Plângere contravenţională. Sentința nr. 2651/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2651/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 2651/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 2651
Ședința publică de la 27.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier B.-R. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – D.G.R.F.P. B. – A.J.F.P. M., având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Se constată că petenta a depus la dosar prin Serviciul registratură concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.05.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință fiind amânată pronunțarea pentru data de 27.05.2015 când, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.06.2013, petenta S.C. R. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARĂ M., a solicitat:
- În principal:
- anularea Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției .>H nr._/26.05.2013
- exonerarea de la plata amenzii de 20.000 lei
- anularea tuturor sancțiunilor de confiscare dispuse în cauză
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului
Petenta, în motivarea cererii formulate, a arătat, în esență, următoarele:
A solicitat ca în cuprinsul procesului verbal să fie consemnate obiecțiunile administratorului societății, dar comisarii au preferat să îi spună să le depună în instanță, pe proces menționând numai faptul că are obiecțiuni si le va formula in termenul legal.
Nu s-a realizat descrierea corespunzătoare a faptei contravenționale.
Diferența de stocuri poate fi rezultatul unei erori materiale.
Acesta eroare materiala din acte, provine din înregistrarea greșita in contabilitate a geamurilor executate de petentă la propriul punct de lucru, unde s-a si efectuat controlul
Datorita volumului de activitate, la momentul execuției geamurilor, s-a întocmit o oferta de preț, care cuprindea; materia prima, manopera si adaosul comercial plus TVA, in loc sa cuprindă doar bonul de consum cu materia prima, din care s-au efectuat geamurile.
Având in vedere procesul verbal de scoatere din gestiune a materialelor folosite pentru hala de producție din Tg. M., ., din data de 22.04.2013, in valoare de 100.456,04 euro (adică 432.442,57 lei) s-a constatat ca materialele evidențiate in bonul de consum anexat la tabloul de tâmplărie s-au scos pentru oferta inițiala si nu pentru lucrările efectuate.
Tabloul de tâmplărie anexat in momentul acesta reprezintă cu exactitate lucrările efectuate la punctul de lucru al societății.
Valoarea reala a lucrării este de 47.692,50 euro (adică 205.077,75 lei).
Consideră de notorietate faptul ca in propria firma, fiind lucrarea pentru punctul de lucru, nu se poate incasa, decât bonul de consum anexat are valoarea de 21.975,85 euro ( adică 94.492,327 lei) valoarea efectiva a materialelor, la care se adăugă TVA, in total 47.692,50 euro (adică 205.077,75 lei.)
Daca se scade din oferta inițiala, bonul de consum de materie prima, rezultatul este evident, adică suma care a fost confiscata ca plus la stocul faptic.
În drept, au fost invocate:
- art. 31, art. 32 pct. (1) (2) si (3) art. 35 din Ordonanța Guvernului nr 2/2001
- art. 5 pct. (5) Legea nr 180/2002
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei.
Cererea a fost legal timbrată, fiind atașată dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 lei.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat:
- respingerea ca neîntemeiata a plângerii contravenționale
În motivarea întâmpinării formulate, intimata a arătat, în esență, următoarele:
Controlul, respectiv inventarierea faptica a avut loc in prezenta d- nului administrator S. L. T., caruia i s-a adus la cunostiinta dreptul de a formula obiectiuni ,fapt confirmat de către acesta (contrar celor sustinuteulterior in plangerea contravenționala ) prin înscrierea pe care a facut-o la rubrica de obiectiuni, unde a inscris personal faptul ca “obiectiunile le voi depune in termenul legal “, fara a inscrie vreo obiectiune in concret.
Asa cum a făcut aceasta mențiune sub semnătură, putea sa inscrie orice obiectiuni dorea .
Mai mult, acesta la momentul controlului a dat o nota explicativa in care a mentionat faptul ca nu stie de unde provine aceasta diferența in plus si ca nu mai are nimic de adaugat.
