Plângere contravenţională. Sentința nr. 4079/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4079/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 4079/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4079
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: N. S.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de petentul M. I. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 septembrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, 23 septembrie 2015, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 11.02.2015 petentul M. I.-M., a chemat în judecată pe intimatul I.P.J. M. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal . nr._, întocmit la data de
02.02. 2015, de Ag. R. A., din cadrul BR Tg. M., anularea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de conducere pe drumurile publice pe o perioadă de 30 zile, exonerarea de la plata amenzii aplicate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 02.02.2015, se deplasa cu autoturismul KIA, înmatriculat provizoriu în Germania cu nr.HH 2102A, proprietatea numitului M. C., pe ., pe direcția de mers Tg. M. - Corunca, iar în dreptul Hotelului Bussines a fost ajuns din urmă de un echipaj de poliție și oprit.
Agentul de poliție i-a imputat faptul că nu a acordat prioritate la trecerea de pietoni din dreptul imobilului cu nr.247, marcată și semnalizată corespunzător, sancționându-l conf. art. 135 lit. h din O. U. G. 195/2002 Republicată cu 4 puncte amendă (390 Lei) și aplicarea sancțiunii complementare privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 30 zile.
Petentul a menționat că nu se deplasa nimeni pe trecerea de pietoni identificată mai sus si că agentul constatator, în mod abuziv a reținut o altă stare de fapt decât cea reală și deși a încercat să explic acestuia că nu se afla nici o persoană angajată în efectuarea trecerii de pietoni în momentul în care a străbătut acel segment de drum, acesta i-a spus că nu are decât să atace procesul-verbal de contravenție dacă este nemulțumit.
De asemenea a mai arătat faptul că proprietarul autoturismului condus de el, M. C., se afla în mașină și solicită a fi audiat în prezenta cauză în vederea stabilirii adevărului.
Pentru aceste considerente înțelege să invoce nulitatea procesului-verbal de contravenție din punct de vedere formal în conformitate cu dispozițiile art. 16 din OG.2/2001 privind regimul juridic al contravenției.
Apreciază că, având în vedere cele arătate mai sus, dovada săvârșirii contravenției incumbă intimatului.
Prin aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal, i s-ar încălca flagrant dreptul la un proces echitabil în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, petentul solicită ca să se depună la dosarul cauzei proba video, respectiv înregistrarea privind săvârșirea contravenției, în caz contrar, în opinia sa echivalează cu lipsa unui probatoriu în vederea susținerii celor consemnate în procesul-verbal, aspect care atrage nulitatea procesului verbal atacat conform art. 17 din OG 2/2001 raportat la art. 16 alin l din aceeași ordonanță.
Arătă că, agentul constatator indică faptul că a fost înregistrat săvârșind contravenția reținută cu aparatul de tip R. montat pe autospeciala înmatriculată MAI 299, însă nu a întocmit în acest sens un proces verbal conform anexei 1 D din HG 1391/ 2006 privind punerea în aplicare a O .U. G. 195/2002 Republicată.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile O. G. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, pe dispozițiile O. U. G. 195/2002, pe art. 192 ,194 Cod proc. civ..
Conform art. 223 alin.3 Cod proc. civ. solicită judecarea cauzei și în eventuala sa lipsă.
Intimatul I. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage nulitatea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată, agentul constatator indicându-i petentului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la cele constatate de organul de poliție, iar în speța de față petentul a notat la rubrica „Mențiuni” propriile concluzii referitoare la actul sancționator.
De asemenea intimatul a mai arătat că cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin înregistrare video cu aparatul video montat pe autospeciala Poliției Române MAI_ iar procesul verbal în sine coroborat cu proba video reprezintă o probă certă, în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne aceste mijloace de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal și surprinsă de aparatul radar.
In fapt acesta a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 135 lit. h din HG 1391/2006, anume pentru faptul că a condus auto marca KIA cu nr. de înmatriculare HH 2102 A pe b.-dul 1 Decembrie 1918 din Tg.-M., fără a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii. Pentru această faptă petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
In plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, este de părere că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate. In condițiile în care societatea civilizată acceptă viața ca valoare supremă, aceasta trebuie să suprascrie nerăbdarea conducătorului auto de a ajunge cu câteva secunde sau minute la destinația dorită.
