Plângere contravenţională. Sentința nr. 3571/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3571/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 3571/2015
Dosar nr._ /2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3571/2015
Ședința publică de la 07 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. A. O.
GREFIER M. M.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul S. A. în contradictoriu cu intimatul I. M..
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 25.06.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.12.2014 sub nr. de mai sus, petentul S. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. M., admiterea plângerii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 14.12.2014 în jurul orei 17,20 aflându-se în autoturismul marca W Golf de culoare albă cu număr de înmatriculare_ în Târgu M., pe . imobilului „Laborator D.” a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră cu semnale rutiere și porta voce. Aflându-se chiar în curbă nu a oprit imediat, deoarece în spatele autoturismului condus de petent se mai aflau autoturisme. A oprit la o distanță de 10 m de curbă, explicându-i polițistului că nu a observat semnalele acustice, deoarece era foarte concentrat la drum.
Agentul de poliție i-a comunicat faptul că îi va fi suspendat permisul de conducere în vederea nerespectării semnalelor de circulație, fiindu-i întocmit procesul verbal contestat și eliberată o dovadă de circulație.
Petentul a arătat că este conducător auto profesionist de 15 ani și nu a avut abateri pe drumurile publice, permisul de conducere fiind singurul venit al familiei formată din soție și doi copii.
Au fost depuse de către petent următoarele: copie proces verbal atacat, copie carte de identitate petent, dovadă achitare a taxei de timbru, dovada de circulație.
La data de 21 ianuarie 2015, intimatul a formulat întâmpinare și a depus la dosar originalul procesului verbal, raportul agentului constatator, evidența contravențiilor săvârșite de petent la regimul rutier, înregistrare radar și documentele privind omologarea aparatului radar (f. 25-33). În susținerea întâmpinării, intimatul a precizat în esență că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, respectând dispozițiile imperative ale OG nr. 2/2001 și transpunând situația de fapt astfel cum a fost percepută personal de către agentul constatator. Din aceste considerente, potrivit intimatului, procesul verbal beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, revenindu-i petentului obligația de a dovedi o altă situație decât cea reținută de agentul de poliție.
La data de 19 februarie 2015, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reluat în esență apărările sale, susținând că sancționarea sa este netemeinică. Suplimentar, a învederat instanței că din înregistrarea video pusă la dispoziție nu rezultă ca mașina sa a fost cea surprinsă de radar.
În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, testimonială, fiind audiată martora S. V. (f. 71), precum și cu înregistrarea video (f. 78).
Analizând toate aspectele și împrejurările, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării cauzei reține următoarele:
În data de 14.12.2014, la ora 17:20, petentul S. A. a fost sancționat contravențional pentru faptul că, în aceeași zi, la ora 16:57, în timp ce conducea autoturismul marca VW având numărul de înmatriculare_ pe .. Târgu M., în dreptul imobilului nr. 680, nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de către polițist cu brațul și la semnalele luminoase ale autospecialei poliției.
Prin urmare, în procesul verbal atacat s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv: ,,Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: f) nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.”
Ca atare, acestuia i s-a aplicat sancțiunea amenzii de 360 de lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Petentul a refuzat să semneze procesul verbal, iar la rubrica alte mențiune s-a consemnat că am semnalizat dreapta și am oprit.
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din perspectiva legalității și, ulterior, în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale O.G. nr. 2/2001, conform căreia procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
În privința nulităților absolute, regimul acestora este reglementat de art. 17, potrivit căruia lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu. În cauza de față, instanța apreciază că nu sunt incidente cauze de nulitate absolută asupra cărora să se pronunțe din oficiu.
Referitor la regimul nulităților relative, în considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză. Sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că petentul nu a indicat nici o încălcarea a dispozițiilor legale aplicabile care să producă o vătămare de natură să impună anularea actului atacat.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
În esență, petentul a solicitat anularea procesului verbal întrucât situația de fapt reținută în acesta nu reflectă realitatea. Petentul a arătat că a respectat toate dispozițiile legale referitoare la circulația pe drumurile publice și că a oprit autoturismul la auzul semnalelor polițistului după depășirea unei curbe, în care nu putea opri.
Analizând materialul probator, instanța consideră că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, proba fiind făcută de constatarea directă a agentului de poliție consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale, coroborată cu înregistrarea video.
Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției și au fost consemnate într-un proces-verbal legal întocmit. Art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 conferă valoare probatorie constatărilor directe ale agentului de poliție și este aplicabil în prezenta speță, având în vedere că nerespectarea semnalelor de oprire poate fi percepută de către acesta.
Instanța consideră că în materie contravențională este aplicabilă prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional care formulează plângere împotriva procesului-verbal. Această prezumție a fost aplicată și în speță, instanța pornind de la prezumția că persoana sancționată contravențional este nevinovată, însă prezumția de nevinovăție a fost înlăturată de probele administrate, respectiv de prezumția de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit, precum și de lipsa oricăror alte elemente care să susțină afirmațiile petentului.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României (Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a văzut (situație asemănătoare cu procedura infracțiunii flagrante), iar petentului i s-a oferit posibilitatea de a face proba contrară. Ar fi nerezonabil să se prezume contrariul, respectiv că agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situație falsă urmărind sancționarea nedreaptă a petentului.