Pe de alta parte la începerea efectuării inventarierii d-nul administrator a dat o “Declarație de inventar” (anexata actului de control) in care a declarat ca ;toate valorile materiale si bănești aflate in gestiunea petentei se găsesc in magazia si in curtea de la locația verificata, ca nu poseda valori apartinand tertilor ,ca nu are cunostiinta despre bunuri in plus, ca nu a eliberat valori materiale si bănești fara documente legale, ca nu are materiale nereceptionate sau care trebuie expediate, a aratat faptul ca toate documentele de primire eliberare au fost predate la contabilitate ultimele fiind cele cu nr._/18.04.2013 si_/16.04.2013,a mentionat si ultimul document de intrare-factura_/18.04.2013 si de ieșire -factura 51_/13.04.2013 si ca nu mai are alte mențiuni
Dreptul la obiectiuni este complinit prin motivele plângerii contravenționale
Fapta contravenționala a fost descrisa foarte pe larg in actul de control, constatările fiind susținute si de anexele acestuia, care toate sunt semnate si de către domnul administrator.
Petenta nu prezintă nici un motiv exonerator de răspundere in ceea ce privește comiterea faptei contravenționale iar afirmațiile sale din plângerea contravenționala nu sunt susținute de nici un fel de probe .
In ceea ce privește “procesul verbal de scoatere din stoc a materialelor folosite pentru fabrica “ solicita sa constate ca nu le este opozabil, acesta fiind intocmit ulterior controlului ,pro-causa.
Daca acesta ar fi existat la momentul controlului, ar fi fost prezentat echipei de control.
Responsabilitatea pentru modul in care isi organizează si isi desfasoara activitatea ii revine petentei.
Dispunerea măsurii complementare a confiscării este stabilita imperativ de prevederile Legii 12/1990, respectiv “ veniturile obtinute ilicit de persoanele fizice si juridice din activitatile prev. la art.1, precum si incasarile in intregime din vanzarea mărfurilor a căror proveniența nu este dovedita se confisca si se fac venit la bugetul administrației publice centrale “(veniturile si nu profitul).”
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei
Pe parcursul procesului:
- a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri
- a fost încuviințată și administrată proba cu expertiza contabilă
- a fost audiat, pentru petentă, martorul F. A. A. (asistent manager în cadrul petentei) care a arătat că s-a explicat agenților constatatori că diferența se datorează faptului că societatea este în renovări, iar din acest motiv acea cantitate de profile PVC a fost scoasă din stoc și utilizată propriu-zis la punctul de lucru
Analizând toate aspectele și împrejurările cauzei, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării prezentului litigiu, instanța reține următoarele:
Procesul verbal atacat
Prin procesul verbal . nr._/26.05.2013, s-au reținut următoarele:
În baza Adresei nr._/15.04.2013 înregistrată la Garda Financiară M. sub nr._/15.03.2013, în data de 22.04.2013 s-a efectuat inventarierea stocului de materii prime materiale aflate în gestiunea societății din Târgu M., ., întocmindu-se listele de inventar din Anexă.
Valoarea stocului faptic, conform listelor de inventar întocmite cu ocazia inventarierii, este de 1.906.059,26 lei
În baza documentelor contabile puse la dispoziție de administratorul societății, valoarea stocului scriptic de materii prime existente la data de 22.04.2013 (data efectuării inventarierii faptice) este de 1.704.063,73 lei, conform anexei la prezentul proces verbal.
Urmarea comparării stocului faptic cu valoarea stocului scriptic se constată o diferență de 201.995,53 lei în favoarea stocului faptic, reprezentând contravaloare materii prime materiale găsite în stoc în data de 22.04.2013, cu ocazia efectuării controlului și pentru care societatea controlată nu poate prezenta documente legale de proveniență.
În procesul verbal atacat s-a reținut săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de:
- art.1 lit. e din Legea 12/1990, respectiv constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, … e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege
Sancțiunea a fost aplicată în baza:
- art. 2 alin. 1 lit. f din Legea 12/1990, republicată, respectiv constituie contravenții faptele prevăzute la art. 1 lit. a) - k) și se sancționează după cum urmează: f) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j) și k), în cazul în care au fost săvârșite de persoane juridice, cu amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei
Pentru săvârșirea faptelor susmenționate petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii de 20.000 lei precum și sancțiunea complementara a confiscării sumei de 201.995.53 lei, cu titlu de venit ilicit, conform prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea 12/1990.
