Plângere contravenţională. Sentința nr. 2250/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2250/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 2250/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2250
Ședința publică din data de 06 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: N. S.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de petentul I. L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
În baza art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența generală, materială și teritorială, constatând că este competentă să soluționeze cauza, sub toate aspectele, prin prisma prevederilor art. 32 din OG nr.2/2001.
Instanța în temeiul art. 237 alin. 2 pct. 7 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba video apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Instanța respinge proba testimonială solicitată ca nefiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă instanța, considerându-se lămurită, declară încheiată cercetarea procesului și procedează la dezbaterea fondului în continuare în ședință publică, la același termen de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2014, sub nr._ petentul I. L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție ..P. nr._ încheiat la data 14.12.2014, iar în subsidiar, anularea procesului verbal și schimbarea sancțiunii amenzii contravenționale și a punctelor de penalizare cu sancțiunea "avertisment".
În motivare, petentul a arătat că procesul verbal atacat s-a întocmit cu nerespectarea art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, privind obligațiile agentului constatator la întocmirea unui proces verbal de constatare: "Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator, ... arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite"...; or la întocmirea procesului verbal atacat nu s-a procedat astfel.
Privitor la starea de fapt reală, agentul constatator nu consemnează împrejurarea reală și anume că în mașină, pe locul din dreapta se afla o persoană în calitate de pasager, care poate descrie elemente care să contureze o altă stare de fapt - reală.
Neconsemnarea acestui fapt este de natură să îndreptățească instanța să observe și să aprecieze că i s-a produs o vătămare prin faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, respectiv prin incorecta aplicare a legii.
De asemenea, a arătat că se poate observa o lipsă de diligență a organului constatator care, prin autoritatea ce i s-a conferit, are obligația să-și dea interesul pentru respectarea întocmai a prevederilor legale fără a leza în niciun fel drepturile contravenientului și va lua în considerare cele semnalate ca fiind o cauză de nulitate relativă.
În această situație, conform art. 174 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, constatarea incidenței unei cauze de nulitate relativă poate conduce la anularea actului, daca prin neregularitatea invocata i s-a produs o gravă vătămare, ori această vătămare este evident că s-a produs, prin sancțiunea dispusă.
Practica în Dreptul European este elocventă în domeniu, în sensul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadru căreia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor și are dreptul la respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
De asemenea, petentul a solicitat să se aibă în vedere faptul că în condițiile în care intimata, prin agentul constatator, pune în evidență contravenția cu ajutorul unui mijloc, tehnic-așa cum este și în cazul de față, acest aparat se cere a fi omologat și verificat metrologic, iar agentul constatator, așa cum prevăd dispozițiile art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, este obligat să încheie un proces-verbal potrivit modelului prevăzut în anexa 1 D, care are tocmai rolul de a identifica aparatul tehnic folosit la constatarea contravenției.
Privitor la starea de fapt reală, agentul constatator nu consemnează împrejurările reale, care au rolul de a lămuri pe deplin instanța asupra faptului că această faptă contravențională, așa cum a fost consemnată - nu există.
Susține că după administrarea probatoriului, se va constata faptul ca au fost încălcate Normele de Metrologie Legală 021-05 aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 publicat in MO 1102/07.05.2005, modificată prin Ordinul nr. 153/2007, respectiv, fapta nu a fost constatată cu mijloace tehnice certificate si omologate metrologic, deoarece: aparatul radar nu a fost pus in funcțiune de personal calificat; respectivul aparat cu care s-a făcut înregistrarea nu era însoțit de un certificat care atestă omologarea de către Biroul Român de Metrologie Legală; respectivul aparat nu a fost marcat si sigilat, și că nu era însoțit de un buletin de verificare; aparatului radar nu i s-a făcut autotestarea la pornire; aparatul nu a fost amplasat pe autoturismul poliției de personal calificat; aparatul nu are un registru care sa menționeze marjele de eroare pe care acesta le înregistrează la momentul punerii in funcțiune, agentul constatator nu este calificat să desfășoare activități cu echipamentul video.
Normele de Metrologie Legala 021-05 aprobate prin Ordinul nr. 301/2005 publicat in M.O. 1102/07.05.2005, modificat prin Ordinul nr. 153/2007 stipulează la art. 3.1 "Cerințe metrologice" care sunt erorile tolerate pentru măsurarea vitezei.
Prin urmare, solicită să se constate faptul că pană și în condiții de laborator, respectivul aparat înregistrează erori tolerate de +/- 1km/h, motiv pentru care există posibilitatea ca viteza înregistrată si constatată cu aparatul sa nu fi fost de 91 km/h, fapt ce ar fi condus la încadrarea faptei contravenționale . de sancțiuni.
