Plângere contravenţională. Sentința nr. 3563/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3563/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 3563/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3563
Ședința publică din 06 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. N.
GREFIER: M. M.-E.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata Direcția R. Antifraudă Fiscală Sibiu, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, inițial pentru data de 29.06.2015, iar ulterior pentru data de astăzi, 06.07.2015.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2014, petenta . a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/17.12.2014, exonerarea de obligația de plată a amenzii în valoare totală de 10.000 lei, restituirea sumei de 14.900,16 lei, cu privire la care s-a dispus confiscarea de către agenții constatatori, anularea măsurii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni a punctului de lucru al societății petiționare situat în Tg-M., .-42, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocațial.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul-verbal a cărui o anulare o solicită, agenții constatatori din cadrul DRAF Sibiu au aplicat două sancțiuni contravenționale, în valoare de 8.000 lei, și respectiv 2.000 lei, reținând incidența dispozițiilor art. 10 lit. b și, respectiv lit. c din OUG nr. 28/1999. În esență, agenții constatatori au reținut existența unui plus de numerar în valoare de 14.902,16 lei și au apreciat că nu a fost utilizat aparatul de marcat. De asemenea, s-a reținut că bonurile fiscale „nu sunt semnate și ștampilate de casierița de la punctul de lucru al unității verificate”. În aceste condiții au fost aplicate sancțiunile complementare privind confiscarea sumei, considerată a fi plus de casă și suspendarea activității punctului de lucru verificat pe o perioadă de 3 luni.
Petenta a invocat nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal a cărui anulare o solicită, arătând următoarele:
Prin procesul-verbal încheiat de către agenții constatatori, s-au constatat și diferențe în minus la alte valute. Astfel, diferențele în minus constatate de către agenții constatatori, prin compararea datelor din Anexa 3 și, respectiv, Anexa 4, confirmă punctul de vedere al administratorului societății, care arată, în obiecțiunile formulate, că suma stabilită în plus la „lei” este echivalentă cu suma stabilită în minus la alte valute. Astfel, prin comparația datelor din Anexa 3 cu cele din Anexa 4, rezultă că sunt lipsă (minus de casă) sumele de 1290 euro, 650 lire-GBP și 1600 USD. Conversia în lei a acestor sume stabilite în minus, la cursul valutar de la data de 17.12.2014, dovedește această echivalență. Astfel, înmulțind 1290 euro la cursul de 4,44 lei/euro, rezultă o sumă de 5.726,60 lei; înmulțind 650 lire GBT, la cursul de 5,54 lei/GBT, rezultă o sumă de 3.601 lei; înmulțind 1600 USD la cursul de 3,52 lei/USD rezultă o sumă de 5.632 lei. Petenta a arătat faptul că, practic, cumulul sumelor în lei presupune o valoare totală de 141.959,6 lei, sumă ce reprezintă echivalentul în lei a sumelor stabilite ca fiind lipsă în cele trei categorii de valute.
A mai arătat petenta, faptul că în mod nelegal, agenții constatatori nu au efectuat conversia în lei a sumelor lipsă în valută, împrejurare ce ar fi generat rezultatul arătat, apreciind, în mod greșit, că suma de 14.902,16 lei constituie un plus de casă. De altfel, argumentul imbatabil potrivit căruia se impunea efectuarea acestei conversii îl oferă alți doi agenți constatatori din cadrul aceleiași structuri care, în aceeași zi, au efectuat un alt control la un alt punct de lucru al aceleiași societăți. Prin procesul-verbal din data de 17.12.2014 (Anexa 5), aceștia au menționat faptul că „în urma comparării sumelor de mai sus, ce cele înscrise în evidența scriptică, s-a constatat o diferență în plus de 260 euro și o diferență în minus de 1.184,8 lei. Efectuând conversia între cele două monede, rezultă, per total, casă de schimb valutar o diferență în minus de 30,4 lei (nesemnificativă)”.
Astfel, două situații similare, interpretate de agenți constatatori ai aceleiași structuri raportate la același temei juridic, generează două concluzii fundamental diferite. În cea dedusă judecății, se reține doar plusul de casă și se dispune confiscarea sumei și suspendarea activității, iar în cealaltă situație se realizează conversia și se stabilește, în mod just, că diferența este nesemnificativă.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, petenta a arătat că bonurile fiscale la care fac referire agenții constatatori au fost recuperate de aceștia din coșul de gunoi de la punctul de lucru. Faptic, clienții fie nu așteptat, fie au refuzat primirea bonului, astfel că acestea au fost aruncate de către casieră.
