Plângere contravenţională. Sentința nr. 2905/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2905/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 2905/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2905
Ședința publică din 08 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. N.
GREFIER: M. M.-E.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul F. I. A., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M.-Secția 3 Poliția Rurală, Post de Poliție Sîntana de M., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 08.06.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2015, sub nr._, petentul F. I. A. a formulat în contradictoriu cu intimatul IPJ M., Secția 3 Polițe Rurală, Post de Poliție Sîntana de M., plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție silvică ., nr._, încheiat la 29.12.2014.
Petentul a solicitat instanței să admită plângerea contravențională și în consecință, în principal să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției silvice ., nr._ ca nelegal și netemeinic, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei, stabilită prin actul de constatare și anularea măsurii complementare a confiscării materialului lemnos.
În subsidiar, petentul a cerut înlocuirea sancțiunii contravenționale principale a amenzii cu cea a avertismentului.
În fapt, petentul a arătat că la data de 29.12.2014, în momentul în care transporta cu autoutilitara marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare_ material lemnos, lemn de foc, pe raza localității Sîntana de M. a fost supus unui control, efectuat de către agentul de la Poliția Sîntana de M., B. C.. La control s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptelor contravenționale prevăzute de dispozițiile art. 19 lit. b din Legea nr. 171/2010 și sancțiunea complementară a confiscării materialului lemnos.
Petentul a menționat că transporta doi metri cubi de lemn de foc, de care avea nevoie personal, era provenit din pădurea petentului, iar de la ocol la acea dată nu i-a eliberat nimeni aviz.
Petentul a precizat că procesul verbal este netemeinic și nelegal. În primul rând, procesul verbal a fost nul datorită faptului că au fost încălcate în mod flagrant prevederile Legii nr. 171/2010, a fost încălcată procedura specială prevăzută de Legea nr. 171/2010 și anume art. 25, cu privire la modul în care agentul constatator a stabilit cantitatea de fapt a masei lemnoase transportate, a dispus confiscarea masei lemnoase și totodată a fost încălcată procedura de identificare a proprietarului masei lemnoase.
Cu privire la stabilirea cantității masei lemnoase confiscate și a valorii acesteia, agenții constatatori nu au respectat prevederile art. 25, alin. 1 și art. 42 din Legea nr. 171/2010, neîntocmind o anexă prin care să identifice materialul lemnos și totodată să stabilească valoarea acestuia, Petentului nu i-a fost adus la cunoștință procesul verbal de măsurare a materialului lemnos și de stabilire a valorii acestuia, respectiv celelalte acte prevăzute în procedura de confiscare.
Petentul a învederat instanței că materialul lemnos a fost transportat în interes propriu, petentul avea nevoie de lemne pentru a se putea încălzi, fiind incidente prevederile art. 11, alin. 1 din OG nr. 2/2001, starea de necesitate fiind justificată. Totodată, petentul i-a menționat agentului constatator faptul că este proprietar de teren.
Referitor la petitul subsidiar, privitor la înlocuirea sancțiunii contravenționale principale a amenzii cu cea a avertismentului, petentul a învederat instanței că acest cuantum al amenzii, de 2000 de lei și confiscarea materialului lemnos, l-ar pune pe petent într-o situație critică, datorită faptului că nu este angajat, fiind în imposibilitate de a-și întreține familia pentru o perioadă lungă de timp.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 22 și următoarele din Legea nr. 171/2010, OG nr. 2/2001, cât și prevederile articolelor invocate în plângere.
Petentul a cerut judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul IPJ M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței să dispună respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
În fapt, intimatul a invocat excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, procesul verbal fiind încheiat la data de 29.12.2014, petentul semnând de luare la cunoștință, iar data de introducere a plângerii contravenționale fiind 15.01.2015, depășind astfel termenul imperativ de 15 zile, prevăzut de OG 2/2001.
