Având în vedere și prevederile legale conform cărora, sancțiunile se aplică în limitele prevăzute de actele normative în vigoare și mai ales că trebuie să fie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, pentru toate aspectele menționate mai sus, se poate aprecia că și eventuala sancțiune a avertismentului este adecvat, ținând cont și de faptul că subsemnata sunt la prima abatere de acest gen.
În concluzie, dat fiind faptul că mențiunile consemnate în procesul-verbal nu sunt susținute de probe concludente, legale si imperative, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice; art. 31 și urm. din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare intimatul a arătat că în ceea ce privește susținerile petentului cu privire la nerespectarea art. 16, alin. 1 din OG 2/2001 solicită a se pronunța cu privire la netemeinicia acestora. De asemenea consideră că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin. 7 și 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia, agentul constatator indicându-i petentului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la cele constatate de organul de poliție, iar în speța de fața petentul a notat la rubrica „Mențiuni” propriile concluzii referitoare la actul sancționator.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
În fapt aceasta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. 135, lit. h din HG 1391/2006, anume pentru faptul că a condus auto Opel cu nr. de înmatriculare_ fără a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii. Pentru această faptă petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o, perioadă de 30 zile, eliberându-se în acest sens dovada înlocuitoare cu drept de circulație pentru 15 zile ., nr._ din 29.01.2015.
În plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petenta nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate. În condițiile în care societatea civilizată acceptă viața ca valoare supremă, aceasta trebuie să suprascrie nerăbdarea conducătorului auto de a ajunge cu câteva secunde sau minute la destinația dorită. De asemenea, neacordarea priorității pietonilor reprezintă una din cauzele importante ale accidentelor auto cu victime omenești, deoarece aceștia sunt extrem de vulnerabili în fața unui mijloc motorizat de transport. Astfel, cel puțin pe trecere, pietonii trebuie să aibă un sentiment de siguranță în traversarea străzii, iar
conducătorii auto trebuie să manifeste o prudență deosebită pentru a proteja
acest sentiment cât și integrarea și viața persoanelor aflate în traversarea legală a
străzii.
În ceea ce privește subsidiarul cererii considerăm că sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile social protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Ca urmare a celor expuse mai sus, solicită se să constate ca întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie, iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat.
La data de 06.04.2015 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat aceleași aspecte ca și cele arătate în cuprinsul plângerii, invocând că prin întâmpinarea formulată nu se face trimitere la nici unul din motivele de nulitate invocate de către ea prin plângerea depusă. În esență, sunt doar considerații de natură teoretică privind prezumția de legalitate de care se bucură asemenea acte de sancționare și privind gradul de pericol social al presupusei fapte.
În probațiune s-au depus la dosar: copia cărții de identitate a petentei (f.6), procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.01.2015 (f.7), chitanță (f.8), raportul agentului constatator (f.24), procesul verbal în original 8f.25), cazierul contravențional al petentei (f.26), atestat operator radar (f.27), buletin de verificare metrologică (f.28), adresa BRML (f.29), harta localității Târgu-M. (f.35), împuternicire avocațială (f.36).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din 29.01.2015 întocmit de agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M., în temeiul în temeiul art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, respectiv în baza art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, republicată, petenta F. R. A. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și i-a fost suspendat dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se în esență că, la aceeași dată, a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_, dinspre .. Negoiului, iar la trecerea pentru pietoni din dreptul imobilului nr. 4 nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară pe sensul său de mers, prin loc semnalizat și indicat corespunzător.
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta întrunește toate condițiile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2002 sub sancțiunea nulității ce poate fi constatată și din oficiu. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la motivele de nulitate invocate de către petentă, instanța reține mai întâi că, contrar celor precizate, în cuprinsul procesului verbal contravențional nu trebuie consemnate datele referitoare la documentul care atestă certificarea mijlocului tehnic utilizat sau omologarea și verificarea tehnică a acestui tip de aparat și certificatul aferent aparatului cu care s-a constatat contravenția, iar fapta a fost descrisă în mod suficient de detaliat.
Instanța reține în continuare că, lipsa datelor din cuprinsul procesului verbal contestat privind ocupația și locul de muncă al acestuia nu este de natură să ducă la nulitatea procesului verbal, din moment ce prin aceste erori nu i s-a produs nicio vătămare petentului.