Se recunoaște îndeobște și se acceptă de către Poliție o eroare de 10 % la măsurarea vitezei cu un aparat radar, în condițiile de lucru efectiv în trafic, cu multe elemente de disturbare electrică și electromagnetică, iar dacă ar fi avut în vedere această eroare perfect admisibilă încadrarea în lege și individualizarea pedepsei ar fi fost alta.
Așadar, având in vedere ca există un dubiu care îi profită, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție, instanța este îndreptățită să constate că încadrarea în lege a fost greșit făcută, astfel că individualizarea sancțiunii nu corespunde cu fapta contravențională.
Apreciind corect împrejurările stării de fapt reale din acel moment, a solicitat a schimba sancțiunea amenzii contravenționale și a punctelor de penalizare cu sancțiunea AVERTISMENT, ținând seama de faptul că nu s-a produs nicio consecință negativă asupra vreunui participant la trafic, nicio persoană nu a suferit vreun prejudiciu, nu s-a provocat vreo temere vreunui participant la trafic și are experiență de conducător auto vastă și îndelungată, fără fapte contravenționale, constituie un element de circumstanțiere pozitiv.
Ținând seama de prevederile art. 5 din O.G. nr.2/2001: „ sancțiunea stabilită trebuie să fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite"și de prevederile art. 7 pct. 2: „ Avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusa", consideră că instanța poate schimba sancțiunea propusă de agentul constatator, cu sancțiunea „Avertisment".
În drept, a invocat dispozițiile art.16 pct.l, art.19 pct.l, art.5 pct.5, art.7 pct.2, art.7 pct.3 din O.G. nr.2/ 2001- privind regimul juridic al contravențiilor.
La data de 04.03.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea ca neîntemeiată a acțiunii promovate de petent.
În motivare s-a arătat că față de susținerile petentului referitoare la încălcarea art. 16, alin 1 solicită instanței a analiza și a se pronunța cu privire la netemeinicia acestora, procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanța de judecată, semnarea actului sancționator de către contravenient coincide cu aducerea la cunoștință a conținutului acestuia și a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la cele constatate de organul de poliție, iar în speța de fața petentul a notat la rubrica „Mențiuni” propriile concluzii referitoare la actul sancționator, per a contrario nu i s-a încălcat contravenientului în niciun moment dreptul la apărare.
S-a arătat căcele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin înregistrare video cu aparatul radar omologat și verificat metrologic ROM 301 montat pe autospeciala Poliției Române MAI_ iar procesul verbal în sine coroborat cu proba video reprezintă o probă certă, în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne aceste mijloace de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal și surprinsă de aparatul radar.
In fapt acesta a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 121, alin 1 din HG 1391/2006, anume pentru faptul că a circulat pe drumurile publice cu autovehicul marca VW Polo cu nr de înmatriculare_ cu o viteză de 91 km/h pe un sector de drum în care viteza maxim admisă este de 50 km/h. Pentru această faptă petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și 6 puncte penalizare.
Față de susținerile petentului referitoare la erorile tolerate pentru măsurarea vitezei le consideră neîntemeiate, astfel conform adresei nr. 3595/16.06.2008 a Biroul Român de Metrologie Legală măsurările efectuate cu cinemometrul, după verificarea metrologică a acestuia sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se poate adăuga și nu se scade nicio eroare. De asemenea a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că potrivit HG nr. 193/2002 cu modificările și completările ulterioare, Biroul Român de Metrologie Legală, este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Comerțului, fiind responsabil cu asigurarea reglementărilor metrologice, mijloacelor tehnice și acțiunilor necesare obținerii credibilității rezultatelor măsurătorilor, precum și cu exercitarea, în numele statului, a controlului metrologic legal, la nivel național.
Petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumție coroborată cu înregistrarea video cu fapta săvârșită de petent.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, este de părere că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate. În condițiile în care societatea civilizată acceptă viața ca valoare supremă, aceasta trebuie să suprascrie nerăbdarea conducătorului auto de a ajunge cu câteva secunde sau minute la destinația dorită. De asemenea, din ultimele statistici, viteza conducătorilor auto reprezintă una din cauzele importante ale accidentelor auto soldate cu victime omenești. De asemenea consideră ca sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră.
Ca urmare a celor expuse a solicitat instanței să constate ca întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie (in acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 s. a.), iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat, atât în privința măsurii principale, cât și în măsura sancțiunii complementare.