La data de 11.02.2015, intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În susținere, intimata a arătat că în urma efectuării monetarului faptic al sumelor de bani în lei, aflate în punctul de schimb valutar verificat, cu evidența scriptică, s-a constatat că suma de 14.902,16 lei nu a putut fi justificată cu datele înscrise în documentele emise de aparatul de marcat electronic fiscal, în registrul special sau prin facturi fiscale, astfel fiind încălcate prevederile art. 1 alin. 1 și 2 din OG nr. 28/1999 privind obligativitatea agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
De asemenea, intimata a precizat faptul că legiuitorul nu lasă la latitudinea agentului constatator luarea măsurilor complementare derivate din încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999, respectiv a confiscării sumelor găsite în incinta societății, aspect care rezultă din interpretarea prevederilor art. 11 alin. 3 din același act normativ.
A mai arătat intimata că, în ceea ce privește sumele identificate la punctul de schimb valutar verificat, la data și ora controlului s-a listat din evidența scriptică contabilă a societății, „Sold curent”, care evidențiază scriptic toate sortimentele de valută și lei aflate la punctul de lucru și, totodată, s-a întocmit de casiera unității monetarul, care evidențiază în mod fizic toate sortimentele de valută și lei aflate la punctul de lucru.
Totodată, a mai arătat intimata faptul că la moneda lei-scriptic era înregistrat în evidența contabilă conform Soldului curent suma de 94.512,74 lei. Iar faptic potrivit monetarului se afla suma de 109.414,90 lei. Astfel, suma confiscată de 14.902,16 lei a rezultat ca diferență între scriptic și faptic (109.414,90 lei-94.512,74 lei)=14.902,16 lei. Pentru suma de 14.902,16 lei găsită în plus la punctul de lucru nu s-a putut prezenta niciun document prin care să se justifice proveniența ei, nefiind emis bon fiscal, facturi sau alte documente legale.
Intimata a menționat faptul că, pentru lămurirea sumelor existente în plus dar și în minus, organele de control au solicitat doamnei S. A., casiera punctului de lucru verificat, notă explicativă care declară faptul că diferența provine din faptul că avut un client care a schimbat o sumă de bani pentru care nu s-a utilizat aparatul de marcat, respective nu s-au emis bonuri fiscale.
A mai arătat intimate că, tot în urma controlului, s-a constatat faptul că bonurile fiscale emise der societate nu sunt semnate și ștampilate de casiera unității, încălcându-se astfel prevederile art. 16 alin. 6 cap. din ordinul nr. 664/2012 coroborat cu art. 3 alin. 2 din HG nr. 479/2003 și art. 4 din OUG nr. 28/1999.
În ceea ce privește solicitarea petentei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, intimate a solicitata respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere aplicarea corectă de către organele fiscale a prevederilor legale incidente iar, în subisdiar, a solicitat să se facă aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 Cod proc.civ., în sensul diminuării onorariilor solicitate de avocat raportat la complexitatea cauzei și a activității depuse în cauză.
În drept, intimata și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OUG nr. 28/1999, ale OG nr. 2/2001, ale HG nr. 520/24.07.2013.
În probațiune, la dosarul cauzei, s-au depus următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție (f.6-7), proces-verbal (f.8-10), înscrisuri care au stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție (f.63-77).
Analizând cererea de față, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal atacat, emis de intimată sub . nr._ din data de 17.12.2014, petentei . i s-au aplicat două sancțiuni constând în amendă contravențională, în cuantum de 8.000 lei și respectiv 2.000 lei, ca și măsura complementară a confiscării sumei de 14.902,16 lei și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni, reținând incidența dispozițiilor art. 10 lit. b și, respectiv lit. c din OUG nr. 28/1999.
În fapt, s-a reținut în sarcina societății petente faptul că la punctul de lucru al societății din Tg-M., .-8, spațiul comercial nr. 2, societatea nu utilizează aparatul de marcat electronic fiscal pentru toate bunurile livrate către populație, respectiv serviciile prestate. În urma comparării monetarului întocmit cu evidența scriptică a rezultat un plus de numerar în sumă de 14.902,16 lei, reprezentând contravenția prevăzută de art. 1 din OUG nr. 29/1999 rep. De asemenea, s-a reținut că bonurile fiscale emise de societate „nu sunt semnate și ștampilate de casierița de la punctul de lucru al unității verificate”, încălcându-se prevederile art. 16 al. 6 capitolul 16 din Ordinul nr. 664/2012 coroborat cu art. 3 al. 2 din HG nr. 479/2003, art. 4 din OUG nr. 28/1999 rep.
