Plângere contravenţională. Sentința nr. 3447/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

În lipsa părților.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 2.07.2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 5 martie 2015, petenta M. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata . verbal de contravenție nr. 2/2.02.2015, și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În motivarea cererii sale, petenta a arătat faptul că a fost sancționată ca urmare a existenței unei împrejumuiri la adresa din intravilanul localității C., nr. Adm. 397/K7, județul M., și a precizat că procesul verbal întocmit cu această ocazie a fost încheiat fără respectarea dispozițiilor OG 2/2001, respectiv a art. 14 și art. 25 alin. 1 și 2. Astfel, petenta a indicat că procesul verbal a fost întocmit la data de 10.09.2014, deci cu mai mult de 2 luni anterior datei comunicării acestuia, cu nerespectarea termenului legal prevăzut de OG 2/2001, și drept urmare, sancțiunea contravențională este prescrisă.

În altă ordine de idei, petenta a învederat instanței de judecată faptul că procesul verbal contestat nu cuprinde elementele și cerințele imperative cuprinse în art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, nefiind indicate datele personale din actul de identitate, CNP – ul, ocupația și locul de muncă al petentei, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

Pe de altă parte, petenta a solicitat instanței, în măsura în care nu va dispune anularea procesului verbal, să înlocuiască sancțiunea amenzii cu avertismentul, având în vedere faptul că lipsa autorizației de construire pentru o împrejmuire nu prezintă niciun grad de pericol social, și a subliniat totodată împrejurarea că pe numele dânsei nu au mai fost întocmite procese verbale de contravenție de către administrația publică locală ,rezultând astfel un comportament optim față de legislație și normele morale.

În drept, petenta a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, și a solicitat totodată judecarea cauzei în lipsă.

Anexat plângerii contravenționale, petenta a depus copia procesului verbal contestat și copia cărții sale de identitate.

La data de 3 aprilie 2015, intimata . la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, menținerea procesului verbal ca legal și temeinic, respingerea cererii de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul, precum și a cererii de exonerare de la plata amenzii de către petentă.

Intimata a invocat și excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, având în vedere faptul că procesul verbal a fost încheiat la data de 2.02.2015, iar plângerea a fost înaintată instanței de judecată la data de 5.03.2015, nefiind atașată dovada comunicării procesului verbal.

În motivare, intimata a învederat instanței de judecată faptul că sancțiunea contravențională a fost aplicată petentei ca urmare a controlului efectuat la data de 30.01.2015, fiindu-i aplicată petentei o amendă în cuantum de 1000 lei. Intimata a solicitat instanței respingerea excepției prescripției sancțiunii contravenționale, invocată de către petentă, sens în care a subliniat faptul că în mod greșit a indicat aceasta că procesul verbal ar fi fost întocmit la data de 10.09.2014, în realitate acest act fiind încheiat la 2-02-2015, ca urmare a controlului din data de 30.01.2015, și a subliniat împrejurarea că din eroare a rămas strecurată în cuprinsul procesului verbal și data de 10.09.2014.

Pe de altă parte, intimata a subliniat faptul că petenta a invocat nulitatea relativă pentru lipsa mențiunilor prevăzute de art. 16 din OG 2/2001, dar aceste aspecte nu sunt de natură să conducă la nulitatea procesului verbal de contravenție, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate cu privire la excepția nulității relative, respectiv nu a fost justificat prejudiciul produs petentei în cazul încheierii procesului verbal cu neîndeplinirea cerințelor art. 16.

Concluzionând, intimata a arătat că petenta nu a contestat faptele contravenționale constatate cu ocazia întocmirii procesului verbal, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.

În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar precum și proba testimonială, în măsura în care se va impune.

La data de 18 mai 2015, petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a învederat instanței de judecată faptul că este total incorect să fie aplicate măsuri contravenționale sau de orice altă natură având la bază anumite „erori”, astfel cum intimata a indicat în întâmpinare, și a subliniat împrejurarea că în speță este vorba despre un document emis de către o instituție publică care poartă semnăturile reprezentanților legali, document care conține măsuri de sancționare, motiv pentru care petenta a opinat în sensul că acest act nu poate conține erori.

Cu privire la excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, petenta a precizat că aceasta este netemeinică și nelegală, plângerea contravențională fiind formulată în termenul legal de 15 zile, raportat la împrejurarea că procesul verbal contestat a fost comunicat la data de 19.02.2015.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 201 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă.

