Plângere contravenţională. Sentința nr. 2983/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2983/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 2983/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2983
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. DUMITRIȚA S.
GREFIER: C. L.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul B. S., în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL TÎRGU M. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/06.12.2014.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 7 mai 2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună eventuale concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 21 mai 2015, după care, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 28 mai 2015, apoi pentru data de 4 iunie 2015, iar mai apoi pentru data de astăzi, 11 iunie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 19.12.2014, sub nr._, petentul Bereczy S. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.12.2014, prin care a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal ca fiind netemeinic, și pe cale de consecință exonerarea de plata amenzii în cuantum de 100 lei, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, la data de 06.12.2014, în jurul orelor 12:30, în timp ce se deplasa spre mașina a observat pe parbrizul autoturismului aplicată invitația auto cu nr._, prin care a fost chemat în data de 06.12.2014 la ora 16:00 la sediul Direcției Poliței Locale. În cuprinsul invitației, se menționa faptul că petentul a parcat pe spațiul verde pe . faptul că există probă foto.
Petentul a arătat că, în urma prezentării la sediul Poliției Locale, i s-a întocmit procesul-verbal contestat, deoarece a parcat pe spațiul verde autoturismul marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_ . Petentul a arătat că a încercat să explice că nu se afla decât cu două roți pe spațiul verde și că în zonă există o problemă în privința locurilor de parcare, din motive de siguranță petentul dorind să parcheze cât mai aproape de locul unde locuiește, însă, agentul i-a aplicat amenda.
Pentetul a învederat că fapta a fost încadrată juridic greșit, respectiv i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 100 lei, deși actul sancționator, art. 29 din H.C.L. nr. 197/2007, stabilește o amendă de 200 lei, eroare ce atrage nulitatea absolută, potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, sub aspectul individualizării sancțiunii, petentul a arătat că sancțiunea amenzii este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Ca și circumstanțe personale, petentul a solicitat a se avea în vedere situația sa financiară, arătând că provine dintr-o familie cu patru membri, că este student și că nu realizează venituri.
În susținerea plângerii formulate, petentul a depus al dosar copia cărții sale de identitate (f. 4), copia procesului-verbal contestat (f. 5), invitația auto nr._/06.12.2014 (f. 6).
Petentul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei, conform chitanței depuse la fila nr. 3 dosar.
La data de 05.02.2015, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea procesului-verbal . nr. 7515/06.12.2014, ca fiind temeinic și legal și menținerea sancțiunii aplicate.
Intimatul a arătat că, la data de 06.12.2014, în jurul orei 10:20, petentul a parcat autoturismul marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_, pe spațiul verde de pe . imperative ale art. 26 alin. 1 din H.C.L.M. nr. 197/2007 – modificată, care arată că „Oprirea, staționarea și parcarea autovehiculelor de orice fel, pe domeniul public și privat al municipiului Tîrgu-M., în zonele de preselecție din intersecții, în stațiile de autobuz, locurile de așteptare clienți repartizate activității de taximetrie, pe alei, parcuri, zone verzi sau pe trotuarele care nu sunt marcate corespunzător”.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, amenda de 100 lei, prevăzută de art. 29 din același act normativ, intimatul a considerat că este corect individualizată, fiind în limita minimă prevăzută în hotărârea mai sus menționată.
Intimatul a mai arătat că procesul-verbal este temeinic și legal, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001, fiind cuprinse în conținutul acestuia mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din actul normativ menționat, iar conform prevederilor art. 19 alin. 1 și alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, este menționat motivul pentru care procesul-verbal nu este semnat de un martor.
De asemenea, intimatul a menționat că procesul-verbal a fost comunicat petentului conform art. 25 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, prin înmânare, sub semnătură de primire.
Față de motivele invocate în plângere, intimatul a arătat că este de datoria tuturor locuitorilor municipiului să dea dovadă de spirit civic și să se conformeze normelor legale în vigoare. Prin urmare, lipsa locurilor de parcare în zona respectivă nu este un argument menit să demonstreze lipsa de vinovăție a petentului și să-l exonereze de răspundere, cu atât mai mult cu cât acesta recunoaște în mod indirect săvârșirea faptei contravenționale consemnată în cuprinsul actului de sancționare.
Referitor la pericolul social al faptei, intimatul a arătat că, odată stabilită contravenția, existența pericolului social nu trebuie dovedită. Sub aspectul vinovăției, intimatul a explicat că, în cauză, nu se poate reține altă formă de vinovăție decât intenția, deoarece contravenientul a prevăzut, urmărit și acceptat rezultatul contravențional al faptei.
