Plângere contravenţională. Sentința nr. 340/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 340/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 340/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 340
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. DUMITRIȚA S.
GREFIER: C. L.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul D. L., în contradictoriu cu intimatul M. TÎRGU M. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.02.2014.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 15.01.2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună eventuale concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de astăzi, 29.01.2015, încheierea menționată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 25.02.2014, sub nr._, petentul D. L. a chemat în judecată pe intimatul M. Tîrgu M. – Direcția Poliția Locală și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/08.02.2014, respectiv transformarea sancțiunii amenzii contravenționale în avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal contestat s-a reținut faptul că, la data de 08.02.2014, orele 13:35, acesta ar fi tulburat liniștea locatarilor imobilului din Tîrgu M., ., . lucrărilor de amenajare cu diferite aparate în incinta apartamentului situat în Tîrgu M., ., provocând nemulțumirea vecinilor. În consecință, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în sumă de 500 lei, conform art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 61/1991.
Petentul a apreciat că procesul-verbal de contravenție este neîntemeiat și nefondat, deoarece, în cuprinsul acestuia, agentul constatator a reținut o stare de fapt care nu corespunde realității. Astfel, petentul a arătat că, în realitate, nu a tulburat liniștea publică, ci, în fapt, a fost victima unui conflict mai vechi între vecini. Petentul a precizat că martorul ocular indicat în procesul-verbal este chiar persoana care l-a reclamat.
În continuare, petentul a învederat instanței faptul că a fost de bună-credință, sens în care a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 31 și art. 32 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
În baza art. 411 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură civilă, petentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar copia procesului-verbal constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.02.2014 (f. 3 și f. 12).
Plângerea contravențională a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform chitanței aflate la fila 10 din dosar.
În apărare, la data de 09.04.2014, intimatul a depus întâmpinare (f. 16-18), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, menținerea procesului-verbal contestat ca fiind temeinic și legal și menținerea sancțiunii aplicate.
În fapt, intimatul a arătat că, la data de 08.03.2014, în jurul orei 13:35, petentul a tulburat liniștea publică a locatarilor în curtea comună de pe . din Tîrgu M., prin efectuarea de lucrări de amenajare cu diferite aparate, în orele de liniște încălcând astfel prevederile art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, sens în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție . nr. 323/08.02.2014, prin care s-a aplicat petentului amenda prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 61/1991, în sumă de 500 lei.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 61/1991, intimatul a precizat că acestea se întregesc cu prevederile O.G. nr. 2/2001, conform art. 10 din Legea nr. 61/1991. Așadar, intimatul a învederat că procesul-verbal este temeinic și legal, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din cuprinsul aceluiași act normativ.
În continuare, intimatul a evidențiat faptul că petentul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa și a precizat că actul sancționator a fost semnat și de un martor ocular.
Intimatul a apreciat că cele relatate de petent nu sunt de natură să argumenteze lipsa de vinovăție a acestuia și să îl exonereze de răspundere.
În ceea ce privește gradul de pericol social, intimatul a arătat că, potrivit literaturii de specialitate, odată stabilită contravenția, existența pericolului social nu trebuie dovedită, iar referitor la latura subiectivă a contravenției, acesta a precizat că în cauză nu se poate reține altă formă de vinovăție decât intenția, deoarece contravenientul a prevăzut, urmărit și acceptat rezultatul contravențional prin tulburarea liniștii publice în orele de liniște.
Intimatul a mai susținut că O.G. nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese cu privire la sarcina probelor, prevăzând doar necesitatea administrării lor, sens în care trebuie recurs la dreptul comun în materie. În consecință, intimatul a precizat că motivele invocate de către petent sunt simple afirmații, nesusținute de niciun act cu putere probantă, deși petentului îi revine sarcina demonstrării altei situații decât cea prevăzută în procesul-verbal.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 alin. (2) din Codul de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 și Legea nr. 61/1991, iar, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei testimoniale constând în audierea martorului T. E. D., precum și a probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar următoarele: Dispoziția nr. 1130/29.03.2013 a Primarului Municipiului Tîrgu M. (f. 19-20), copia procesului-verbal contestat (f. 22), fișă de intervenție (f. 23).