Mai mult decât atât, în cauză, a fost administrată și proba video, din care rezultă cele consemnate de agentul constatator. Înregistrările efectuate cu aparatul radar surprind la un moment dat autoturismul petentului circulând pe celalalt sens de mers, iar la apropierea acestuia de mașina poliției, se poate observa punerea în funcțiune a semnalelor luminoase. Deoarece autoturismul din discuție nu a oprit, agenții de poliție au pornit în urmărirea acestuia.
Aceste aspecte se coroborează și cu susținerea petentului în sensul că a oprit la semnalele acustice și luminoase ale polițistului doar după curbă, dar și cu depoziția martorei S. V., care a afirmat că a sesizat mașina poliției circulând pe sensul opus, observând la scurt timp și semnalele acustice și luminoase ale autospecialei poliției, ce l-au determinat pe petent să oprească mașina după curbă.
Față de cele mai sus expuse, apărările petentului potrivit cărora înregistrarea radar conține imagini cu un alt autoturism sunt, prin urmare, neîntemeiate. Planșa foto depusă la dosar la f. 49-62 de petent relevă imagini trunchiate, care surprind doar anumite momente ale înregistrării video, al cărei conținut vizionat în continuare redă și împrejurările descrise mai sus privind autoturismul petentului.
Apărările petentului în sensul că semnalul polițistului cu brațul stâng nu a fost regulamentar nu sunt de natură a înlătura vinovăția petentului, în condițiile în care, potrivit legii, agentul de poliție poate executa semnale cu brațul, cu sau fără baston reflectorizant, scos pe partea laterală dreapta a vehiculului. Acest semnal semnifică oprire pentru conducătorii vehiculelor care circulă în spatele autovehiculului poliției. Același semnal efectuat pe partea stângă a autovehiculului semnifică oprire pentru conducătorii vehiculelor care circulă pe banda din partea stângă în același sens de mers ori în sens opus celui al autovehiculului poliției.
Având în vedere constatările personale ale polițistului rutier, instanța stabilește că petentul a încălcat dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002, conform căroraeste obligatorie oprirea la semnalele polițistului.
Pentru aceste motive, întrucât intimatul a făcut dovada săvârșirii contravenției de către petent, iar acesta nu a făcut proba unei situații contrarii actului de sancționare, instanța va considera că procesul-verbal atacat a fost legal și temeinic încheiat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea amenzii aplicate în cuantumul minim prevăzut de lege, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elveției), iar menținerea sancțiunii pecuniare este în măsură să atragă atenția petentului asupra necesității respectării regulilor privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce timp de 30 de zile, instanța va avea în vedere prevederile art. 5 alin. 6 din OG nr. 2/ 2001, conform cărora sancțiunile complementare se aplica în funcție de natura si gravitatea faptei si ale art. 34 alin. 1 din același act normativ, prin care se dispune ca în soluționarea plângerii contravenționale, instanța va hotărî si asupra sancțiunii aplicate, fără a se face diferențiere între sancțiunile principale si cele complementare.
Ținând cont ca aceasta sancțiune complementara a fost aplicata ca urmare a nerespectării semnalelor polițistului, instanța apreciază ca suspendarea dreptului de a conduce timp de 30 de zile, este o măsura excesiva, cu consecințe pecuniare grave, fata de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și în contextul în care petentul se deplasează cu mașina personală la locul de muncă situat la 100 km de locuința sa, așa cum rezultă din înscrisul de la f. 81.
În ceea ce privește faptul că dispozițiile legale privind aplicarea sancțiunii complementare sunt imperative, instanța apreciază ca aceasta obligație incumba agentului constatator care, într-adevăr, nu poate sa nu aplice o astfel de sancțiune odată cu stabilirea existentei unei contravenții. Cu toate acestea, instanța de judecata are posibilitatea sa aprecieze asupra sancțiunilor aplicate, fie ele principale sau complementare, în funcție de natura si gravitatea faptei. Daca s-ar considera altfel, s-ar ajunge la situația în care instanța poate înlătura sau reduce o sancțiune principala, fără a putea însa să dispună asupra unei sancțiuni complementare, ceea ce nu corespunde scopului legii.
Or, în aceste condiții, instanța considera ca măsura suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile nu ar mai duce la realizarea scopului preventiv si educativ al sancțiunii contravenționale, ci doar la cel coercitiv, care ar fi excesiv având în vedere pericolul social concret al faptei.
Prin urmare în baza tuturor acestor argumente, instanța consideră că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile aplicate – în maniera individualizată de instanță, astfel că, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează a admite în parte plângerea petentului și a Dispune înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, celelalte dispoziții ale procesului verbal . nr._ din 14.12.2014 fiind menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea petentului S. A., CNP_, cu domiciliul în com. Crăiești, ., jud. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 14.12.2014 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în mun. Târgu M., .. 16, jud. M., având CUI_.
Dispune înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal . nr._ din 14.12.2014
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M.. Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 iulie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. A. O. M. M.
Red. / Tehnored. O.A.O
2ex/07.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3569/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3586/2015. Judecătoria... → |
|---|