La rubrica alte mențiuni s-a precizat:
Obiecțiunile le voi depune în termenul legal.
Reprezentantul petentei a semnat procesul verbal.
Analiza procesului verbal
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
I - Legalitatea
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
a. Nulitățile absolute
Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,
- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,
- fapta săvârșită
- datei comiterii faptei
- semnătura agentului constatator
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
b. Nulitățile relative
În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
În ceea ce privește cauzele de nulitate relativă, petenta a arătat următoarele:
-agenții constatator nu au consemnat obiecțiunile formulate de administratorul societății, ci s-au rezumat să menționeze faptul că obiecțiunile le va depune în termenul legal
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Totuși, o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt fel.
În speță, contravenientul nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției în cauză.
-nu s-a realizat descrierea corespunzătoare a faptei contravenționale.
La o analiză a procesului verbal se poate observa că fapta a fost suficient descrisă pentru ca instanța să poată determina care a fost starea de fapt avută în vedere de agenții constatatori la momentul întocmirii acestuia, astfel încât va respinge ca neîntemeiate aceste susțineri.
În concluzie, sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că nu a fost invocat niciun caz de nulitate relativă cu privire la care persoana sancționată contravențional să fi fost vătămată într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat și nici nu există cauze de nulitate asupra cărora instanța să se pronunțe din oficiu.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
II - Temeinicia
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii.
Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului, procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).
Procesul-verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia.
În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare. (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Astfel, exigențele CEDO impun ca în măsura în care sunt instituite astfel de prezumții, persoanei în cauză să i se acorde cadrul procesual adecvat în vederea probării situației contrare și răsturnării prezumției legale.
Instanța apreciază că persoana sancționată contravențional s-a bucurat de aceste garanții procesuale în cauza de față.
Petenta a arătat faptul că diferența de stocuri constatată este rezultatul unei erori materiale, respectiv din înregistrarea greșita in contabilitate a geamurilor executate de petentă la propriul punct de lucru, unde s-a si efectuat controlul.
Astfel, datorita volumului de activitate, la momentul execuției geamurilor, s-a întocmit o oferta de preț, care cuprindea; materia prima, manopera si adaosul comercial plus TVA, in loc sa cuprindă doar bonul de consum cu materia prima, din care s-au efectuat geamurile.
Fiind lucrarea pentru punctul de lucru, nu se putea incasa decât bonul de consum cu valoarea de 21.975,85 euro ( adică 94.492,327 lei) valoarea efectiva a materialelor, la care se adăugă TVA, in total 47.692,50 euro (adică 205.077,75 lei.
Daca se scade din oferta inițiala, bonul de consum de materie prima, rezultatul este evident, adică suma care a fost confiscata ca plus la stocul faptic.
În urma analizării probatoriului administrat în cauză, instanța constată următoarea STARE DE FAPT:
În data de 12.04.2013 petenta a întocmit bonul de consum nr._/12.04.2013 pentru producție, în valoare totală de 204.026,982 lei.
În data de 22.04.2013, la ora 10:30, la solicitarea agenților constatatori, administratorul petentei a dat o „Declarație de inventar” în care a declarat că:
- toate valorile materiale si bănești aflate in gestiunea petentei se găsesc in magazia si in curtea de la locația verificata
- nu poseda valori aparținând terților
- nu are cunoștința despre bunuri in plus
- nu a eliberat valori materiale si bănești fără documente legale
- nu are materiale nerecepționate sau care trebuie expediate
- toate documentele de primire eliberare au fost predate la contabilitate ultimele fiind cele cu nr._/18.04.2013 si_/16.04.2013,
- ultimul document de intrare este factura_/18.04.2013, iar de ieșire este factura 51_/13.04.2013
- nu mai are alte mențiuni
În continuare, comisarii din cadrul Gărzii Financiare au procedat la inventarierea stocurilor faptice și scriptice ale petentei, după ce, în prealabil, petenta a prezentat stocul cu care figura în data de 22.04.2015, rezultând o diferență de materie primă de 201.995,53 lei în favoarea stocului faptic, pentru care petenta nu a putut prezenta documente legale de proveniență.