La data de 08.04.2015 petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat solicitarea ca după administrarea probelor în cauză și aplicarea dispozițiilor legale, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar, anularea procesului verbal ..P. nr._ și schimbarea sancțiunii amenzii contravenționale și a punctelor de penalizare cu sancțiunea "AVERTISMENT"
În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 14.12.2014 (f.5), adresa nr. 3595/16.06.2008 (f.17), actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal (f.20-29).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal contestat s-a reținut că petentul a condus auto VW Polo cu nr. de înmatriculare_ cu 91km/oră, pe un sector de drum cu limita de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI. Prin raportare la art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, s-au aplicat amenda de 810 lei și 6 puncte penalizare.
Instanța reține că în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele care țin de legalitatea procesului-verbal de contravenție și în subsidiar, în măsura în care nu există un motiv de această natură care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece la examinarea, pe bază de probe, a temeiniciei situației de fapt astfel cum a fost reținută.
Examinând în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție atacat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de textul normativ indicat.
Neconsemnarea mențiunilor privind martorul prezent nu este un motiv de nulitate, neexistând nicio vătămare, cu atât mai mult cu cât este vorba de o faptă constatată prin mijloace tehnice, o eventuală declarație de martor pe tema vitezei cu care se deplasa autoturismul condus de petent fiind irelevantă.
Cu referire la temeinicia actului de sancționare, în privința faptei contravenționale, instanța constată că s-a reținut încălcarea de către petent a obligației prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, raportat la art. 102 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d).
Potrivit art. 108 alin.1 lit.d) pct. 3 se aplică 6 puncte de penalizare pentru depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Analizând procesul –verbal de contravenție atacat, din perspectiva dreptului european contravențional și jurisprudențial al drepturilor omului, se reține că, din cauza caracterului punitiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din CEDO în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere, aspect constatat în mod repetat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în egală măsură (cauza H. ș.a. contra României) că persoanei care contestă procesul-verbal de contravenție îi revine sarcina să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a acestuia prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier, aceasta în contextul în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății. Astfel, aceasta nu reprezintă o atingere adusă dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. În materie de circulație rutieră, CEDO a precizat în mod repetat că art. 6 paragraful 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Stevens împotriva Belgiei, Bosoni împotriva Franței, Adoud împotriva Franței, H. ș.a. împotriva României).
Prezumția de răspundere stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de petenți prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională.
Probele administrate în cauză nu sprijină susținerile petentului, nerăsturnând prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate de care beneficiază procesul verbal.
Instanța reține că, în cauza de față, fapta menționată în cuprinsul procesului verbal a fost constatată printr-un aparat radar verificat metrologic montat pe autospeciala poliției (f. 25, 28), de un agent de poliție atestat să exploateze aparatura R. (f. 26), din proba video depusă la dosar (plic f. 22) reieșind că autoturismul condus de petent a fost înregistrat cu viteza de 91 km/h la data de 14.12.2014, ora 10:26.
Astfel, instanța constată că materialul depus în probațiune de intimat este de natură să sprijine cele constatate în procesul verbal și nicidecum să le combată, iar petentul nu a propus niciun fel de probe care să dovedească o altă stare de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, proba testimonială propusă neputând duce la clarificarea vitezei de deplasare.
În privința susținerilor privind marja de eroare de în măsurarea vitezei, instanța reține că eroarea admisă nu invalidează ci susține omologarea aparatului radar, care a fost omologat tocmai ca urmare a încadrării în normele tehnice, inclusiv marja de eroare (condiția prevăzută de lege fiind aceea ca fapta să fie constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, nu aceea ca mijloacele tehnice în cauză să nu suporte nicio marjă de eroare, fiind inadmisibilă ajustarea la momentul constatării contravenției a vitezei în funcție de marja de eroare) și nu poate avea ca efect anularea procesului verbal sau încadrarea într-o grupă inferioară de sancțiuni. Aceasta cu atât mai mult cu cât contravențiile în materie de depășire a vitezei maxime admise se raportează la viteze care depășesc viteza legală cu mai mult de 10/20/30 km/h, etc., conducătorii auto nefiind sancționați pentru că circulă cu viteze care depășesc cu mai puțin de 10 km/h viteza legală, context în care marja de eroare este acoperită tocmai prin modul de legiferare a acestor categorii de contravenții.
În considerarea celor menționate, instanța va respinge plângerea formulată ca neîntemeiată.
Va respinge totodată ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată, ținând seama de faptul că nu s-a probat efectuarea unor astfel de cheltuieli de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul I. L., CNP_, domiciliat în Tg. M., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în Tg. M., ..
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecatoria Tg. M..
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
C. D. | N. S. |
Red. C.D
Tehnored. N.S.
4 ex./19.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2229/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2208/2015.... → |
|---|
