Plângere contravenţională. Sentința nr. 2941/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2941/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 2941/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2941
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier B.-R. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. C. A. în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul D. C. A., personal, identificat cu CI ._, CNP_, cu domiciliul în Târgu M., ./8, județul M., martorul S. S. O., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 131 Cod procedură civilă, raportat la art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța verifică din oficiu competența generală, materială și teritorială, constatând că este competentă cu soluționarea cauzei sub toate aspectele.
Potrivit art. 238 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la 2 termene.
În conformitate cu dispozițiile art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța încuviințează probele cu înscrisurile de la dosar, audierea petentului și a martorului apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Instanța îi pune în vedere martorului să părăsească sala de ședință.
În conformitate cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța procedează la luarea unei declarații petentului cu privire la starea de fapt.
Petentul depune la dosar o schiță cu privire la stare de fapt. Menționează că accidentul s-a produs din culpă comună, având în vedere că celălalt șofer nu s-a asigurat când a virat stânga. De asemenea, arată că după incident a oprit mașina, a constatat că daunele produse sunt minore, dar nu s-a înțeles cu celălalt șofer în privind culpei și că au stabilit că vor mai vorbi. În continuare, menționează că nu au făcut schimb de numere de telefon și că s-a grăbit pentru a efectua livrări.
În temeiul prevederilor art. 319 alin. 1, 2, 9 și 10 coroborate cu art. 323 Cod procedură civilă, se procedează la audierea martorului S. S. O., sub prestare de jurământ, declarația și schița acestuia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă instanța, considerându-se lămurită, declară încheiată cercetarea procesului și procedează la dezbaterea fondului în continuare în ședință publică, la același termen de judecată.
Reprezentantul petentului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea procesului-verbal pentru motivele învederate. În subsidiar solicită a se dispune înlocuirea sancțiunilor amenzii și a reținerii permisului de conducere cu sancțiunea avertismentului, având în vedere că este vorba de o culpă comună a ambilor conducători auto, martorul având obligația de a semnaliza din timp pentru a efectua manevra de virare în condiții de siguranță.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.04.2015, petentul D. C. A., în contradictoriu cu intimatul I. M., a solicitat:
- În principal, anularea Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției .>PMSX nr._/30.03.2015
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor aplicate (amenda si suspendarea permisului de conducere pentru 30 zile) cu cea a avertismentului
Petentul, în motivarea cererii formulate, a arătat, în esență, următoarele:
Este angajat la ., cu sediul în Tg. M., ./E, ., printre alte atribuții de serviciu, având și aceea de a livra piesele auto comandate către clienți.
Autoturismul aparține societății la care lucrează.
La data de 22.01.2015, orele 14.30, conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe .. M..
La un moment dat, autoturismului din fața sa a încetinit brusc cu intenția de a face un viraj stânga pentru a intra într-o curte aflată pe senul opus de mers și întrucât a făcut această manevră în mod intempestiv, fără semnalizare, și chiar dacă petentul circula cu o viteză relativ redusă, l-a lovit foarte ușor în bara din spate.
Au coborât ambii conducători auto și au constatat că autoturismele nu sunt avariate decât foarte ușor, și-au reproșat amândoi că sunt responsabili de micul incident, și întrucât petentul se grăbea în interes de serviciu, au rămas să se întâlnească ulterior pentru a discuta și a face actele.
Întrucât era foarte stresat cu îndatoririle de serviciu, pur și simplu a uitat să iau legătura cu celălalt conducător auto sau sa anunțe poliția, mai ales că nici nu au făcut schimb de numere de telefon, nici acesta nu l-a contactat.
Oricum, nici unul și nici altul nu erau convinși să încheie documente, întrucât daunele erau minore, iar culpa era comună.
La finalul lunii martie, a fost chemat la poliție unde a fost sancționat cu amendă și cu reținerea permisului de conducere întrucât nu a încheiat constat amiabil sau nu a anunțat poliția despre accident în termen de 24 h de la producerea lui.
A primit o copie a procesului verbal, pe care era mențiunea „conform cu originalul” și nu un proces verbal în original.
Nu s-au consemnat obiecțiunile contravenientului.
Cu ocazia întocmirii procesului verbal, a arătat polițistului că nu a avut ce anunța întrucât s-a întâmplat un accident soldat cu daune materiale minore, că am rămas să se vadă ulterior când vor avea timp pentru a stabili persoana responsabilă - amândoi se acuzau reciproc -, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat în realitate.
Cu toate acestea, polițistul a consemnat „nevinovat”.
In subsidiar, solicit înlocuirea sancțiunii amenzii și cea complementară a reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 30 zile, cu cea a avertismentului, întrucât presupusa faptă prezintă o gravitate redusă.
