Plângere contravenţională. Sentința nr. 439/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 439/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 439/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 439
Ședința publică din data de 5 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. DUMITRIȚA S.
GREFIER: C. L.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul B. R. R., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/12.02.2014.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 22 ianuarie 2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună eventuale concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de astăzi, 5 februarie 2015, încheierea menționată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 17 februarie 2014, sub nr._, petentul B. R.-R. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.02.2014, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertismentul, precum și restituirea sumei de 255 lei.
În motivarea cererii sale, petentul a învederat instanței de judecată faptul că, la data de 12.02.2014, în jurul orei 08:00, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a fost oprit de către un echipaj de poliție, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință faptul că a depășit viteza legală permisă în localitate, motiv pentru care va fi sancționat. Petentul i-a comunicat agentului constatator că nu a depășit viteza legală și i-a solicitat acestuia să îi prezinte înregistrarea video, motiv pentru care agentul i-a comunicat că va fi sancționat pentru că nu avea centură de siguranță. În acest sens, petentul a învederat instanței de judecată faptul că atât el, cât și pasagerul care se afla în mașină au purtat centurile de siguranță, pe care și le-au dat jos în momentul în care a oprit autoturismul.
În continuare, petentul a subliniat faptul că echipajul de poliție l-a somat să oprească mașina pe contrasens, dar el a trecut de acesta cu viteză redusă și a parcat mașina în spatele echipajului de poliție, care era parcat cu jumătate din autovehicul pe partea carosabilă. Mai mult, petentul a precizat că un alt agent de poliție s-a prezentat la mașina sa și, fără a se prezenta în mod oficial, i-a aplicat o sancțiune inițială de 4 puncte de avertisment, 3 puncte de amendă și amendă în cuantum de 170 lei, dar, în momentul în care a solicitat să i se prezinte înregistrarea video, agentul s-a deplasat la mașina poliției, și a revenit cu procesul-verbal recompletat, adăugând încă o contravenție, astfel că sancțiunile ce i-au fost aplicate au însumat 4 puncte de avertisment, 3 puncte plus alte 2 puncte de amendă, iar suma inițială de 170 lei a fost înlocuită cu 255 lei, aspecte care se pot observa clar și care pot fi confirmare și de către celălalt pasager aflat în mașină, pe bancheta din spate, respectiv doamna V. D..
Cu privire la amenda aplicată, petentul a menționat că a achitat această sumă, care i se pare mare raportat la veniturile pe care le obține în calitate de bugetar, subliniind în acest sens și faptul că are un copil de numai 3 ani și jumătate, astfel că banii respectivi îi putea folosi în alte scopuri.
În drept, petentul nu și-a motivat cererea.
În probațiune, petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri: copie carte de identitate și permis de conducere petent (f. 4), copie proces-verbal atacat (f. 5), originalul chitanței . nr._ în valoare de 255 lei (f. 6).
Petentul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei, conform chitanței depuse la fila nr. 3 dosar.
La data de 6 august 2014, intimatul I.P.J. M. a depus la dosar materialul probator care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție contestat, și anume: copie adresă nr._/30.07.2014 adresată Primăriei S. de Câmpie (f. 15), copie proces-verbal atacat (f. 16), raportul agentului constatator întocmit la data de 14.07.2014 (f. 17-18), C.D.-ul conținând înregistrarea video a faptei contravenționale (f. 19), copie atestat operator radar (f. 20), copie buletin de verificare metrologică (f. 21), copie certificat de aprobare de model emis de Biroul Român de Metrologie Legală (f. 22), cazier auto al petentului (f. 23), copie plic (f. 24).
De asemenea, intimatul I.P.J. M. a depus la dosarul cauzei, la data de 5 decembrie 2014, copia dispoziției I.G.P.R./D.R. nr. 406.425/S4/14.03.2012, respectiv dispoziția nr. 2404/06.03.2012, reprezentând „Interpretarea imaginii captate de sistemul radar Autovision” (f. 39-40).
În cauză, instanța a încuviințat proba constând în înscrisurile depuse la dosar, precum și proba materială constând în înregistrarea video a faptei contravenționale.
Față de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice respectarea termenului de formulare a plângerii împotriva procesului-verbal, termen prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel că, în prezenta cauză, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost înmânat petentului la data de 12.02.2014 (f. 16), iar prezenta plângere a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 17.02.2014, respectându-se termenul legal de 15 zile, termen calculat conform prevederilor art. 181 din Noul Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.02.2014 (f. 16), încheiat de către Inspectoratul de Poliție Județean M., petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 340 lei, echivalentul a 4 puncte amendă și 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1361/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, precum și sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 170 lei, echivalentul a 2 puncte amendă și 2 puncte de avertisment. Pentru a se dispune aceste măsuri, s-a reținut faptul că, la data de 12.02.2014, ora 08:21, petentul a condus auto VW cu nr._, pe DN 15E, în localitatea R., cu viteza de 80 km/h, la km 24 + 100 m, înregistrat cu aparatul radar ROM 297 montat pe autospeciala MAI_, hard nr._, pe un drum cu limita de viteza de 50 km/h și nu a purtat centura de siguranță.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, la rubrica „Alte mențiuni” fiind consemnat „Nu mi s-a prezentat actul de omologare a aparatului radar de înregistrare a vitezei și nu s-a prezentat ordinul de serviciu”.