La dosarul cauzei au mai fost depuse copia adresei nr. 1624/11.03.2014 a intimatului (f. 56) și planșe foto (f. 57-88).
În cauză, instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale constând în audierea martorului T. E. D. (f. 55), precum și a probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Față de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice respectarea termenului de formulare a plângerii împotriva procesului-verbal, termen prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel că, în prezenta cauză, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost înmânat petentului la data de 08.02.2014, iar prezenta plângere a fost transmisă prin fax instanței la data de 24.02.2014, respectându-se termenul legal de 15 zile, termen calculat conform prevederilor art. 181 din Noul Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 08.02.2014 (f. 22), încheiat de către intimatul M. Tîrgu M. - Direcția Poliția Locală, petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. c din același act normativ. Pentru a se dispune aceste măsuri, s-a reținut faptul că, la data de 08.02.2014, ora 13:35, petentul a tulburat liniștea locatarilor situați în curtea comună de pe ., din Tîrgu M., prin efectuarea de lucrări de amenajare cu diferite aparate și scule, în incinta apartamentului nr. 1B, iar prin aceasta a provocat indignarea și nemulțumirea vecinilor din zonă.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, iar la rubrica „Alte mențiuni” a fost consemnat „Recunosc și regret fapta, dar susțin că am făcut doar curățenie”.
De asemenea, procesul-verbal atacat a fost semnat și de către martorul ocular T. E. D..
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 din Noul Cod de procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, instanța constată că petentul nu a reușit să facă proba contrară a celor reținute în procesul-verbal atacat.
Instanța reține că, potrivit art. 2 pct. 26 din Lega nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, constituie contravenție dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora. De asemenea, potrivit art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991, săvârșirea acestei contravenții se sancționează cu amendă de la 500 la 1.500 lei.
În prezenta cauză, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost confirmată prin declarația martorului T. E. D., care a arătat că, în curtea în care locuiește au fost realizate o . lucrări timp de 3 luni de zile, fără a se respecta timpii de odihnă, inclusiv în data de 08.02.2014 fiind deranjat de zgomotele făcute cu diverse aparate, astfel încât a apelat la organele de poliție. De asemenea, martorul a arătat că la acea dată au fost amendate 2 persoane, respectiv frații D. și a depus mai multe planșe foto, dintre care cele aflate la filele nr. 57-62 dosar au fost datate 08.02.2014, orele 13:18-13:19, redând momentele în care agenții intimatului s-au deplasat la fața locului.
Față de cele expuse, întrucât petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina acestuia, respectiv cea prevăzută de art. 2 pct. 26 din Lega nr. 61/1991, iar conduita acestuia se situează în sfera ilicitului contravențional, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege, 500 lei, petentul nedemonstrând existența niciunei circumstanțe de natură să conducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. L., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr. 323 din data de 08.02.2014, încheiat de intimatul M. Tîrgu M. - Direcția Poliția Locală, ca neîntemeiată.
De asemenea, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. L., având CNP_, cu domiciliul în ., nr. 201, jud. M., și cu domiciliul procesual ales în Tîrgu M., ., jud. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr. 323 din data de 08.02.2014, încheiat de intimatul M. Tîrgu M. - Direcția Poliția Locală, cu sediul în Tîrgu M., .. 9, jud. M., având C.U.I._, cont bancar RO65 TREZ_X_ deschis la Trezoreria Tîrgu M., ca neîntemeiată.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere de apel care se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
M. DUMITRIȚA S. | C. L. |
Fiind plecată în concediu, semnează Președintele instanței, | Fiind plecată în concediu, semnează Grefier șef, |
T. A. | M.-I. C. |
5 ex./03.08.2015
Redactat: M.D.S.
Tehnoredactat: C.L.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 439/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 309/2015. Judecătoria... → |
|---|