Din punct de vedere formal, procesul-verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii, prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, este semnat cu obiecțiuni de reprezentantul societății petente, iar în privința faptelor contravenționale sunt indicate elementele necesare pentru stabilirea gravității și a împrejurărilor săvârșirii acestora.
În ceea ce privește temeinicia stării de fapt și a sancțiunilor aplicate, instanța are în vedere atât anexele procesului-verbal atacat (filele 8-10), documentele ce au stat la baza întocmirii actului sancționator depus de intimată (filele 63, 69-77), cât și declarația martorei S. A. (filele 78-79), audiată la termenul de judecată din 15 iunie 2015.
În baza art. 1 al. 1 și 2 din OUG nr. 28/1999 rep., „Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate electronice fiscale.” „Operatorii economici prevăzuți la alin. 1, denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.”
Faptele mai sus menționate constituie contravenții în conformitate cu art. 10 lit. b rap. la art. 11 al. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep.: „constituie contravenții următoarele fapte, dacă ,potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 al. 2, la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prev. la art. 1 al. 4, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate.”
Sancțiunea complementară a confiscării sumelor identificate în incinta societății se aplică în mod obligatoriu de agentul constatator, așa cum rezultă din interpretarea art. 11 al. 3 din OUG nr. 28/1999 rep.: „Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau prestare a serviciilor aparținând agenților economici …care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu AMEF, în registru special …ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.”
În baza art. 14 al. 2 din OUG nr. 28/1999 rep., forma în vigoare la momentul controlului, „Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b referitoare la neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, atrage suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni.”
La momentul controlului efectuat la punctul de lucru al societății petente, s-a verificat evidența scriptică a societății, respectiv soldul curent ce evidențiază toate sortimentele de valută și lei aflate la punctul de lucru, ca și monetarul, ce evidențiază în mod fizic toate sortimentele de valută și lei aflate la punctul de lucru.
Prin compararea evidenței scriptice (cont curent) cu monetarul (evidența faptică) au rezultat diferențe atât în plus cât și în minus: la moneda lei scriptic era înregistrat în soldul curent suma de 94.512,74 lei, iar faptic conform monetarului se afla suma de 109.414,90 lei, rezultând o diferență între scriptic și faptic de 14.902,16 lei, care a fost supusă confiscării (filele 63, 70).
Petenta nu a prezentat nici un document care să justifice proveniența acestei sume, pentru care nu era emis bon fiscal, nu erau date înscrise cu aparatul de marcat electronic fiscal, facturi sau alte documente legale. La valuta dolari a rezultat un minus de 1600 USD: conform soldului curent era înregistrată scriptic suma de 1667 USD, iar faptic conform monetarului se afla suma de 67 USD. La valuta euro a rezultat un minus de 1270 euro: conform soldului curent era înregistrată scriptic suma de 11.531 euro, iar faptic potrivit monetarului se afla suma de 10.261 euro.
La valuta Lire sterline a rezultat un minus de 650 GBP: conform soldului curent era înregistrată scriptic suma de 650 GBP, iar faptic în monetar nu s-a identificat nici o sumă în GBP.
Elementele ce preced conturează indubitabil conduita contravențională a petentei și dovedesc temeinicia stării de fapt reținută de agenții constatatori.
De astfel, petenta nici nu a negat săvârșirea faptelor contravenționale, înfățișând instanței aspecte de fapt, în circumstanțiere, relatate atât în nota explicativă a casierei și reluate în declarația de martor a acesteia, dată în fața instanței: aceasta a arătat că suma în valută rezultată în minus prin compararea evidenței scriptice cu monetarul se explică prin corespondența cu suma în lei găsită faptic în plus și fără documente de provenință. Practic, petenta prin plângere și în cadrul probelor administrate a susținut că, controlul intimatei a survenit exact în timpul unei operațiuni de conversie a valutelor în lei, toate operațiunile fiind stopate și nemaiavând timpul fizic pentru a emite bonurile fiscale ce justificau conversia valutei în lei, valuta fiind deja încasată de la client dar nefiind eliberată suma corespunzătoare în lei.
În nota explicativă dată agenților constatatori de casiera societății se arată: „tranzacția valoric în lei a monedelor străine nu a fost înregistrată în casa de marcat. Clientul a achitat 200.000 HUF, pentru care i-am oferit sper negociere 1600 USD, 1270 EUR și 650 GBP… Pentru aceste tranzacții nu au fost emise bonuri fiscale.”