În ceea ce privește temeinicia acestuia, instanța reține că petenta a fost sancționată potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, republicată, care prevede că prioritatea de trecere trebui acordată pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului și în baza art. 100 al. 3 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, care prevede ca fiind contravenție neacordarea de priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, sancțiunea fiind amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Din modul de formulare al plângerii instanța reține faptul că petenta contestă temeinicia procesului verbal atacat doar sub aspectul faptului că starea de fapt reținută de către intimat nu corespunde realității fiindcă petenta nu a observat niciun pieton angajat în traversarea străzii.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Analizând temeinicia celor cuprinse în procesul verbal sub aspectul săvârșirii faptei de neacordare de trecere pietonilor pe trecerile semnalizate prin indicator și luând în considerare și apărările petentei, instanța constată că starea de fapt reținută de agentul constatator a fost probată prin înregistrarea video depusă la dosar de către intimat (f.23), din care rezultă că petenta nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat deja în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, trecere marcată prin indicator de circulație, pietonul aflându-se deja pe carosabil când autoturismul condus de către petentă apare în cadrul înregistrării video. Într-adevăr, astfel cum a arătat și petenta, din înregistrarea video se poate observa că erau parcate mașini inclusiv pe trecerea de pietoni, fiind mai greu de observat pietonii care ar dori să traverseze . reține și faptul că petenta nu a încetinit deloc la apropierea de trecere de pietoni, astfel cum prevăd regulile de circulație.
Mai mult, petenta afirmă că nu a observat ca pe trecerea de pietoni să se fi angajat vreo persoană în traversare. Or, instanța apreciază că fapta contravențională reținută în sarcina petentei nu este condiționată de săvârșirea acesteia cu intenție, ceea ce ar fi presupus ca petenta să fi observat pietonul angajat în traversare și să nu îi fi acordat prioritate, ci este sancționată și atunci când a fost săvârșită din culpă, respectiv atunci când conducătorul autovehiculului să nu fi observat pietonul angajat în trecere, deși trebuia și putea să facă aceasta, normele sancționatorii din materia circulației rutiere având menirea tocmai de a responsabiliza participanții la trafic inclusiv pentru cea mai ușoară culpă, care însă poate să ducă la consecințe grave pentru integritatea fizică a persoanelor participanți în trafic.
Instanța în legătură cu administrarea probei cu înregistrarea video constată că stabilirea stării de fapt reținute s-a realizat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un aparat video radar „Autovision” cu . 299 instalat pe Dacia L. MCV cu număr de înmatriculare MAI_.
Din buletinul de verificare de la fila 28 rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, iar potrivit înscrisului „atestat” de la fila 27 pe numele Agent M. G., rezultă că acesta era abilitat să constate contravenția.
Astfel, instanța constată că materialul depus în probațiune de intimat este de natură să sprijine cele constatate în procesul verbal și nicidecum să le combată, din administrarea probelor reieșind aceeași stare de fapt ca cea consemnată în procesul verbal contestat.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicate petentului, instanța va avea în vedere, însă, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de aceste criterii, instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal, în conținutul ei concret are un grad de pericol social scăzut, în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este de o gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză și, prin urmare, aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru îndreptarea petentului și pentru atenționarea acesteia asupra conduitei sale viitoare, și asupra necesității respectării normelor legale.
Prin urmare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea petentei F. R. A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/29.01.2015 de agentul constatator din cadrul IPJ M. – Serviciul Rutier, va reindividualiza sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei aplicate petentei prin actul constatator menționat, în sensul înlocuirii acesteia cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta F. R. A., CNP_, cu domiciliul în loc. Livezeni, ., jud. M. și cu domiciliul procesual ales în mun. Târgu-M., .. 1/1, jud. M. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție M., cu sediul în Târgu-M., ., jud. M..
Modifică procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._/29.01.2015 în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat cu sancțiunea avertismentului și dispune restituirea sumei de 195 lei achitată de către petentă prin Chitanța . nr. TGM 378/02.02.2015, reprezentând contravaloarea a jumătate din minimul amenzii.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptelor săvârșite și îi recomandă acesteia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale.
Înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și dispune restituirea permisului de conducere petentei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.-N. B. C. M.
Red: CNB
Tehnored:CM/4 ex.
08-06.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2250/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2254/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