Circula pe timp de zi, era o aglomerație destul de mare, era în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind presat de timp să facă toate livrările pe care le aveam.
De reținut este și culpa celuilalt conducător auto.
Are mare nevoie de permisul de conducere, fiind angajat la ., funcție în care parcurge zilnic sute de km în țară.
Așa cum rezultă din caracterizarea emisă de societate, permisul de conducere este o cerință esențială pe care trebuie să o îndeplinească, întrucât trebuie să livreze piese auto achiziționate de clienți din toată țara, societatea având contracte comerciale în derulare cu ELECTRICA (sucursalele A., B., SF. G., M. C., SIBIU) și cu ROMGAZ (sucursalele MEDIAȘ, PLOIEȘTI, R.).
Lipsa permisului de conducere timp de 30 de zile, l-ar pune în imposibilitatea de a munci, ceea ce ar putea conduce inclusiv la pierderea locului de muncă.
Consideră că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere este o sancțiune mult prea gravă în raport cu pretinsa faptă
La acel moment avea POLIȚA RCA valabilă, deci neanunțarea organelor de poliție nu a fost generată de acest fapt, fiind doar o simplă neglijență.
De asemenea, prin procesul verbal, și-a dat acordul ca asigurarea mașinii sale să-l despăgubească pe celălalt șofer.
În drept, au fost invocate:
- OG 2/2001
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- raportul agentului constatator precum și a oricăror alte înscrisuri avute în vedere la întocmirea procesului verbal de sancționare.
- înscrisurile atașate plângerii, inclusiv cele în circumstanțiere
- fotografii.
Cererea a fost legal timbrată, fiind atașată dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat:
- respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale
În motivarea întâmpinării formulate, intimatul a arătat, în esență, următoarele:
Procesul-verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 alin. 7 și art. 17 din OG 2/2001
Cele afirmate în cuprinsul plângerii nu sunt susținute de niciun mijloc de probă, astfel încât nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv:
- raportul agentului constatator în care acesta a arătat, în esență, următoarele:
- în data de 22.01.2015, la sediul Poliției s-a prezentat numitul S. S. O., care a arătat că autoturismul pe care îl conducea a fost tamponat de auto_ .
- în urma verificărilor a rezultat că la momentul producerii evenimentului acest autoturism era condus de petent
- petentul a fost chemat la poliție și sancționat
- declarațiile date de cei doi șoferi, respectiv:
- S. S. O. care a arătat că în timp ce vira stânga pe . acroșat din spate de auto_
- Petentul care a arătat că:
- circula cu viteza de 40-50 km/h, iar la un moment dat a observat un autoturism care a virat stânga fără a se încadra corespunzător pe bandă
- nu a mai putut să evite impactul și l-a acroșat respectivul autoturism în partea dreapta spate
- după ce au oprit autoturismele, petentul a constatat că numai mașina sa este avariată
- după ce au dat mâna, petentul a plecat apoi, fiind în timpul serviciului
- evidența sancțiunilor contravenționale aplicate petentului
Pe parcursul procesului:
- A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar
- A fost audiat martorul S. S. O. care a arătat următoarele:
- A vrut să vireze stânga, după ce a semnalizat și a frânat brusc, moment în care a fost lovit în partea din spate de petent
- În urma accidentului a fost avariată bara spate a autoturismului martorului
- Petentul a refuzat să încheie o înțelegere amiabilă, susținând că martorul este vinovat, după care s-a urcat în mașină și a plecat
Analizând toate aspectele și împrejurările cauzei, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării prezentului litigiu, instanța reține următoarele:
Procesul verbal atacat
Prin procesul verbal . nr._/30.03.2015, s-au reținut următoarele:
În 22.01.2015, ora 14:30, a condus autoturismul VW cu nr. de înmatriculare_, pe . M. fără să păstreze distanța în mers, tamponând auto_ . Conducătorul auto nu s-a prezentat la poliție în 24h de la accident pentru întocmirea documentului de constatare
În procesul verbal atacat s-a reținut săvârșirea faptelor contravenționale prevăzute de:
- art. 51 din OUG 195/2002, respectiv conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii.
- art. 79 alin. 1, lit. b din OUG 195/2002, respectiv (1) Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați: b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
Petentul a fost sancționat în baza:
- art. 100/2 din OUG nr. 195/2002, respectiv: Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b) (4. nepăstrarea unei distanțe corespunzătoare față de vehiculul care îl precede, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;).
- art. 100/3/g din OUG nr. 195/2002, respectiv: g) neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).
Pentru săvârșirea faptelor susmenționate petentului i s-a aplicat:
- sancțiunea amenzii de 390 lei (avertisment + 390 lei)
- sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile
La rubrica Obiecțiuni Contravenient s-a precizat:
-nevinovat
-de acord cu despăgubirea
La rubrica Mențiuni agent constatator s-a precizat:
- Avarii: bară spate –_ – bară față
Petentul a semnat procesul-verbal.