Operațiunea de inventariere faptică s-a desfășurat în prezența administratorului petentei.
În aceeași zi, la ora 14:30 a fost emis un bon nefiscal prin care s-a arătat că rulajul din acea zi a fost în valoare de 0 lei.
Tot în data de 22.04.2013, petenta a procedat la inventarierea materiei prime folosite pentru consum propriu, respectiv hala de producție de pe ., constatând că valoarea materialelor folosite era de 68.432,90 euro (294.261,509 lei), întocmindu-se proces verbal scoatere din stoc a materialelor folosite pentru fabrică, semnat de administratorul societății.
În data de 08.05.2013, s-a întocmit proces-verbal de scoatere din stoc a materialelor folosite pentru fabrică, proces-verbal în care se arată că valoarea reală a lucrării este de 47.692 euro (205.077,75 lei), anexându-se un bon de consum în valoare de 21.975,85 euro (94.496,327 lei), valoare efectivă a materialelor, fără adaos și fără TVA.
Acest proces verbal a fost semnat de către administratorul societății.
În data de 16.05.2015, administratorul petentei a dat o notă explicativă în care a arătat că nu cunoaște de unde vine diferența în plus în cuantum de 201.995,53 lei, petenta efectuând verificări interne asupra diferențelor.
În aceeași zi, în prezența administratorului petentei, s-a procedat la întocmirea procesul-verbal . nr._/16.05.2013, atacat prin plângerea ce face obiectul prezentului dosar.
DUPĂ ANALIZAREA PROBATORIULUI ADMINISTRAT ÎN CAUZĂ instanța constată că bonul de consum nr._/12.04.2013, precum și Procesele-verbale din 22.04.2013 și 08.05.2013 de scoatere din stoc a materialelor folosite pentru fabrică au fost întocmite după aplicarea sancțiunii contravenționale (16.05.2013) și nu reflectă situația de fapt existentă la acest din urmă moment.
Astfel, în procesul-verbal din 08.05.2013 de scoatere din stoc a materialelor folosite pentru fabrică se menționează că valoarea bonului de consum este de 94.496,327 lei (valoarea efectivă a materialelor, fără adaos și fără TVA) (f.9), iar în bonul de consum nr._/12.04.2013 (f. 85) se precizează că valoarea materialelor este de 204.026,982 lei, deși în ambele situații se vorbește de același bon de consum.
Totodată, cu privire la valoarea bonului de consum menționată în procesul-verbal din 08.05.2013 de scoatere din stoc a materialelor folosite pentru fabrică, în condițiile în care materialele se foloseau în cadrul unității proprii, nu se impunea stabilirea unui adaos comercial privind respectivele produse, iar valoarea TVA era de 24%.
În aceste condiții, se ajunge la o valoare a stocurilor în cuantum de 117.175,44 lei, iar nu de 205.077,75 lei cât s-a constatat diferența de stocuri ori de 204.026,982 lei cât apare pe bonul de consum nr._/12.04.2013.
De asemenea, deși aparent documentele susmenționate au fost întocmite anterior datei de 16.05.2013 și ar fi clarificat situația respectivelor stocuri, nu se explică de ce în nota explicativă din data de 16.05.2015, administratorul petentei a arătat că nu cunoaște de unde vine diferența în plus în cuantum de 201.995,53 lei și că se efectuează verificări interne asupra diferențelor.
Având în vedere că cele două procese verbale de scoatere din stoc a materialelor folosite pentru fabrică (din 22.04.2013 și 08.05.2013) au fost, cel puțin aparent, întocmite ca urmare a constatărilor inspectorilor ANAF din data de 22.04.2015, era imposibil ca în momentul în care i s-au cerut explicații cu privire la proveniența stocurilor, administratorul petentei să arate că nu are cunoștință de cauza diferenței, cunoscând că procedând în acest fel va atrage sancționarea societății.