În continuare, intimatul a precizat că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, expunând și prevederile art. 7 din Legea poliției locale nr. 155/2010.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedură civilă, ale O.G. nr. 2/2001 și ale H.C.L.M. nr. 197/2007, modificată.
Atașat întâmpinării formulate, intimatul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat (f. 16), raportul către Serviciul logistic, juridic și relații cu publicul al Direcției Poliția Locală Tîrgu M. din data de 06.12.2014 (f. 17), Decizia Primarului Municipiului Tîrgu M. nr. 1130/29.03.2013 (f. 18-19).
În cauză, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.12.2014, încheiat de intimatul Municipiul Tîrgu M., Direcția Poliția Locală (f. 5), petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 100 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 din H.C.L. nr. 197/2007 și sancționată de art. 29 din H.C.L. nr. 197/2007. Pentru a se dispune aceste măsuri, s-a reținut faptul că, în data de 06.12.2014, ora 10:20, pe . parcat neregulamentar autoturismul marca Peugeot de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare_, pe spațiul verde, „spre indignarea și deranjul cetățenilor de pe .> Procesul-verbal a fost semnat de către petent, menționându-se de către petent, la rubrica „Obiecțiuni”, că „Nu sunt locuri de parcare în număr corespunzător”.
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de către petent privind încadrarea juridică greșită a faptei (deoarece fapta contravențională reținută în sarcina acestuia se sancționează cu amendă în cuantum de 200 lei și, în mod greșit, agentul constatator i-a aplicat o amendă în cuantum de 100 lei), ce ar atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, instanța constată că susținerea petentului este neîntemeiată.
Astfel, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 149/2008 s-a modificat art. 29 din Hotărârea Consiliului Local nr. 197/2007, în sensul că, pentru contravențiile prevăzute la art. 26 din Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 197/2007 se aplică o amendă cuprinsă între 100 - 200 lei. În consecință, pentru fapta contravențională consemnată în cuprinsul procesului-verbal atacat a fost stabilită o sancțiune în limitele impuse de textul legal antemenționat.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 din Noul Cod de procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Potrivit art. 26 alin. 1 din H.C.L. nr. 197/2007, cu modificările ulterioare, este interzisă „oprirea, staționarea și parcarea autovehiculelor de orice fel, pe domeniul public și privat al municipiului Tîrgu M., în zonele de preselecție din intersecții, în stațiile de autobuz, locurile de așteptare clienți repartizate activității de taximetrie, pe alei, parcuri, zone verzi, sau pe trotuarele care nu sunt marcate corespunzător”. De asemenea, această faptă este sancționată, potrivit art. 29 din același act normativ, cu amendă cuprinsă între 100 lei și 200 lei.
În prezenta cauză, instanța constată că petentul nu a negat faptul că ar fi parcat pe spațiul verde, însă a arătat că a parcat doar parțial pe spațiul verde, respectiv doar cu două roți ale autoturismului.
Mai mult, la rubrica „Obiecțiuni” petentul a consemnat faptul că „Nu sunt locuri de parcare în număr corespunzător”, ceea ce echivalează cu o recunoaștere implicită a faptei contravenționale.
Față de aspectele învederate în cauză, întrucât petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina acesteia, respectiv cea prevăzută de art. 26 alin. 1 din H.C.L. nr. 197/2007, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța va avea în vedere, însă, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Față de aceste criterii, instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal, în conținutul ei concret are un grad de pericol social scăzut, în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este de o gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză. În acest sens, instanța observă că nu a fost produs niciun prejudiciu, că petentul a recunoscut faptul că a parcat pe spațiul verde, însă din cauza lipsei locurilor de parcare special amenajate, astfel încât instanța apreciază că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru îndreptarea petentului și pentru atenționarea acestuia asupra conduitei sale viitoare și asupra necesității respectării normelor de circulație rutieră.
Prin urmare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. S. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 06.12.2014, încheiat de intimatul Municipiul Tîrgu M., Direcția Poliția Locală, va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 100 lei cu sancțiunea avertismentului și exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 100 lei.
De asemenea, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. S., având CNP_, cu domiciliul în Tîrgu M., ., ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 06.12.2014, încheiat de intimatul Municipiul Tîrgu M., Direcția Poliția Locală, cu sediul în Tîrgu M., .. 9, jud. M., având C.U.I._.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 100 lei cu sancțiunea avertismentului.
Dispune exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 100 lei.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere de apel care se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
M. DUMITRIȚA S. | C. L. |
Fiind plecată în concediu, semnează Președintele instanței, | |
T. A. | |
4 ex./13.01.2016
Redactat: M.D.S.
Tehnoredactat: C.L.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2921/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3764/2015. Judecătoria... → |
|---|