Analiza procesului verbal
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
I - Legalitatea
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
a. Nulitățile absolute
Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,
- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,
- fapta săvârșită
- datei comiterii faptei
- semnătura agentului constatator
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
b. Nulitățile relative
În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
În ceea ce privește cauzele de nulitate relativă, petentul a menționat următoarele:
-A primit o copie a procesului verbal, pe care era mențiunea „conform cu originalul” și nu un proces verbal în original.
Art. 25 din OG 2/2001 prevede că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului, astfel încât comunicarea în copie conformă cu originalul îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
-Nu s-au consemnat obiecțiunile contravenientului.
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Totuși, o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt fel.
În speță, contravenientul nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției în cauză.
În concluzie, instanța reține că nu a fost invocat niciun caz de nulitate relativă cu privire la care persoana sancționată contravențional să fi fost vătămată într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat și nici nu există cauze de nulitate asupra cărora instanța să se pronunțe din oficiu.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
II - Temeinicia
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii.
Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului, procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).
Procesul-verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia.
În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare. (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Astfel, exigențele CEDO impun ca în măsura în care sunt instituite astfel de prezumții, persoanei în cauză să i se acorde cadrul procesual adecvat în vederea probării situației contrare și răsturnării prezumției legale.
Instanța apreciază că persoana sancționată contravențional s-a bucurat de aceste garanții procesuale în cauza de față.
După analizarea probelor administrate în cauză, instanța constată că petentul nu a păstrat distanța corespunzătoare în mers față de autoturismul condus de martorul S. S. O., astfel încât, în momentul în care martorul a frânat pentru a putea vira stânga, petentul l-a acroșat în partea din spate, provocând zgârierea spoiler-ului autoturismului condus de martor.
După producerea accidentului petentul a refuzat să își recunoască vina și să încheie o înțelegere amiabilă, plecând de la fața locului fără a lăsa martorului vreo posibilitate de a-l contacta.
Instanța constată că, pe lângă faptul că nu a recunoscut o culpă evidentă în nepăstrarea distanței corespunzătoare în mers față de autoturismul din fața sa, petentul a avut și o atitudine nepăsătoare față de pagubele produse, plecând de la locul faptei.
Nu i se poate reproșa martorului că a frânat pentru a putea vira stânga, manevra de reducere a vitezei fiind justificată de faptul că nu putea pătrunde în curtea imobilului întrucât . un alt vehicul.
Astfel, motivul manevrei de frânare este unul justificat, neîncadrându-se în prevederile art. 121 din HG 1391 /2006.
În baza tuturor celor arătate, instanța apreciază că se poate reține legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, respectiv dovada săvârșirii de către petent a contravențiilor reținute în sarcina sa, iar acesta nu a fost în măsură să probeze în contra actului sancționator, cu toate că i-a fost acordat un cadrul procesual adecvat cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale asigurate de dreptul intern și european în materie.
III - Individualizarea sancțiunii
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite mai grave.
Totodată, scopul educativ al sancțiunii contravenționale impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanță asupra individualizării sancțiunii contravenționale.
În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și, ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.
În nicio situație, atributul aprecierii pericolului social al faptei nu revine persoanei sancționate contravențional.
Instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției), în condițiile în care a și fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de actul normativ încălcat.
La stabilirea gradului de pericol social concret al faptei instanța ia în considerare și atitudinea petentului, care, pe lângă faptul că a făcut afirmații mincinoase în cadrul plângerii (de ex: și-au dat mâna și au stabilit să se întâlnească, fără însă a schimba date de contact), în concret a încercat să scape de răspunderea ce în revenea în calitate de persoană din culpa căruia s-a produs accidentul.
Pentru considerente arătate mai sus instanța apreciază că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispozițiilor legii și stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Cu atât mai mult se impune menținerea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă determinată, întrucât prin aceasta se aduce la îndeplinire componenta preventivă a sancțiunii.
Susținerile contravenientului în sensul că în cazul aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce i-ar fi pus în pericol locul său de muncă apar ca neîntemeiate, în condițiile în care persoana sancționată contravențional are, printre altele, posibilitatea să efectueze alte activități la serviciu care nu presupun activitatea de conducere auto ori să își ia concediu de odihnă în acest interval.
Cu privire la plângerea contravențională formulată
În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată, cu menținerea sancțiunilor aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de:
- D. C. A., CNP_, cu domiciliul în mun. Târgu M., jud. M., ., . cu
- intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în mun. Târgu M., jud. M., .. 16,
ÎN CONSECINȚĂ
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.03.2015 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M., în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER B.-R. I. |
Red. A.A./Tehn. A.A./4 ex./ 18.06.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2863/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
