Plângere contravenţională. Sentința nr. 3543/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3543

Ședința publică din data de 06 iulie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. S. A. R.

GREFIER: S. C.

Se află pe rolul instanței judecarea plângerii contravenționale formulată de către petentul V. C A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, în contradictoriu cu intimatul A.N.A.F.

În lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Se constată că mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de_, dată la care, instanța, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi,_ .

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.01.2015, sub nr._, petenta V. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a formulat în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 SIBIU, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare .._/24.12.2014, solicitând instanței admiterea plângerii, transformarea amenzilor contravenționale aplicate la pct. 1,2 și 3 din procesul-verbal în avertisment și anularea măsurii complementare de suspendare a activității de comerț cu amănuntul.

În motivarea plângerii, petenta a susținut că în procesul-verbal, la punctul 1, se susține că s-a găsit un plus în casă de 111 lei, sumă care nu a putut fi justificată prin documente și nici înscrisă în registrul special, contravenție prevăzută de art. 1, alin. 2 din OUG nr. 28/1999, la punctul 2 s-a arătat că pentru o parte din marfa expusă la vânzare, petenta nu a putut prezenta documente legale de proveniență, valoarea acesteia fiind de 1343 lei, contravenție prevăzută de art. 2, alin. 1 din Legea nr. 12/1999, iar la punctul 3 s-a dispus confiscarea sumei de 111 lei, în baza art. 14, alin. 2 din OUG nr. 28/1999.

Petenta a considerat că amenzile aplicate au fost excesiv de mari, raportat la sumele confiscate și marfa găsită fără acte de proveniență.

În drept, petenta nu și-a întemeiat plângerea.

Intimata a formulat întâmpinare, la data de 17.02.2015, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.

În motivare, intimata a arătat că petenta a efectuat activități de comerț cu amănuntul, respectiv activități specifice de servire bar și magazin, fără ca la momentul vânzării să fi fost emis un document care să ateste vânzarea. Mai mult, s-a constatat că faptul că aparatul de marcat electronic fiscal din spațiul de vânzare nu funcționa, fiind defect, iar din verificările efectuate asupra rolei martor s-a constatat că cu acea casă de marcat nu au mai fost emise bonuri fiscale din luna septembrie 2013.

Referitor la cea de-a doua contravenție, intimata a menționat că petenta deținea la punctul de lucru marfă expusă în vederea vânzării, iar pentru o parte din marfă nu a putut fi prezentat nici un document legal de proveniență.

Referitor la cea de-a treia contravenție, intimata a precizat că organele de control au constatat că societatea desfășura activități de comerț cu amănuntul, respectiv activități specifice de servire bar și magazin de la un punct de lucru care nu a fost declarat la organul fiscal teritorial, competent.

Intimata a arătat, referitor la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, că sancțiunea prevăzută de legiuitor nu este destinată acoperirii unui prejudiciu, ci are ca scop prevenirea săvârșirii altor fapte.

În drept, intimata a invocat prevederile art. 205-208 din Codul de procedură civilă, OUG nr. 28/1999, Legea nr. 82/1991 și OG nr. 2/2001.

La data de 16.03.2015, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, menționând că referitor la prima contravenție reținută, a fost sancționată cu maximul prevăzut de lege, ceea ce i s-a părut inacceptabil. Referitor la a doua contravenție, petenta a menționat că intimata a aplicat o amendă apropiată de maximul prevăzut de lege, iar referitor la a treia faptă reținută, petenta a menționat că trebuia să i se acorde un termen pentru a intra în legalitate.

În probațiune, instanța a administrat proba cu următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenție ., nr._/24.12.2014 (f. 6, 61-63), proces-verbal nr. 2696/24.12.2014 (f. 7-9), listă mărfuri confiscate prin PVCSC ., nr._/24.12.2014 (f. 32, 49, 59-60), proces-verbal de sigilare nr. 2696/23.12.2014 (f. 33), proces-verbal de desigilare nr. 2696/24.12.2014 (f. 34), contract de închiriere (f. 36), contract de comodat (f. 37), facturi (f. 38-39), certificat de înregistrare (f. 40), proces-verbal de custodie/24.12.2014 (f. 41), proces-verbal ., nr._/14.03.2011 (f. 43-44), proces-verbal de predare-primire (f. 45-48), monetar (f. 50-51), notă explicativă (f. 52-55), proces-verbal nr. 2696/05.01.2015 (f. 56-58).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/24.12.2014 încheiat de Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 7 Sibiu (f.61-63), petenta I.I. V. C. A. a fost sancționată contravențional cu amenda in cuantum de_ de lei pentru săvârșirea următoarelor contravenții:

• prevăzută de art. 10 lit. b OUG 195/2005, pentru faptul că s-a constatat un plus de casă în sumă de 111 lei, sumă ce nu a putut fi justificată prin documente emise de AMEF și nici înscrisă în registrul special, fiind încălcate prevederile art. 1 alin.2 OUG 28/1999 rep., pentru care s-a aplicat, în temeiul art. 11 alin.1 lit. b din OUG 28/1999 rep., sancțiunea amenzii în cuantum de_ lei;
• prevăzută de art. 1 lit. e Legea 12/1990 rep., pentru o parte din marfa expusă la vânzare nu au putut fi prezentate documente legale de proveniență, în valoare de 1343 lei, fiind încălcate prevederile art. 1 lit.e) Legea 12/1990 rep., pentru care s-a aplicat, în temeiul art. 2 alin.1 din Legea 12/1990 rep., sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei;
• prevăzută de art. 219 alin.1 lit.a OG 92/2003 rep., la adresa din ., jud. M., operatorul economic nu are declarat punct de lucru la organul fiscal teritorial, fiind încălcate prevederile art. 74 alin.1 OG 92/2003 rep., pentru care s-a aplicat, în temeiul art. 219 alin.2 lit. d. OG 92/2003 rep., sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei. (f.59-63)

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că:

• în temeiul art. 10 lit. b. din OUG 28/1999 rep. privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale (forma în vigoare la data întocmirii procesului verbal), constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: ” neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;”;
• în temeiul art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 rep. privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: „efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege;”;
• în temeiul art. 219 alin.1 lit.a din OG 92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală, constituie contravenție săvârșirea faptei: „nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declarațiilor de înregistrare fiscală sau de mențiuni;”.

Faptele reținute de agentul constatator astfel cum au fost redate mai sus întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor menționate mai sus.

Petenta nu a susținut că nu a săvârșit aceste fapte sau că starea de fapt reținută de inspectorii intimatei nu este corectă, contestând sancțiunile ce i-au fost aplicate.

Cât privește susținerea că sancțiunile aplicate sunt nejustificate și se impune înlocuirea lor cu sancțiunea avertismentului, instanța constată că la stabilirea sancțiunii au fost avute în vedere dispozițiile art.5 alin.5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunile stabilite sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Avertismentul poate fi aplicat, conform art. 7 alin. 2 din OG 2/2001, în situația în care fapta este de gravitate redusă.

Prin procesul verbal de contravenție pentru prima fapta reținută, agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum de_ lei, în temeiul art. 11 alin.1 din OUG 28/1999 rep.. Instanța constată că sancțiunea este stabilită conform legii, la limita maximă prevăzută de lege.

Având în vedere că s-a constatat că aparatul electronic fiscal nu funcționa de 2 luni, astfel cum a afirmat martorul ce a dat în fața inspectorilor intimatei nota explicativă aflată la fila 52-55, iar inspectorii au constatat că cu această casă de marcat nu au mai fost emise bonuri fiscale din luna septembrie 2013, nici gravitatea faptei și nici circumstanțele personale ale petentei nu reclamă înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicată cu cea a avertismentului.

Cu privire la proporționalitatea sancțiunii pentru cea de a doua faptă, reținând circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei – produse expuse spre vânzare fără documente de proveniență într-un spațiu cu destinația de bar și magazin, în condițiile în care petenta a mai fost sancționată pentru această faptă (f.43-44), se apreciază că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, iar sancțiunea aplicată este justificată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale pentru cea de a treia faptă, instanța constată că petenta a fost sancționată cu 500 lei, minimul prevăzut de lege, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită – deținerea spațiului pentru desfășurarea activităților de comerț din_ (f.37), precum și de circumstanțele personale ale contravenientei – persistarea în desfășurarea activității comerciale fără respectarea dispozițiilor legale.

În consecință, instanța reține că au fost corect aplicate dispozițiile art. 5 alin. 5 coroborat cu art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, și sub acest aspect, procesul-verbal atacat corespunde exigențelor în materie, dată fiind pericolul ridicat al faptelor comise de petentă.

De asemenea, și sancțiunea complementară a suspendării activității de comerț cu amănuntul la adresa din ., jud. M. pentru o perioadă de 3 luni, prevăzută de art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 29/1999, rep., este una proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, ținând seama că nerespectarea obligației de a utiliza aparate electronice de marcat electronice presupune neînregistrarea în contabilitate a acestor vânzări și, deci, săvârșirea unei fapte de evaziune fiscală. Nu are importanță valoarea plusului de casă găsit la momentul controlului, ci faptul că inspectorii au constatat că nu este utilizată casa de marcat de mai bine de un an.

Astfel, instanța constată că plângerea este neîntemeiată.

Instanța urmează de asemenea să ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de către petenta V. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în Ungheni, ., jud. M., CUI_, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, CUI_, ca neîntemeiată.

Menține procesul-verbal . nr._ din 24.12.2014 întocmit de agent constatator din cadrul Direcției Regională Antifraudă 7 Sibiu, ca legal și temeinic.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Tîrgu M..

Pronunțată în condițiile art. 396 alin.2 Cod procedură civilă, azi 6.07.2015.

PREȘEDINTE

C. S. A. R.

GREFIER

S. C.

Fiind plecată din instanță semnează grefier șef

M. I. C.

Redactat: C.S.A.R.

tehnoredactat: S.C.

_ ; 4 exemplare.