De asemenea consideră ca sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petenta nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Intimatul subliniat faptul că, simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească aptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franta, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113. 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe drumurile publice ), in lumina cauzei A. c. României sa intre in sfera "acuzațiilor in materie penala ", atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționată cu închisoare contravenționala. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În baza dispozițiilor art.223 alin.3 și art.41 alin.2 C.pr. civ a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, s-au depus la dosarul cauzei: chitanțe (f.4,10), copia și originalul procesului-verbal contestat (f.5,21), CD (f.19), raportul agentului de poliție (f.20), cazier auto (f.22), atestat operator radar (f.24), buletin de verificare metrologică (f.25), certificat aprobare de model (f.26).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/02.02.2015 s-a reținut că la data de 02.02.2015 ora 11.00 petentul a condus auto marca KIA cu nr. de înmatriculare HH 2102 A pe . din Tg.-M., fără a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii printr-un loc special amenajat în dreptul imobilului cu nr.247, deși pe banda întâi un alt auto a oprit pentru a acorda prioritate.
Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei și i-a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul verbal a fost semnat de petent cu mențiunea că va face contestație.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale, este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece la examinarea, pe bază de probe, a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Din actele dosarului, rezultă că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând niciun motiv de nulitate absolută dintre cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de neacordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
În continuare, reține că, potrivit dispozițiilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Analizând procesul –verbal de contravenție atacat, din perspectiva dreptului european contravențional și jurisprudențial al drepturilor omului, se reține că, din cauza caracterului punitiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din CEDO în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere, aspect constatat în mod repetat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în egală măsură (cauza H. ș.a. contra României) că persoanei care contestă procesul-verbal de contravenție îi revine sarcina să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a acestuia prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier, aceasta în contextul în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății. Astfel, aceasta nu reprezintă o atingere adusă dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. În materie de circulație rutieră, CEDO a precizat în mod repetat că art. 6 paragraful 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Stevens împotriva Belgiei, Bosoni împotriva Franței, Adoud împotriva Franței, H. ș.a. împotriva României).
Prezumția de răspundere stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de petenți prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională.
În ceea ce privește procesul verbal de contravenție atacat, instanța constată că acesta, fiind încheiat de către un agent al statului, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.
Raportat la probele administrate în prezenta cauză, instanța constată faptul că petentul a propus audierea ca martor a persoanei aflate în autovehicul la momentul săvârșiri contravenției, indicând însă în mod greșit domiciliul acesteia (proces verbal pentru executarea mandatului de aducere f. 43 dosar), aspect care a determinat imposibilitatea administrării acestei probe.
Instanța reține că, în cauza de față, fapta menționată în cuprinsul procesului verbal a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, săvârșirea acesteia fiind totodată înregistrată video. Este adevărat că din înregistrarea depusă la dosar nu reiese numărul autovehiculului, însă din analiza acesteia se constată că autovehiculul care se afla pe trecerea de pietoni la ora 11.00, pe banda 2 de mers și în condițiile în care autovehiculul de pe banda 1 oprise pentru a acorda prioritate pietonilor (astfel cum este descrisă fapta în procesul verbal semnat de petent) s-a apropiat de trecerea de pietoni fără a manifesta nicio intenție de frânare, deși vizibilitatea îi era în mod clar obstrucționată de autovehiculul care oprise pe banda 1, astfel încât putea periclita siguranța oricărei persoane aflate în apropiere pe trecerea de pietoni. Faptul că pietonii se aflau în traversare dintr-un moment anterior este clar 2 secunde mai târziu (la ora 11.00.02), când aceștia ajung în dreptul axului drumului.
Instanța constată că respectiva înregistrare este de natură să sprijine constatările agentului de poliție și nicidecum să le combată, iar petentul ar fi avut posibilitatea să propună administrarea efectivă a probei testimoniale, nefiind lipsit de această posibilitate în contextul în care nu se afla singur în autovehicul.
Întrucât pe parcursul judecății petentul nu a făcut dovada susținerilor sale, deși potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă îi incumbă sarcina probei, și nici din celelalte elemente identificate de instanță nu rezultă o altă situație de fapt sau cel puțin un dubiu, instanța constată că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie instituită prin lege.
În considerarea celor menționate, instanța va respinge plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul M. I.-M., CNP_, domiciliat în Tg. M., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în Tg. M., .. 16, jud. M..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. (2) C. pr. civ, azi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
C. D. | N. S. |
Red. C.D.
Tehnored. L.M.
25.09.2015.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4072/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4055/2015.... → |
|---|
