Plângere contravenţională. Sentința nr. 332/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 332/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 332/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TG-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 332
Ședința publică din data de 29.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. V.
GREFIER: L. O.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de către petentul M. N. în contradictoriu cu intimatul I. M., împotriva procesului verbal . nr._/09.07.2014.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi - care face parte integrantă din prezenta, când instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 29.01.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 15 iulie 2014, petentul M. N. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. M., în principal admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 09.07.2014, exonerarea de la plata amenzii și anularea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, iar în subsidiar, menținerea în parte a procesului-verbal atacat, însă cu înlăturarea sancțiunii complementare.
În motivare, petentul a formulat critici de netemeinicie, arătând că locul în care a fost surprins conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare nr. 6453 FCT, zona trecerii de pietoni este întreruptă de un scuar care delimitează benzile de circulație, arâtând că nu a împiedicat deplasarea pietonului astfel cum s-a reținut în cuprinsul procesului-verbal.
În privința motivelor de nelegalitate, petentul a învederat că agentul constatator a utilizat în mod greșit formularul Anexă 1A din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, legalmente fiind obligat să îl utilizeze pe cel Anexă 1D.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, petentul a apreciat că sancțiunile aplicate sunt disproporționate față de pericolul social al faptei, dar și față de circumstanțele personale ale petentului.
Cererea a fost legal timbrată (f. 4), fiindu-i anexate copie după procesul-verbal contestat(f. 5) și dovada de circulație (f. 6)
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar a depus material probator (f. 15-21).
Pentru termenul din data de 06.01.2015, petentul a depus concluzii scrise (f. 27-28) și planșe foto (f. 29-36).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 09.07.2014, petentul M. N. a fost sancționat contravențional pentru fapta de a conduce autoturismul marca CITROEN cu nr. 6453 FCT pe .. Târgu-M., în direcția de mers spre centru, fără a acorda prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea drumului public prin loc special marcat și amenajat, pe trecerea pentru pietoni pe sensul său de mers, faptă prevăzută de art. 135 lit. h) RA OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b) OUG 195/2002.
Petentului i-a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii în sumă de 450 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, fiindu-i eliberată dovada cu nr._ cu valabilitate 15 zile.
Petentul a semnat procesul-verbal cu mențiunea “nu am nimic de declarat”.
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
În privința nulităților absolute, regimul acestora este reglementat de art. 17, astfel lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu.
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
Referitor la regimul nulităților relative, de luat în considerare este Decizia nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, în considerentele căreia se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
Ca motiv de nelegalitate, petentul a învederat faptul că agentul constatator nu a utilizat formularul de Anexă corespunzător modului de constatare a faptei reținute în cuprinsul procesului-verbal.
Având în vedere că legea nu sancționează cu nulitatea absolută nefolosirea unui anumit formular de aplicare a sancțiunii contravenționale, precum și faptul că în procesul verbal utilizat în cauză au fost menționate toate datele de identificare ale aparatului radar și ale autoturismului pe care era montat acesta, instanța constată că prin folosirea formularului în speță nu s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, astfel încât va respinge și această susținere ca neîntemeiată.
Neexistând nicio cauză de nulitate relativă care să determine o vătămare atât de gravă a persoanei sancționate pentru a cărei remediere să se impună anularea, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța sesizată cu o plângere împotriva procesului verbal de contravenție, printre altele, administrează orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
În prezenta cauză, petentul fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002: ,,neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului’’ prin raportare la prevederile art. 135 lit. h) RA OUG 195/2002 care dispun: „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Potrivit art. 109 alin. 2 din același act normativ constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În interpretarea dreptului intern, inclusiv din lumina practicii europene, în cazul contravențiilor care au acest specific, respectiv sunt constatate prin mijloace tehnice, prezumția de veridicitate nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul în momentul aplicării sancțiunii.
Aceasta pentru că procesul-verbal de contravenție astfel întocmit nu mai face proba prin el însuși cu privire la săvârșirea contravenției, întrucât nu consemnează împrejurări percepute prin propriile simțuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia, deci nu mai are forță probantă prin el însuși.
Astfel, în vederea probării vinovăției contravenientului, se impune ca intimatul să facă dovada că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal sunt reale.
În acest sens, în prezenta cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înregistrarea video depusă de intimat ca mijloc material de probă, iar administrarea acesteia a avut loc în ședința publică din data de 15.01.2015.
Intimatul și-a îndeplinit obligația de a proba constatarea faptei cu mijloace tehnice omologate și certificate potrivit legii, prin intermediul înregistrării video precum și prin înscrisurile care dovedesc îndeplinirea condițiilor privitoare la aparatul radar folosit, sub aspectul existenței omologării și verificării metrologice.
Totodată, instanța a încuviințat pentru petent proba cu planșele foto depuse de către acesta la dosar.
Revenind la temeinicia sancționării, instanța, analizând înregistrarea video, constată că la momentul temporal 16:53:13, după ce pietonul a pășit deja pe marcajul pietonal corespunzător sensului de mers al petentului, autoturismul condus de către acesta din urmă intră în câmpul vizual al aparatului video montat pe autospeciala intimatului, astfel că din reprezentarea video a modului de desfășurare a faptelor, instanța nu poate decât să constate că pietonul și petentul au pătruns concomitent pe marcajul pietonal, atitudinea pietonului angajat în traversare nefiind un indicator al respectării acestei obligației de acordare a priorității de către petent pietonului. Totodată, planșele foto depuse la dosar, deși confirmă modul de amplasare a trecerii de pietoni și a scuarului astfel cum a fost învederat de către petent, nu pot aduce indicii suplimentare cu privire la modul de săvârșire a faptei.
Astfel, instanța va reține că cele consemnate sub aspect factual în cuprinsul procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 09.07.2014 corespund realității.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că nu a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea maximă prevăzută de lege.
Instanța consideră că se impune înlocuirea amenzii aplicată în cuantumul maxim admis conform art. 98 alin. (4) lit. b) OUG 195/2002 în suma de 450 lei, cu sancțiunea avertismentului, față de împrejurarea că petentul a învederat anumite aspecte de fapt prin planșele foto depuse din care reiese că deși nu și-a îndeplinit obligația de a acorda prioritate de trecere pietonului, acesta nu a fost efectiv stânjenit în modul său de deplasare datorită modului special de amplasare al scuarului în intersecția respectivă (f. 29-36).
De asemenea, analizând cazierul contravențional al petentului, instanța observă că de la data obținerii permisului de conducere acesta nu figurează cu alte abateri contravenționale (f. 21).
Prin urmare în baza tuturor acestor argumente, instanța consideră că procesul-verbal atacat este legal și temeinic întocmit, însă va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul M. N. și va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 450 lei stabilită și aplicată prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 09.07.2014 cu sancțiunea avertismentului, petentul fiind exonerat de la plata amenzii.
De asemenea, instanța va înlătura și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, apreciind că aceasta nu se mai impune față de înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu cea a avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul M. N., cu domiciliul în Târgu-M., ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în Târgu-M., ., jud. M..
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare . nr._ întocmit de către intimata la data de 09.07.2014.
Înlocuiește sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 450 lei cu sancțiunea avertismentului și înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. V. L. O.
Red./Tehnored. I.V.
4 ex./02.03.2015
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 330/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 334/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