Intimatul a învederat instanței să constate netemeinicia susținerilor cu privire la încălcarea art. 25, alin. 1 și art. 42 din Legea nr. 171/2010. Intimatul a menționat că, în fapt, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 19, alin. 1, lit. b din Legea nr. 171/2010, anume pentru că a transportat material lemnos fără a deține documentele legale, respectiv aviz de însoțire emis de autoritatea competentă, în speță Ocolul Silvic. Chiar în motivele cererii, petentul a recunoscut că nu deținea la data controlului organului de poliție, avizul de la ocolul silvic.
Referitor la subsidiarul plângerii contravenționale, intimatul a considerat că sancțiunea aplicată a fost în mod corect individualizată, simplul avertisment neavând nici un efect asupra conduitei viitoare a petentului. Intimatul a precizat că simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă, nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
În probațiune, instanța a administrat proba cu următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 29.12.2014 (f. 4, f. 20), adeverință Primăria Hodac nr. 21 din 05.01.2015 (f. 5), copie CI petent (f. 6), raport agent constatator (f. 19), proces verbal ., nr._ (f. 21), înștiințare de plată ., nr._ (f. 22).
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ /29.12.2014, petentul F. I. A. a fost sancționat pentru săvârșirea faptelor contravenționale prevăzute de dispozițiile art. 19 lit. b din Legea nr. 171/2010, aplicându-se sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 lei și sancțiunea complementară a confiscării materialului lemnos.
Pentru a se aplica această sancțiune, s-a reținut că petentul transporta cu autoutilitara marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare_ material lemnos, lemn de foc, pe raza localității Sîntana de M., fără a deține documente legale.
Deliberând cu prioritate asupra excepției tardivității formulării plângerii contravenționale, în acord cu prevederile art. 248 al. 1 Cod proced. Civilă, instanța reține că petentul a semnat personal de primire actul sancționator la data de 29.12.2014, iar plângerea contravențională a fost depusă în termenul legal de 15 zile libere, prevăzut de IG nr. 2/2001, respectiv la data depunerii la poștă, 13.01.2015 (fila 8), contrar susținerilor intimatei din cadrul întâmpinării.
Pentru aceste considerente, va respinge ca nefondată excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.
Din punct de vedere al legalității, procesul-verbal atacat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute (exprese), respectiv nulitatea relativă (virtuală).
Din punct de vedere al temeiniciei, se reține că petentul nu a formulat obiecțiuni la semnarea procesului-verbal atacat, iar prin plângerea contravențională a recunoscut implicit săvârșire faptei contravenționale, arătând că a luat lemne din pădurea pe care o deținea în proprietate, pentru a se încălzi pe timp de iarnă, nereușind să obțină aviz prealabil de la ocolul silvic. Mai mult, petentul a invocat starea de necesitate, date fiind temperaturile scăzute din acea perioadă.
Raportat la cele de mai sus, instanța reține faptul că actul sancționator, ca act administrativ, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie conferită de lege, prezumție relativă care ar putea fi răsturnată prin administrarea unei probe contrare de către petent. Prezumția de legalitate și temeinicie se cuvine a fi aplicată, cu atât mai mult cu cât contravenția a fost constatată prin propriile simțuri ale agentului constatator aflat în exercițiul atribuțiilor sale conferite în regim de putere publică, astfel încât este neîntemeiată solicitarea petentului de a se impune intimatului IPJ M. producerea unei probe care să dovedească săvârșirea contravenției, față de toate considerentele ce preced.
Împrejurarea că agentul constatator a vizualizat contravenția prin propriile simțuri reiese din raportul agentului constatator (fila 19) și din propriile susțineri ale petentului
În ceea ce privește prezumția de nevinovăție în procedura contravențională, instanța reține următoarele considerente:
În privința acestei garanții fundamentale conferite prin art. 6 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a elaborat o bogată jurisprudență, stabilind că această prezumție impune ca instanțele să nu pornească de la premiza că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, ca sarcina probei să revină acuzării, îndoiala fiind în beneficiul acuzatului (in dubio pro reo). Curtea a stabilit că această prezumție nu este absolută, în fiecare sistem de drept fiind operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate. Întrucât art. 47 din OG 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor și având în vedere caracterul mixt al probelor, care aparțin atât procedurii civile, cât și dreptului civil, sunt aplicabile reglementările dreptului substanțial în această materie, anume art. 1169-1206 Cod civil.