Apărările petentei nu pot fi reținute de instanță, întrucât indică o practică comercială incorectă, în dezacord cu prevederile normative mai sus citate, soluția legală fiind aceea de a încasa valută în limita sumelor în lei ce se pot factura, respectiv 65.000 lei în cazul petentei (conform declarației de martor), eliberându-se bon fiscal corespunzător pentru fiecare schimb valutar, iar nu încasarea unei sume mari în valută și eliberarea a „7-8 bonuri fiscale” la finalul operațiunii, întrucât în acest interval care se prelungește în timp sunt încălcate dispozițiile legale .
Nici în ceea ce privește cea de-a doua contravenție, petenta nu a ridicat apărări pertinente, arătând doar că sunt clienți care aleg să nu ridice bonul fiscal emis de societate sau să îl arunce, situație în care angajata societății nu mai semnează și ștampilează bonul respectiv. În fapt, s-a constatat faptul că societatea petentă emite bonuri fiscale fără a avea semnătura și ștampila emitentului și având menționată o oră eronată față de cea reală.
În baza art. 10 lit. c din OUG nr. 28/1999 rep., „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă potrivit legii penale nu sunt considerate infracțiuni: emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 al. 1.
Apărările petentei nu pot fi reținute, întrucât în nici o situație respectarea prevederilor legale nu trebuie să depindă de voința unei persoane, ci reprezintă o obligație, a cărei nerespectare conduce la aplicarea de sancțiuni.
O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu conține dispoziții exprese cu privire la sarcina probei, prevăzând doar necesitatea administrării lor (art. 33, alin. 1 și art. 34, alin. 1), sens în care se aplică dreptul comun în materie.
Astfel, potrivit dispozițiilor cod civil și ale Codului de proced. civilă, cât și potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, procesul verbal ca act administrativ se bucură de prezumția relativă de legalitate, în acord și cu practica C.E.D.O., atunci când fapta contravențională este constatată în mod nemijlocit de către agenții constatatori.
Întrucât pe parcursul judecății petenta nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal de contravenție, deși potrivit art. 249 din codul de procedură civilă îi incumbă sarcina probei și nici din celelalte elemente identificate de instanță nu rezultă o altă situație de fapt sau cel puțin un dubiu, in dubio pro reo și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită prin lege în favoarea sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța reține următoarele: în privința primei contravenții, de o gravitate sporită, sancțiunea aplicată este corect individualizată, fiind stabilită amenda contravențională în cuantum minim de 8.000 lei ca și măsurile/sancțiunile complementare prevăzute de lege și care nu sunt lăsate la latitudinea agentului constatator.
În privința celei de-a doua contravenții, instanța are în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională și care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată. În privinț celei de-a doua contravenții, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligației sale de a respecta prevederile legale a căroro încălcare a fost constatată.
În consecință, față de pericolul social concret constatat, determinat de necesitatea atingerii scopului educativ al sancțiunii contravenționale, care nu este un scop în sine, în temeiul art. 34 din O.G.nr.2/2001, va fi admisă în parte plângerea contravențională a petentei ., va fi înlocuită cu avertismentul sancțiunea amenzii contravenționale de 2.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal atacat la punctul 2, exonerând petenta de plata amenzii în cuantum de 2000 lei, menținând integral punctul 1 al procesului-verbal ce face obiectul cauzei de față.
De asemenea, i se va atrage petentei . asupra pericolului social al faptei săvârșite și i se va recomanda ca pe viitor să respecte dispozițiile legale ale OUG nr. 28/1999 rep.
Va respinge ca nefondată cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta nefiind în culpa procesuală în sensul art. 453 Cod proced. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în Corunca nr. 397/H/18, nr. ORC J_, CUI RO_, prin administrator Zagon V. L. în contradictoriu cu intimatul Direcția R. Antifraudă Fiscală, cu sediul în Sibiu, șoseaua A. I. nr. 73 A, jud. Sibiu, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.12.2014 și în consecință
Înlocuiește cu avertisment amenda contravențională de 2.000 lei aplicată la pct. 2 al procesului-verbal atacat, în baza art. 10 lit. c rap. la art. 11 al. 1 lit. 1 din OUG nr. 28/1999 rep.
Menține restul dispozițiilor procesului-verbal de contravenție atacat.
Respinge ca nefondată cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tg-M..
Pronunțată în condițiile art. 396 al. 2 Cod proced. civilă, la data de 06.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. N. M.-E. M.
Red. IAN
4 ex./02.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3542/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 298/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