De asemenea, deși aparent ar fi trebuit să fie vorba despre aceeași ofertă de preț care ar fi înregistrată în mod greșit în contabilitate (deși niciuna dintre acestea nu conține nicio dată), în oferta de preț depusă de petentă (f. 102 – 107) apare prețul total de 100.586,04 (81.103,26 + TVA ), pe când în oferta de preț anexată la raportul de expertiză (f. 178 - 184) apare o altă oferă de preț în valoare totală de 47.692,50 (38.461,69 + TVA).
În legătură cu susținerile expertului care arată că balanțele de verificare pentru anul 2012 n-au nicio relevanta in susținerea punctului de vedere exprimat in Obiectiuni, iar stornarea înregistrării greșite este evident ca nu mai putea fi facuta din moment ce in contabilitatea anului 2013 trebuia înregistrata confiscarea, urmând ca, ulterior soluționării definitive a acestei cauze, sa se reglementeze înregistrările contabile, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, în condițiile a fost confiscată valoarea diferenței, iar nu bunurile, iar respectiva valoare nu avea cum să fie scăzută din contul 231.3 – imobilizări corporale în curs, ci din alt cont.
Mai mult, din rulajul contului 231.300 în intervalul 31.07.2008 – 31.10.2012 (f. 217 - 222) rezultă că toate înregistrările provin din contul 401 - Furnizori, iar nu din contul 301 - Materii prime, 345 - Produse finite ori alte conturi din Clasa 3 - conturi de stocuri și producție în curs de execuție din care să rezulte că materialele respective se aflau deja în patrimoniul societății.
Astfel, bunurile trec direct din contul 401 – Furnizori în contul 231.300 - Imobilizări corporale în curs de execuție, deci fără a fi evidențiate în alt mod în contabilitatea petentei.
Pentru motivele arătate mai sus, instanța constată că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal atacat în prezenta cauză.
În condițiile în care art.1 lit. e din Legea 12/1990 stabilește obligația ca documentele de proveniență să însoțească mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării, iar administratorul societății nu a făcut dovada existenței documentelor de proveniență a mărfurilor respective, instanța constată că petenta și-a încălcat obligația de a nu efectua acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii.
Astfel, instanța constată că procesul verbal este legal și temeinic.
III - Individualizarea sancțiunii
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite mai grave.
Totodată, scopul educativ al sancțiunii contravenționale impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanță asupra individualizării sancțiunii contravenționale.
În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și, ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.
În nicio situație, atributul aprecierii pericolului social al faptei nu revine persoanei sancționate contravențional.
Instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției).
Astfel, deși a fost aplicată sancțiunea maximă prevăzută de actul normativ încălcat, aceasta apare ca fiind una corespunzătoare gradului de pericol sociale al faptei, având în vedere și valoarea stocurilor descoperite asupra petentei, cu privire la care aceasta nu a putut furniza documente de proveniență, respectiv 201.995,53 lei.
Legiuitorul a considerat fapta ca fiind de un pericol major, dovadă fiind și faptul că s-a prevăzut ca sancțiune complementară confiscarea sumei sus-menționate, cu titlu de venit ilicit.
Pentru considerente arătate mai sus instanța apreciază că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispozițiilor legii și stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Cu atât mai mult se impune menținerea sancțiunii complementare a confiscării sumei de 201.995.53 lei, cu titlu de venit ilicit, întrucât prin aceasta se aduce la îndeplinire componenta preventivă a sancțiunii și se preîntâmpină alte încercări de introducere în circuitul comercial a unor materii prime cu privire la care nu există certitudine că au fost dobândite în mod licit.
Cu privire la plângerea contravențională formulată
În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată, cu menținerea sancțiunilor aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de:
- petenta S.C. R. T. S.R.L., RO11411834, J_, cu sediul in Tg. M., Bld. Pandurilor, nr. 28/4, jud. M., în contradictoriu cu
- intimata A.N.A.F. – D.G.R.F.P. B. – A.J.F.P. M., cu sediul procesual ales în mun. Târgu M., jud. M., .. 1-3,
ÎN CONSECINȚĂ
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.05.2013 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M., în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 Cod Procedură Civilă, azi, 27.05.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER B.-R. I. |
Red. A.A./Tehn. A.A./4 ex./ 02.06.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 2683/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Pretenţii. Sentința nr. 2662/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