Din această perspectivă, în materie contravențională, i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.
Instanța reține concluzia că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept, procesul verbal de constatare a contravențiilor, nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.
În speța de față, instanța va da eficiență prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, coroborat cu împrejurarea că acesta a fost încheiat în urma constatării personale a agentului constatator, agent al statului abilitat de lege să sancționeze acest tip de contravenții,
Întrucât pe parcursul judecății petentul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție (deși potrivit disp. art. 10 și 249 Cod procedură civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe) și întrucât în speță nu se poate reține existența unei cauze de nulitate absolută a procesului verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată.
Instanța constată că prevederile art. 11 al. 1 din OG nr._, cu privire la starea de necesitate nu sunt aplicabile în speță:
Pentru a exista starea de necesitate trebuie îndeplinite cumulativ mai multe conditii: fapta contraventionala să fie savârsită ca urmare a unui pericol neprevazut, pericolul trebuie sa fie iminent, real si inevitabil, fapta sa fie savârsita numai în scopul de a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea faptuitorului sau a altei persoane, un bun material al sau sau al altuia ori un interes public, iar prin contraventia comisa sa nu se produca în mod constient urmari mai grave decât cele ce s-ar fi produs daca faptuitorul nu intervenea.
În speta, instanta retine ca situatia invocata de petent nu se circumscrie unei stări de necesitate în sensul disp.art.11 alin.1 din OG nr.2/2001 care să înlature caracterul contraventional al faptei savârsite întrucât nu este îndeplinita conditia ca pericolul sa fie inevitabil, adica sa nu poata fi înlaturat altfel decât prin comiterea faptei.
În acest sens, petentul ar fi avut posibilitatea să prevadă temperaturi scăzute în luna decembrie și să-și facă din timp rezerve de material lemnos, cu respectarea prevederilor legale privind obținerea în prealabil a avizului ocolului silvic de care aparținea.
Instanța are în vedere însă, la individualizarea sancțiunii aplicate, apărările petentului, ca și contextul săvârșirii faptei contravenționale, care este relevant din punct de vedere al stabilirii gradului de gravitate al contravenției.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise, iar potrivit art. 7 alin. 2 și alin. 3 din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar dacă actul normativ de stabilire a contravenției nu prevede această sancțiune.
În speță, instanța trebuie să aibă în vedere că valorile sociale ocrotite de O.U.G. nr. 195/2002, și anume integritatea fondului lemnos, care a fost alterat în mica măsură, astfel că deși s-a aplicat sancțiunea prevăzută de legea specială pentru contravenția săvârșită, în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei concrete și de consecințele acesteia, sancțiunea aplicată prin procesul-verbal nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și cu circumstanțele personale ale petentului.
Având în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională și care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligației sale de a respecta pe viitor prevederile legale a căror încălcare s-a constatat.
În consecință, față de pericolul social concret redus constatat al contravenției redate în procesul-verbal atacat, determinat de necesitatea atingerii scopului preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale, care nu este un scop în sine, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001, va fi admisă în parte plângerea contravențională a petentului, va fi înlocuită amenda de 2.000 lei aplicată, cu sancțiunea avertismentului, exonerând petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 lei, menținând măsura complementară a confiscării materialului lemnos identificat ca neavând documente legale de proveniență.
De asemenea, i se va atrage petentului F. I. A. atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite și i se va recomanda să respecte dispozițiile legale în materia legislației silvice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată excepția tardivității.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul F. I.-A. CNP_, cu domic. în ., . în contradictoriu cu intimatul Poliția Municipiului Tîrgu-M. , cu sediul în Tg-M., ., jud. M..
Dispune înlocuirea cu avertismentul a sancțiunii amenzii contravenționale de 2.000 lei aplicate petentului prin procesul-verbal . nr._ din data de 29.12.2014, în consecință petentul fiind exonerat de plata amenzii contravenționale.
Menține restul dispozițiilor procesului-verbal atacat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tg-M..
Pronunțată în ședința publică din 08.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. N. M. E. M.
Red. IAN
4 ex./07.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2884/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2828/2015.... → |
|---|