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de către petent cu privire la faptul că inițial în procesul-verbal atacat nu a fost menționată decât prima faptă reținută privind depășirea vitezei, ulterior completându-se și mențiunea privind a doua faptă, instanța constată că acest aspect nu poate conduce la anularea procesului-verbal, în condițiile în care și petentului i s-a înmânat un exemplar al procesului-verbal completat cu ambele fapte reținute în sarcina sa.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 din Noul Cod de procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, procesul-verbal nu cuprinde decât parțial o constatare personală a agentului constatator, cu privire la prima faptă reținută în sarcina sa fiind aplicabile dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1361/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu 4-5 puncte amendă și cu 3 puncte de penalizare depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar potrivit art. 49 alin. 1 din același act normative, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Astfel, în fata instanței, organul constatator a înțeles să probeze săvârșirea faptei de către petent, depunând la dosar o înregistrare video (f. 19), din care rezultă că autoturismul marca VW cu nr._, a circulat pe DN 15E, în localitatea R., cu viteza de 80 km/h, precum și atestatul agentului constatator (f. 20) și buletinul de verificare metrologică a cinemometrului care a efectuat înregistrarea (f. 21), aceste dovezi fiind suficiente pentru stabilirea de către instanță a conformității măsurătorii și înregistrării ce constituie probă pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare cu Norma de metrologie legală N.M.L. 021-05, în sensul că cinemometrul era verificat metrologic și însoțit de buletin de verificare metrologică în termen de valabilitate, în cuprinsul căruia se precizează, că acesta măsoară atât “în regim staționar, cât și în regim de deplasare”.
Critica petentului în sensul în care litera „T” din dreptul vitezei indicate de către aparatul radar ar avea semnificația testării aparatului radar nu poate fi reținută, în condițiile în care, potrivit dispoziției nr. 2404/06.03.2012, reprezentând „Interpretarea imaginii captate de sistemul radar Autovision” (f. 39-40), viteza precedată de litera „T” reprezintă întotdeauna viteza reală a autovehiculului țintă, iar, în momentul apariției vitezei de 80 km/h, doar autovehiculul condus de către petent se afla în imaginile depuse la dosar.
Așa cum s-a arătat, stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent constatator, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv din buletinul de verificare metrologică a cinemometrului care a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenției și din înregistrarea video, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu viteza de 80 km/h în interiorul localității.
Față de aspectele învederate în cauză, întrucât petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina acestuia, respectiv cea prevăzută de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește cea de a doua faptă reținută în sarcina petentului, instanța constată că, potrivit art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament, iar, potrivit art. 99 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, constituie contravenție și se sancționează cu 2-3 puncte amendă și cu 2 puncte de penalizare.
În prezenta cauză, instanța constată faptul că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal atacat, deși aspectele menționate în cuprinsul acestuia au fost constatate personal de către agentul constatator, astfel cum rezultă și din raportul agentului depus la fila nr. 17 dosar. Mai mult decât atât, nici în înregistrarea video depusă la dosarul cauzei nu se poate identifica centura de siguranță pe care petentul susține că ar fi purtat-o la momentul surprinderii sale în trafic (f. 19).
Față de aspectele învederate în cauză, întrucât petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, fiind îndeplinite cumulativ și elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina acestuia, respectiv cea prevăzută de art. 99 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cât privește individualizarea sancțiunilor ce i-au fost aplicate petentului, instanța reține că, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii pentru fapta de a circula cu viteza de 80 km/h, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege, respectiv 4 puncte amendă, echivalentul a 340 lei, și 3 puncte de penalizare, petentul nedemonstrând existența niciunei circumstanțe de natură să conducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Însă, în ceea ce privește fapta contravențională de a nu purta centura de siguranță, față de criteriile prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că aceasta, în conținutul ei concret, are un grad de pericol social scăzut, în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este de o gravitate redusă, iar, conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză pentru cea de a doua faptă reținută în sarcina petentului. În acest sens, instanța observă că nu a fost produs niciun prejudiciu, astfel încât, apreciază că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru îndreptarea petentului și pentru atenționarea acestuia asupra conduitei sale viitoare și asupra necesității respectării normelor de circulație rutieră.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. R.-R., va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 170 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.02.2014, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., pentru săvârșirea faptei de nerespectare a obligației de a purta centura de siguranță, cu sancțiunea avertismentului, va exonera petentul de la plata amenzii în valoare de 170 lei și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.
Având în vedere faptul că petentul a făcut dovada achitării a jumătate din minimul amenzii stabilite prin procesul-verbal . nr._ din data de 12.02.2014, conform chitanței . nr._ în valoare de 255 lei (f. 6), care, urmare a înlocuirii amenzii în valoare de 170 lei cu avertismentul, apare ca fiind în parte nedatorată, va dispune, în temeiul art. 1341 coroborat cu art. 1344 și cu art. 1635 și următoarele din Noul Cod Civil, restituirea sumei de 85 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii în valoare de 170 lei, achitată de petent conform chitanței . nr._ din data de 12.02.2014.
De asemenea, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. R.-R., având CNP_, cu domiciliul în ., ., nr. 31, jud. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.02.2014, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., cu sediul în Tîrgu M., ., jud. M..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 170 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.02.2014, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., pentru săvârșirea faptei de nerespectare a obligației de a purta centura de siguranță, cu sancțiunea avertismentului și exonerează petentul de la plata amenzii în valoare de 170 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.
Dispune restituirea sumei de 85 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii în valoare de 170 lei, achitată de petent conform chitanței . nr._ din data de 12.02.2014.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere de apel care se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
M. DUMITRIȚA S. | C. L. |
Fiind plecată în concediu, semnează Președintele instanței, | Fiind plecată în concediu, semnează Grefier șef, |
T. A. | M.-I. C. |
4 ex./05.08.2015
Redactat: M.D.S.
Tehnoredactat: C.L.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 436/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 340/2015.... → |
|---|