În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin Procesul verbal nr. 2/2.02.2015, petenta a fost sancționată contravențional în baza art. 26 alin. 2 lit. a din Legea 50/1991, reținându-se în sarcina sa, că urmare a controlului efectuat la data de 30.01.2015 ora 13.00 la adresa din intravilanul localității C. nr. 397 K7, ., s-a constatat că este edificată o împrejmuire, care are finisaje, lucrările de construcție fiind executate fără a deține autorizație de construire, beneficiar al construcțiilor fiind petenta.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin 1 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Intimata a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, excepție față de care, instanța are în vedere dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, care prevăd: „(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.”.

Termenul de 15 zile impus de legiuitor se raportează, așadar, la momentul comunicării actului atacat către persoana sancționată, respectiv data de 19.02.2015. Facem mențiunea că data de 19.02.2015 a fost reținută ca dată a comunicării actului sancționator către petentă, deoarece aceasta este data indicată de petentă în cuprinsul Răspunsului la Întâmpinare depus la fila 19 din dosar. Nici una dintre părți nu a înțeles să depună la dosar un plic care să probeze data efectuării respectivei comunicări, context în care apreciem că sarcina probei depășirii termenului legal de decădere de către petentă ar fi revenit, potrivit art. 249 NCPC, intimatei.

Comunicarea realizată în data de 19.02.2015 este confirmată și de menționarea pe pagina 1 a procesului verbal a datei de 19.02.2015, sub care se observă semnătura agentului constatator care a întocmit procesul verbal, atestându-se, aparent, o comunicare realizată direct, fără emiterea unui plic de către agentul constatator la respectiva dată.

Față de acest moment, depunerea plângerii contravenționale la data de 5.03.2015 a respectat termenul legal de decădere impus de legiuitor, astfel că excepția tardivității invocată de intimată va fi respinsă.

În ce privește excepția prescripției executări sancțiunilor contravenționale, invocată de petentă, aplicabile sunt dispozițiile art. 14 din OG 2/2001, potrivit cărora: „(1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii. (2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.”

Observăm că data corectă a actului sancționator este cea indicată cu cifre îngroșate alături de numărul procesului verbal întocmit, în secțiunea de titlu a actului sancționator, respectiv data de 2.02.2015. Este ral faptul că actul sancționator indică la final faptul că ar fi fost întocmit în data de 10.09.2014, mențiune ce este, evident, rezultatul unei erori materiale, de vreme ce actul sancționator s-a întocmit urmare a efectuării unui control la fața locului, control efectuat în data de 30.01.2015, ora 13.00.

Prin urmare, față de data de 2.02.2015 – a întocmirii procesului verbal atacat, comunicarea din data de 19.02.2015 s-a realizat în termenul legal, impunându-se respingerea excepției prescripției executării sancțiunii invocată de petentă.

În ce privește fondul cauzei reținem că fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.

Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 3 lit. c din Legea 50/1991, „(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: […] c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căile de comunicație de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, rețelele și dotările tehnico-edilitare, branșamente și racorduri la rețele de utilități, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătățiri funciare, lucrările de instalații de infrastructură, lucrările pentru noi capacități de producere, transport, distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și retehnologizare a celor existent;” iar potrivit art. 26 alin. 1 lit. a: „(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant;”.

În ce privește fapta imputată petentei, observăm în primul rând faptul că aceasta nu înțelege să conteste concret săvârșirea contravenției imputate și nici nu propune probe de natură a infirma prezumția de legalitate de care se bucură actul sancționator întocmit în baza percepțiilor personale ale agentului constatator.

Față de poziția exprimată de petentă, instanța constată că în mod corect agentul constatator a imputat acesteia săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 26 alin. 1 lit a din Legea 50/1991.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, reținem faptul că dispozițiile art. 34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborate cu dispozițiile cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este reală.

De asemenea instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Totuși, în cazul sancțiunii aplicate petentei, și care a fost stabilită la minimul legal de agentul constatator, legiuitorul a exclus expres posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 7 din OG 2/2001, privind aplicarea sancțiunii avertismentului, prin instituirea art. 26 alin (6)din Legea 50/1991, potrivit căruia „ În condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment.”

Prin urmare, se impune a se respinge ca neîntemeiată solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii aplicate prin Procesul verbal nr. 2/2.02.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția tardivității invocată de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M..

Respinge excepția prescripției executării sancțiunii, invocată de petenta M. M..

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta M. M., domiciliată în mun. Târgu M., ., nr. 203, ., CNP_, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în comuna C., ., jud. M..

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..

Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC.

PREȘEDINTE GREFIER

A. C. C. R. A. M.